Două scaune cu rotile. Două lecţii de viaţă radical diferite

138

Tony şi Simon duceau vieţi fericite atunci când erau stăpâni pe propriile corpuri. Destinele lor au fost zguduite însă atunci când boala i-a lăsat fără capacitatea de a se mişca. Obligaţi să îşi trăiască restul vieţii într-un scaun cu rotile, cei doi englezi au dobândit viziuni radical diferite despre ce înseamnă viaţa.

Pentru Tony Nicklinson (58 de ani) din Wiltshire, viaţa în scaunul cu rotile este „o nefericire crescândă". Bărbatul imobilizat după un atac cerebral suferit cu şapte ani în urmă şi-a dus cazul în justiţia britanică. El cere permisiunea de a-şi pune capăt zilelor, nedorind să mai trăiască cei încă 20 de ani pe care doctorii estimează că i-ar avea înainte.

Fiindcă boala nu i-ar permite să îşi ia singur viaţa, Tony ar trebui să apeleze la altcineva pentru a-i împlini dorinţa, dar judecătorii spun că un astfel de gest constituie o crimă.

Bărbatul a declarat pentru BBC, prin intermediul unui computer, că viaţa lui este „un coşmar", fiindcă trebuie ca alţi oameni să se îngrijească mereu de nevoile sale. Tony, care este căsătorit şi are doi copii, spune că a avut şapte ani la dispoziţie să îşi cântărească decizia şi e hotărât că cel mai bun lucru este să moară.

 

Va mai dura până ce judecătorii englezi vor decide în cazul lui Tony Nicklinson. În Marea Britanie, eutanasia nu este permisă.

În aceeaşi ţară, un tânăr întreprinzător care suferă din pricina unei boli degenerative care i-a distrus capacitate motorie şi-a inspirat mai întâi vecinii, apoi lumea prin exemplul său de perseverenţă.

Simon Wakelin (foto), în vârstă de 20 de ani, suferă de o boală genetică rară, care i-a atrofiat muşchii din tot corpul. Asta nu l-a oprit însă pe Simon să îşi înfiinţeze o mică afacere de grădinărit, în care este propriul angajat. Cu o maşină de tuns iarba ataşată scaunului său rulant, Simon a devenit grădinarul preferat în satul în care locuieşte.

Boala de care suferă Simon, Distrofie Musculară Duchenee, l-a ţintuit într-un scaun cu rotile încă de la vârsta de opt ani. Tânărul are şi probleme cu respiraţia, el folosind un ventilator care îl ajută să se oxigeneze.

„Am condus toată viaţa. De copil tundeam iarba şi conduceam tractoare la ferma bunicului meu," a povestit Simon pentru Daily Mail.

„Îmi plăcea să menţin iarba tună şi să petrec timp în aer liber. Când mi-am pierdut capacitatea de a-mi folosi picioarele, m-am descoperit incapabil de a face multe dintre lucrurile pe care le făceam înainte. Dar dacă ceva îmi stă în cale, pur şi simplu caut un mod de a mă descurca altfel. E greu câteodtă, dar găsesc eu o cale, cumva," a mărturisit tânărul.

Cu ajutorul unui vecin inginer, Malcolm Seaborne, Simon a putut să creeze „maşina de tuns iarba cu scaun rulant" pe care o foloseşte în afacerea sa.

„M-am gândit că nu mai pot conduce un tractor, aşa că îmi voi transforma căruciorul cu rotile într-unul. M-am dus la vecinul meu, Malcolm… lui îi place să-şi bage nasul în tot felul de lucruri," a spus Simon despre începutul afacerii sale.

Vecinul i-a construit un mic mecanism prin care să ataşeze maşina de tuns iarba la scaunul rulant şi, de atunci Simon se ocupă de peluzele vecinilor săi din Rhydargaeau din vestul Ţării Galilor.

„Faptul că am construit maşina de tuns iarba şi că am lansat afacerea a fost un lucru grozav. Mi-a dat posibilitatea să câştig un ban şi e o modalitate grozavă de a cunoaşte oameni noi. A avea un handicap nu trebuie să te împiedice să faci lucrurile pe care vrei să le faci," a declarat Simon.

Părinţii lui Simon apreciază ca un miracol faptul că băiatul lor se apropie de vârsta de 21 de ani şi sunt mândri de perseverenţa de care dă dovadă. Cuplul a pierdut deja un copil, pe Adam, în faţa aceleiaşi boli crunte. Pentru Simon viaţa este o luptă în care găsirea alternativelor este prima strategie.