Povestea „cutiei pentru bebeluși" din Seul, în care mamele au găsit o alternativă de abandon a copiilor nedoriţi, a făcut înconjurul lumii în 2011. Demarată în 2009 de către pastorul Lee Jong-rak și soţia sa, aceasta nu este doar o iniţiativă umanitară. Este o poveste despre credinţă, speranţă și dragoste.

Lee este pastor în Seul și în decembrie 2009 a construit o cutie de lemn. Scopul nu era să colecteze donaţii, ci bebelușii nedoriţi, bebelușii bolnavi sau ai căror mame nu puteau să-i crească singure. Această iniţiativă a venit în întâmpinarea problemei tragice a celor câteva sute de copii abanadonaţi în fiecare an pe străzile Seulului. Pastorul mărturisește că nu se aștepta să sosească niciun bebeluș, dar că, la puţin timp după instalarea cutiei, a sunat clopoţelul de avertizare. Au deschis capacul și, în cutie, pe păturica așezată de ei, se afla primul bebeluș. De atunci, în ultimii 4 ani, familia pastorului, ajutată de voluntari, a salvat sute de copii. Orfelinatul Jusarang le-a oferit acestor copii și o mamă, și un tată.

Mulţi dintre copiii așezaţi în cutie sunt însoţiţi de scrisori emoţionante: „Bebelușul meu! Lui mami îi pare atât de rău.[…] Mami te iubește mai mult decât orice. Te las aici pentru că nu știu cine este tatăl tău. Mă gândeam la ceva rău, dar cred că această cutie este o variantă mai bună pentru tine. Fiul meu, te rog să mă ierţi.”

O altă mamă a vorbit direct cu pastorul Lee și i-a mărturisit că era pregătită să ia otravă și să-i dea și copilului. Pastorul a convins-o să nu facă acest lucru și să lase copilul acolo. În timp ce mama pleca, cutremurat de rolul pe care l-a jucat în salvarea acelui copil, pastorul și-a reînnoit angajamentul, zicând: „Doamne, o să mor pentru acești copii.”

Pe lângă adăpost și hrană, pastorul este și tată pentru acești copii, cultivând o relaţie specială cu fiecare dintre ei. Copiii merg la școală și fac cursuri de taekwondo, iar duminica merg la biserică. Periodic, pastorul își ia timp să se roage cu fiecare din ei. El este de părere că acești copii au fost trimiși de Dumnezeu cu un scop și îi tratează ca pe niște comori, chiar dacă, uneori, asta înseamna vizite dese la spital și oferirea de îngrijiri speciale pentru unii dintre ei.

Unul dintre ei este Gi-ri, care deja a suferit câteva operaţii și mai trebuie să fie operat de câteva ori. Părinţii lui adoptivi nu-și pierd însă speranţa. Tocmai de aceea l-au și numit Gi-ri, adică „Victorie”.

Proiectul a întâmpinat și reacţii negative. Unii sunt de părere că această cutie încurajează femeile să-și abandoneze copiii și nu oferă o soluţie reală. Ei argumentează că în acest mod copiii nu-și vor cunoaște niciodată mama biologică și că sunt mult mai de dorit adopţiile oficiale. Ei nu iau însă în considerare că legea adopţiei în Coreea de Sud presupune ca mama să înregistreze copilul ca fiind al ei, acesta fiind unul din motivele principale pentru abandon.

Stephen Morrison, fondatorul Mission to Promote Adoption in Korea (Misiunea de promovare a adopţiilor în Coreea), consideră că soluţia este revizuirea legii și că acest lucru ar salva vieţile multor copii nedoriţi. Până atunci însă, pastorul Lee Jong-rak, care și-a luat asupra sa responsabilitatea unei societăţi, stă lângă cutia pentru bebeluși și așteaptă să audă alarma unei vieţi salvate. „Acesta este un loc pentru protejarea vieţii. Dacă nu puteţi avea grijă de bebelușii cu dizabilităţi, nu-i aruncaţi și nu-i lăsaţi pe stradă. Aduceţi-i aici.”