Dragostea 2.0, o concepţie radicală despre iubire

557

În cartea ei „Love 2.0: How Our Supreme Emotion Affects Everything We Feel, Think, Do, and Become" („Dragostea 2.0: Felul în care emoţia noastră supremă afectează tot ceea ce simţim, gândim, facem și devenim), psihologul Barbara Fredrickson oferă o concepţie radicală despre iubire, notează The Atlantic.

Fredrickson, care este cercetător în psihologia emoţiilor pozitive la Universitatea North Carolina, susţine că dragostea nu este ceea ce credem noi că este. Iubirea, crede Fredickson, este acel „micro-moment de rezonanţă a pozitivităţii". O conexiune caracterizată de un șuvoi de emoţii pozitive pe care le împărtășim cu alţii – orice altă persoană, fie că e vorba de un partener romantic, un copil sau un prieten apropiat.

Aceasta înseamnă, susţine psihologul că ne putem „îndrăgosti" și de străini pe stradă, de un coleg de serviciu, e ceea ce Louis Armstrong reprezenta în piesa „It's a Wonderful World" cu versurile „I see friends shaking hands, sayin 'how do you do?' / They're really sayin', 'I love you.'" (Văd prieteni care își dau mâna și se întreabă unul pe celălalt „ce mai faci?"/ Ceea ce spun ei de fapt este "te iubesc").

În viziunea ei neconvenţională, Fredrickson merge până acolo încât spune că cei care vorbesc despre iubire doar din perspectiva romantică, sau al angajamentului faţă de o singură persoană „nu au imaginaţie" și că își limitează posibilităţile de a iubi. Un mesaj pozitiv în întâmpinarea Zilei Îndrăgostiţilor, spune psihologul, care subliniază că „există și feluri mai mici de a experimenta dragostea".

Află mai în detaliu despre dragostea 2.0 din materialul 5 lucruri pe care nu le ştiai despre dragoste.