După 40 de ani, Clubul de la Roma reafirmă apocalipsa planetei

972

Ce este Clubul de la Roma

În ultima sută de ani, viaţa pe Pământ a fost dominată de creştere. Creşterea populaţiei, a producţiei, a venitului, a capitalului, a gunoiului şi a poluării. Această creştere se va opri, e evident, întrebarea e: prin ce mijloace? Voluntar, prin grija guvernelor şi bunăvoinţa oamenilor, sau printr-un proces natural, ceea ce înseamnă colaps, declin şi, în final, dezastru?" (Jay Forrester, Clubul de la Roma)

Luni, 7 mai, Clubul de la Roma a dat publicităţii un nou raport ce conţine previziuni cu privire la evoluţia omenirii în următorii 40 de ani. Documentul numit „2052" vine în continuarea celui din 1972 – numit „Limitele creşterii" (orig."The Limits to Growth") – care anunţa un viitor îngrijorător pentru umanitate bazat pe estimarea că, în următorii 60 de ani, sistemul economic mondial urma să se prăbuşească din pricina diminuării resurselor şi a degradării mediului.

Ce previziuni face raportul din 2012

Nu mai puţin controversat, noul raport cu previziuni până în 2052 este o cercetare realizată de numeroşi experţi care prezintă următoarele concluzii:

• în 2040, Pământul va atinge un număr de 8,1 miliarde de locuitori, după care va începe o scadere a numărului de locuitori ai planetei

• actualele puteri economice vor stagna, în special SUA, în timp ce alte economii, precum Brazilia, India, Rusia şi Africa de Sud, vor creşte. China va continua succesul datorită capacităţii sale de reacţie

• PIB-ul mondial va creşte mai încet decât s-a estimat, în principal din cauza diminuării productivităţii şi a populaţiei. În 2050, produsul intern brut la nivel mondial va fi de 2,2 ori mai mare decît cel actual

• rata creşterii economice va scădea din cauză că o bună parte din PIB va fi cheltuit pentru contrabalansarea epuizării resurselor naturale, creșteri poluării mediului, deteriorării factorilor climatici şi, nu în ultimă instanţă, de înmulţirii nedreptăţilor sociale

• neliniştile generate de dezechilibrele sociale şi de agravarea dezechilibrului climatic se vor intensifica. Concentrarea gazelor cu efect de seră în atmosferă continuă să crească şi să provoace o creştere a temperaturii cu 2,8 grade, ceea ce poate declanşa schimbări climatice majore

• rata consumului de bunuri şi servicii va atinge cota maximă în 2045

Concluzia raportului este că perpetuarea dezvoltării materiale va duce la o prăbuşire a lumii care ne înconjoară. Prin „prăbuşire" nu trebuie înţeles sfârşitul lumii, ci scăderea brutală a populaţiei însoţită de o degradare semnificativă a condiţiilor de viaţă a locuitorilor planetei, cel mai probabil în jurul anului 2020, conform raportului.

Jorgen Randers a declarat că una din principalele probleme este că sistemul politic este conceput pentru a lua decizii pe termen scurt, în timp ce „avem nevoie de un sistem de guvernare cu viziuni pe termen lung".

Ce este Clubul de la Roma

Clubul de la Roma este o asociaţie apolitică, apărută în 1968 şi alcătuită din aproximativ 100 de membri independenţi, cărora li se adaugă reprezentanţi a peste 30 de asociaţii naţionale şi regionale din 52 de ţări de pe 5 continente. Din rândul clubului fac parte intelectuali de top, interesaţi „să contribuie la binele lumii într-o manieră sistemică, interdisciplinară şi holistică", conform site-ului organizaţiei.

Potrivit site-ului citat, viziunile critice faţă de societatea occidentală de consum şi faţă de capitalismul global nu sunt alimentate atît de convingeri ideologice cît de grija faţă de salvgardarea naturii, a echilibrului climatic, a existenţei viitoarelor generaţii.

Ce previziuni făcea raportul de acum 40 de ani

Raportul apărut în 1972 se baza pe un model matematic, cunoscut ca modelul WORLD III. Raportul vorbea despre colapsul spre care se îndreaptă civilizaţia şi era întocmit de oameni de ştiinţă cunoscuţi şi apreciaţi, unii chiar laureaţi ai premiului Nobel, ce îşi bazau afirmaţiile pe analizele făcute cu ajutorul computerului, o noutate la acea vreme.

Raportul din 1972 a devenit subiect de controverse aprinse şi, în consecinţă, Clubul de la Roma a câştigat reputaţia de mişcare neo-maltusiană. Maltusianismul este o teorie elaborată de preotul anglican Thomas Malthus (1766-1834), care predica abţinerea de la căsătorie şi limitarea conştientă a naşterilor, întrucât el credea că în viitor nu se va mai putea asigura hrana necesară populaţiei globului.

Principalele critici aduse acestui raport

Corectitudinea previziunilor face obiectul unei dezbateri între cei ce numesc raportul o profeţie a sfârşitului lumii şi cei care cred că aceste concluzii rămân extraordinar de viabile.

Pe de o parte, comentatorii raportului consideră că nu este vorba decât de un document ştiinţific amplu. Printre aceştia, se numără Uwe Schneidewind, preşedintele Institutului pentru Climă, Ecologie şi Energie din Wuppertal, care consideră că raportul are mai degrabă o funcţie de apel decât de prognoză, multe din elementele expuse fiind truisme, informează Deutsche Welle.

Pe de altă parte, sunt voci care susţin că sistemul de guvernare la care face apel C.o.R. este proiectul „Statelor Unite ale Europei", prim pas „în crearea unei „Noi Ordini Mondiale" cu un guvern central".

O a treia critică porneşte de la o declaraţie din 1982 a lui Aurelio Peccei, fondatorul Clubului de la Roma. „Oamenii sunt ca insectele, se reproduc prea mult. Timpul este propice ca, întregul concept al naţiunilor care conduce către cultura mondială, să fie pus în discuţie. Credinţa creştină formează oameni mândri şi o societate de vânzători care nu produc altceva decât o cultură moartă, muzică clasică şi munţi de hârtie." Ca urmare, Se speculează că „reproducerea masivă" la care face referire Peccei este contracarată de C.o.R. printr-un „program de asanare rasială" „ceea ce va permite prezervarea unei elite şi a unei mase de executanţi educate în spiritul «noii ordini»".

Un al patrulea tip de critică este reprezentat de poziţia economistului Steve Horwitz, profesor la Universitatea Saint Lawrence, care afirmă că, nu doar că ecosistemul nu s-a prăbuşit, dar omenirea va reuşi să se hrănească cu succes, prin alternative mai ieftine, declară Crowley.

Cu toate acestea, Crowley nu menţionează nimic despre situaţiile oamenilor din ţările din lumea a treia, care se confruntă zi de zi cu lipsuri de tot felul şi unde situaţia este din ce în ce mai critică.