„În odaia asta dormeam, de aici priveam livada… Fericirea se trezea odată cu mine în fiecare dimineaţă. Și livada era ca și acum. Albă, toată albă. (…) Fără livada de vișini, eu nu-mi înţeleg viaţa”, rostește cu convingere unul dintre personajele risipitoare ale operei lui Cehov.

Cititorul care deschide pentru prima oară Livada cu vișini, plonjând printre personajele și decorurile cehoviene, este urmărit până la ultimul act de emoţia unui sfârșit previzibil, dar care ar putea fi totuși amânat.

Liubov Ranevskaia şi fratele ei, Leonid Gaev, sunt pe punctul de a pierde reședinţa străveche a moșiei, împreună cu splendida ei livadă de vișini. La nivel declarativ, nimic nu e mai important decât salvarea moșiei, cu bagajul ei preţios de amintiri; în realitate însă, frivolitatea și risipa îi fac prea neputincioși pentru a salva locul pe care-l iubesc.

Nu sunt oamenii deciziilor ferme, ocolesc obligaţiile neplăcute și au ceva din candoarea și inconștienţa copilului care crede că un miracol s-ar putea petrece oricând, ștergând cu buretele toate consecinţele alegerilor nesăbuite. Despre Gaev, oamenii spun că și-a cheltuit banii pe caramele. Ranevskaia recunoaște că risipa e nebunia ei, pe care n-o poartă niciodată de una singură, îndrăgostindu-se de bărbaţi la fel de risipitori, cărora le plătește datoriile până ce își ruinează averea.

Chiar dacă momentul scadenţei bate la ușă, Ranevskaia trăiește așa cum s-a deprins de o viaţă – citește înduioșată telegramele de la omul iubit (care a trădat-o, dar o cheamă – cu ultimii ei bani – înapoi, la Paris), mănâncă în oraș, deși la moșie nu sunt bani pentru a găti mese decente, oferă monede de aur cerșetorilor și tocmește orchestra să cânte exact în ziua licitaţiei.

Dacă găsim în atitudinea personajelor un amestec de farmec și de inconștienţă, acest lucru s-ar putea datora îngăduinţei pe care o avem atunci când ne regăsim obiceiurile vicioase, diminuate sau în tușe îngroșate, în comportamentul celor pe care literatura i-a arhivat între paginile ei.

Și totuși, refrenul pe care Ranevskaia îl reia în fiecare act, deși cu alte cuvinte („cheltuiesc fără rost”), este taxat cu repeziciune atunci când transpare în stilul de viaţă al celor care câștigă mai mult decât media.

Sinceritate regretată

V-aș fi împărtășit totul atât de liber dacă aș fi știut ce va urma?”, se întreabă jurnalista britanică Elle Hunt, după ce a dat curs, alături de multe alte femei, invitaţiei editorului ei de a-și înregistra și publica cheltuielile timp de o lună de zile.

Două lucruri neașteptate s-au întâmplat după acest exerciţiu. Mai întâi, un expert în finanţe personale a anunţat-o că poate economisi suficient pentru a deveni proprietara unei case în Londra, dacă se va opri „din cheltuit fără sens”.

Reacţia publicului a fost însă mult mai dură: a fost criticată aspru de cititori pentru cheltuieli precum o tunsoare de 171 de lire, a primit o scrisoare deschisă în care un cititor a anunţat-o că e o adevărată rușine pentru părinţi și că, în eventualitatea că ar fi căsătorită, comportamentul ei financiar ar aduce tensiune în familie. „N-am scris aceste lucruri la furie, ci dintr-o îngrijorare serioasă pentru modul în care îţi irosești banii și viaţa”, o asigura cititorul.

Jurnalista a fost criticată și pentru că a răspuns la întrebarea despre șansele ca un milenial să își cumpere singur o casă, în condiţiile în care salariul său depășește media naţională, deci nu este unul reprezentativ pentru această categorie de vârstă.

Hunt crede că unele cheltuieli au fost exagerate ca importanţă de cititori, așa cum a fost cazul unei tunsori scumpe. În definitiv, unii își iau bilete la meci sau telefoane foarte scumpe și cred că aceste achiziţii merită fiecare ban, așa că alcătuirea unor liste cu lucruri care sunt necesare sau reprezintă doar un moft este un exerciţiu foarte subiectiv.

Hunt admite că nu este mai aproape de casa pe care ar putea să o cumpere economisind regulat – cel puţin nu mai aproape decât ar fi de Australia, dacă ar face un pas spre sud-est, după cum observă cu umor jurnalista. A reușit însă să economisească venitul pe 6 săptămâni în mai puţin de un an, fără nicio modificare detectabilă în stilul ei de viaţă, după ce a fost convinsă de nevoia de a face economii.

Cheltuielile mele păreau să se contracte pentru a se adapta” , povestește Hunt despre resetarea mentală trăită după ce a început să observe ceea ce expertul financiar și cititorii văzuseră din prima secundă – că risipește banii pe care îi câștigă.

Dacă banii par să ţi se scurgă printre degete în fiecare lună, este util să ţii un jurnal financiar, recomandă jurnalista, care se grăbește să adauge totuși că publicarea lui, și încă sub numele real, s-ar putea dovedi o idee mai puţin strălucită.

Modul în care ne cheltuim banii pare să fie un subiect incandescent atunci când în prim-plan se află persoanele cu venituri mari, dar adevărul este că, în lumea în care trăim, a cheltui la limita câștigului sau dincolo de ea nu mai reprezintă un comportament destinat elitelor.

Economiile, cenușăreasa alegerilor financiare

În 2016, datoria totală a gospodăriilor din SUA se ridica la 12,6 trilioane de dolari, cu 460 de miliarde mai mult decât în 2016, marcând cea mai mare creștere înregistrată într-un deceniu. În ultimul trimestru al anului 2018, datoria americanilor a urcat la un alt nivel record, 13,5 trilioane de dolari – gradul de îndatorare a crescut constant pe parcursul ultimilor 4 ani, situându-se cu 21 de procente peste nivelul datoriei din 2013. Există multe explicaţii pentru această curbă ascendentă, inclusiv creșterea economică din 2018, dar în termeni matematici, îndatorarea provine din faptul că, în medie, un american cheltuie 1,33 de dolari pentru fiecare dolar pe care îl câștigă.

Aproape o treime dintre europeni nu economisesc nicio sumă de bani pentru zilele negre, iar 36% au pus deoparte echivalentul a 3 luni de salariu sau mai puţin pentru o eventuală situaţie de criză, potrivit unui sondaj ING realizat în 2017 pe 15.000 de persoane din 15 ţări ale Europei.

Un australian din 3 cheltuie mai mult decât câștigă și peste jumătate dintre australieni nu ar avea bani să supravieţuiască în caz că și-ar pierde brusc venitul, potrivit unui raport al Băncii Commonwealth. De asemenea, 1 din 3 australieni spun că nu ar putea face rost de 500 de dolari dacă ar avea nevoie de urgenţă de acești bani.

Cifrele arată că populaţia nu își gestionează banii și nu se ocupă de chestiunile financiare în general într-o manieră potrivită, afirmă Pete Steel, director al Băncii Commonwealth, care recomandă consumatorilor să economisească o sumă-tampon care să acopere cel puţin pentru 3 luni de zile plata chiriei sau a ratelor pentru împrumuturile curente. „Cinci sute de dolari sunt, cu siguranţă, un minim, dar ar fi nevoie de cel puţin câteva mii de dolari. Este vorba de a te asigura că indivizii și familiile nu sunt afectate și nu au șocuri neașteptate”, subliniază Steel.

Deși există situaţii în care contextul individual și familial nu permite economisirea, realitatea este că imposibilitatea strângerii unor sume relativ mici pentru situaţiile neprevăzute din viitor este, mai mult decât marca unui venit mic, dovada că impulsul de a cheltui a devenit prea greu de controlat din perspectiva omului modern.

Cheltuitul impulsiv, sub reflectorul teoriilor psihologice

Deși alunecăm constant în spirala achiziţiilor prea scumpe pentru buzunarul nostru sau în cea a irosirii banilor pe lucruri de care n-am avea nevoie cu adevărat, regretăm cel mai adesea alegerile noastre, potrivit unui studiu Schwab. Doi din trei participanţi la studiu au declarat că, dacă ar putea da timpul înapoi, ar economisi mai mult pentru vârsta pensionării și ar cheltui mai puţin pe mesele la restaurant, haine scumpe, mașini și vacanţe.

Nu e nevoie de bugete mari pentru a arunca banii pe lucruri pe care nu ţi le poţi permite sau care strâmtorează un buget limitat – un studiu a arătat că oamenii cheltuie sume cu atât mai mari pentru a juca la loterie, cu cât își permit mai puţin aceste cheltuieli. De altfel, un studiu mai vechi al Universităţii Duke a constatat că persoanele care câștigau între 25.000 și 50.000 de dolari pe an cheltuiseră peste 91 de milioane de dolari pe bilete la loterie (în cazul celor cu câștiguri de peste 50.000 de dolari, aceste cheltuieli ajungeau la aproape 70 de milioane de dolari).

Există niște mecanisme psihologice care ne împing să cheltuim nechibzuit, precum eșecul în a ne amâna satisfacţia sau înclinaţia spre impulsivitate (despre care vom discuta ceva mai târziu), comune tuturor oamenilor, dar care fac priză mai bună cu nevoile celor cu bugete limitate, subliniază psihiatrul Mark Tobak.

Cei care-și permit puţin simt nevoia „să se agaţe de orice plăcere pe care o pot găsi, cu speranţa de a obţine ceva pentru ei înșiși într-o lume aspră”. Efervescenţa jocului la loterie în cazul celor cu situaţie financiară limită vine tocmai din situaţia disperată a finanţelor lor. „Dintr-o disperare mai mare, se naște dorinţa de a-ţi asuma un risc mai mare, iar un bilet de loterie este un risc mai mare decât un cont de economii”, punctează Tobak, amintind însă că dopamina pe care o eliberează comportamentele de asumare a riscurilor și de cheltuire a banilor atrage spre jocurile de noroc oameni cu statut financiar foarte diferit.

Dincolo de jocurile de noroc, cheltuielile pe obiecte și servicii calificate drept lux de către economiști pare să fie înscris în ADN-ul nostru.

O analiză publicată de Deutsche Bank Research în 2017 a arătat că cele mai bogate familii cheltuiesc 65% din bani pe bunuri de lux și 35% pe necesităţi. În timp ce, în familiile cu venituri medii, procentul cheltuielilor pe articole de lux era egal cu cel alocat necesităţilor, chiar și în gospodăriile cu cele mai mici venituri, 40% dintre cheltuieli mergeau în zona bunurilor de lux, potrivit studiului care a urmărit obiceiurile de a cheltui ale populaţiei de-a lungul a 3 decenii (1984-2014).

„Principiile” risipei

Aproape jumătate dintre americani (49%) spun că emoţiile și stresul îi determină să cumpere lucruri pe care nu și le permit de fapt, iar femeile sunt mai predispuse să depășească limita cheltuielilor atunci când se confruntă cu stresul (35% faţă de 24%), potrivit unui sondaj realizat în 2017 de către compania NerdWallet.

Atunci când lăsăm cheltuielile noastre să scape de sub control, ar putea fi vorba de o slăbire a abilităţii noastre de a amâna recompensa. Această abilitate a fost studiată cu decenii în urmă de psihologul Walter Mischel, în celebrul său experiment (The Marshmallow Test) care a oferit copiilor de 3-5 ani posibilitatea de a alege între o bezea oferită imediat sau două primate după 15-20 de minute de așteptare.

Și adulţii pot avea probleme atunci când trebuie să aștepte mai mult timp pentru o recompensă, iar acest lucru este ușor de remarcat în cheltuielile impulsive pe care le facem. Psihologul american Carla Marie Manly lipește eticheta de „discreditare a recompensei amânate” („delayed reward discounting”) pe spatele preferinţei noastre pentru recompense aici și acum, pe baza calculului că amânarea ar diminua valoarea recompensei de mai târziu.

Îmbunătăţirea controlului impulsurilor – dorinţa de a amâna satisfacţia – face diferenţa esenţială între cei care nu cheltuie excesiv și cei care fac acest lucru”, notează Manly, subliniind că persoanele care nu pot aștepta să economisească intră într-un ciclu „nefericit și costisitor” al cheltuielilor în exces.

Principiul deficitului și „ancorarea” sunt alte două mecanisme care favorizează cheltuielile inutile. Preluat din domeniul economiei, principiul deficitului își păstrează mesajul atunci când este aplicat psihologiei umane: lucrurile sunt cu atât mai dorite cu cât disponibilitatea lor este mai redusă.

Campaniile de reduceri în care oferta este limitată, fie că exprimă un adevăr, fie că sunt doar simple strategii de marketing, ajută cumpărătorul să se decidă mai repede în favoarea unei achiziţii care e disponibilă „doar acum”. Un consumator care discută despre oportunitatea unei cumpărături are mai multe șanse să cumpere în final, motivat de teama că produsul ar putea deveni indisponibil, notează Vassilis Dalakas, profesor de marketing la California State University.

Ancorarea „se referă la procesul automat de identificare a informaţiilor disponibile pentru a oferi un punct focal sau o bază pentru judecata noastră” , afirmă psihologul Eva Krockow, insistând asupra faptului că modul în care ne setăm punctul focal poate avea un impact semnificativ asupra deciziilor noastre financiare.

Un vânzător de mașini care ne arată un model scump la început, orientându-ne ulterior spre un model mai ieftin, deși posibil supraevaluat, ne face să privim achiziţia ca o pe o veritabilă afacere, așa cum este și cazul reducerilor de preţuri pe care le practică magazinele – un costum de 100 de dolari ne poate părea un chilipir doar pentru că preţul de pe etichetă arată că, iniţial, costumul a costat dublu. În final, focalizaţi mai degrabă pe ceea ce economisim cumpărând „chilipirul” respectiv, trecem cu vederea faptul că achiziţia respectivă nu era necesară sau la preţul corect.

Există însă o listă cu mult mai largă de explicaţii ale obiceiurilor noastre de a cheltui banii și economia comportamentală ni le detaliază.

Pretexte pentru a ne întinde mai mult decât ne e plapuma

Într-unul dintre articolele sale, Shahram Heshmat, profesor la Universitatea Illinois din Springfield, explică motivele pentru care cumpărăm în mod compulsiv, folosindu-se de datele livrate de economia comportamentală, o metodă de analiză care caută explicaţii ale deciziilor economice (și nu numai).

Unul dintre pilonii cheltuirii excesive, neplanificate, este neglijarea costurilor de oportunitate, notează Heshmat. Mai exact, uităm că, trăind într-o lume a deficitului, orice alegere înseamnă renunţarea la alte alegeri – în cazul banilor, există un cost de oportunitate legat de tot ceea ce cheltuim, iar acesta se exprimă în termenii celei mai bune alternative la decizia luată.

Există și un „blestem al contabilităţii mentale”, scrie profesorul, referindu-se la obiceiul nostru de a împărţi banii în conturi mentale separate, fapt care ne face să calculăm greșit costul de oportunitate, fără a avea imaginea mai largă a cheltuielilor pe care ne-o oferă un plan scris.

Cheltuim prea mult și pentru „ocaziile speciale” din an (aniversări, Crăciun, Paște, etc) și pentru că nu ţinem o evidenţă riguroasă a acestor cheltuieli, pentru a vedea cît de multe sunt, de fapt, evenimentele pe care noi le numim „speciale”.

Există o presiune culturală uriașă de a cheltui în perioadele festive” , subliniază Peter Tutton, liderul fundaţiei StepChange, menţionând că în luna ianuarie organizaţia a fost contactată de 60.000 de persoane care doreau să fie consiliate cu privire la datoriile lor.

Plata cu cardul de credit are o forţă psihologică ușor de subestimat, subliniază Heshmat, explicând că acest instrument „separă plăcerea de a cumpăra de durerea de a plăti”. Iar ravagiile financiare pe care le poate face plata cu cardul pot fi amplificate atunci când posesorul cardului folosește shopingul ca pe o terapie, ori de câte ori dispoziţia sa nu este tocmai fericită.

Economisind bani și viaţă

Fără a prespune cunoștinţe avansate de economie, evadarea din hăţișul deciziilor financiare haotice necesită totuși un ghid și niște reguli simplu de înţeles, deși poate mai dureros de aplicat.

Este nevoie de resetarea mentală de care vorbea Hunt, de la care pornesc toate schimbările comportamentului financiar.

Nu ar trebui să considerăm nicio sumă prea mică pentru a fi tratată cu chibzuinţă, afirmă Shannon McLay, de la compania de planificare Financial Gym, care subliniază că are clienţi care economisesc până la 3.000 de dolari pe lună pentru că au devenit mai atenţi la destinaţia pe care o dau fiecărui ban.

Dacă tai cheltuielile mici, pe care le justifici tocmai prin dimensiunea lor neglijabilă („sunt doar 3 dolari” ), poţi ajunge la economii considerabile, apreciază și expertul în finanţe David Bach.

Plata cu bani gheaţă e o metodă excelentă de a evita datoriile, punctează psihologul Moira Somers, care susţine că „plata cu cardul nu este percepută de creierul nostru ca o cheltuială reală”. În experimentele care scanează creierul persoanelor care-și imaginează că sunt la cumpărături, zona de plăcere și cea de dezgust se activează deopotrivă la plata în numerar, însă doar zona plăcerii este activată la plata cu cardul de credit, motiv pentru care cazinourile înlocuiesc banii cu jetoane, explică psihologul.

Somers crede că e mai prudent pentru persoanele care cumpără din impuls să consume timp cât mai puţin în mall-uri sau urmărind reclame. Cu cât oamenii petrec mai mult timp la cumpărături, cu atât crește probabilitatea ca ei să înceapă să cheltuiască în mod inconștient. Obosesc, iar abilităţile de a lua decizii se estompează. Încep să aleagă lucruri doar pentru că ele sunt la îndemână”, notează Somers.

Atunci când cheltuim banii pentru a ne schimba dispoziţia, ne rotim într-un cerc vicios: emoţiile negative au fost doar anesteziate, așa că vor reveni ciclic, devastându-ne inclusiv bugetul. Terapia prin shopping este un eșec repetat la încercarea noastră de a ne regla emoţiile, afirmă psihologul Joanne Corrigan.

Creierul nostru este echipat însă cu instrumente de declanșare a sentimentelor pozitive, așa că nu este nevoie să căutăm amplificatoare de scurtă durată ale plăcerii de genul cumpărăturilor. Dacă activezi regiunile corticale care eliberează endorfine și ocitocină, poţi să te simţi mai mulţumit și chiar mai fericit, iar mecanismul prin care ajungi acolo este simplu, susţine Corrigan: concentrarea pe sentimentele de recunoștinţă și de compasiune.

Iar atunci când e vorba de a reseta modul în care creierul nostru se raportează la bani, este vital să înţelegem că securitatea financiară interferează cu toate aspectele vieţii nostre, punctează Somers, explicând că avem nevoie să nu trăim mereu cu sentimentul că suntem pe muchie.

Dacă nu faci economii, nu poţi face alegeri”, decretează psihologul,amintind că banii oferă libertatea de a călători, de a obţine o educaţie mai bună, de a renunţa la o slujbă care nu ni se potrivește sau de a beneficia de îngrijire medicală corespunzătoare.

Obiceiul de a economisi devine, în această perspectivă, unul salutar. E la fel ca și respiraţia, spune Somers – n-o celebrezi în fiecare minut, dar știi că depinzi de ea. În același fel, „banii ne oferă posibilitatea de a ne schimba viaţa și de a schimba viaţa celor pe care-i iubim”.