Capcana idealizării unei perfecţiuni aparente

207

Relaţia perfectă, cariera ideală, corpul fără cusur, o viaţă de vis. Le vezi în jurul tău, pe stradă, la televizor, dar nu și la tine. Îţi plac, crezi că ţi se potrivesc și, ușor, ușor, începi să le idealizezi, fără a privi dincolo de „perdeaua" perfecţiunii lor. Însă „idealizarea vieţii altora este pe propria cheltuială", scria dr. psiholog Suzanne Lachmann, într-un articol pentru Psychology Today.

„Adesea, când ai o părere negativă despre tine, ai tendinţa de a privi dintr-o perspectivă mult mai bună vieţile altora, în comparaţie cu a ta. Vieţile altor oameni sunt percepute într-un mod pozitiv și par relativ fără provocări și îţi imaginezi că au relaţii fluide, în care nu depun efort. Folosești această percepţie idealizată legată de vieţile celorlalţi pentru a mări sau evidenţia propriile tale neajunsuri, dureri, nesiguranţe sau provocări”, susţine dr. Lachmann.

În astfel de momente însă, ignorăm un aspect important. Există posibilitatea ca, dincolo de imaginea perfectă pe care o percepem faţă de lucrurile sau experienţele pe care le idealizăm, să se ascundă detalii mai puţin perfecte: suferinţă, dezamăgire, eșec. „Idealizarea unui obiect îndrăgit implică negarea acelor părţi ale realităţii care compromit perfecţiunea”, scria dr. Joseph Burgo, fondatorul platformei After Psychoterapy.

Pericolele idealizării

De la propria persoană și până la experienţe sau alţi indivizi, toate acestea pot deveni subiectul idealizării care ne determină să pornim în cursa către acel lucru perfect pe care nu-l avem, dar la care aspirăm. Însă toată această cursă poate avea un final dezamăgitor, deoarece așteptările tale nu sunt fezabile.

Dr. Burgo mărturisea că în copilărie nu a avut parte de vacanţele pe care și le-ar fi dorit alături de părinţii săi. De aceea, după ce și-a întemeiat propria familie, abia aștepta vacanţele împreună, „cu așteptări idealizate absurde, de parcă acele excursii ar putea face totul să fie bine – vacanţa de familie perfectă care putea compensa pentru cele din copilărie”. Bucuria acestor momente a fost alterată din cauza așteptărilor nerealiste, date de idealizarea experienţei, sugerează dr. Burgo.

Însă până la materializarea lucrurilor idealizate, tendinţa individului este de a mări dimensiunea lacunelor sale, prin comparaţia cu idealul pe care vrea să-l atingă, după cum sugera dr. Lachmann. Acest lucru conduce la diminuarea stimei de sine și a încrederii în forţele proprii, până chiar la dezvoltarea unor sentimente de ură îndreptate spre propria persoană. Mai departe, „această distincţie între imperfecţiunea ta și perfecţiunea celorlalţi din jur poate alimenta sentimentul de izolare”, punctează experta.

Idealizarea unui lucru pe care nu îl ai, dar pe care ţi-l dorești, poate naște totodată invidie și gelozie faţă de cei care deţin, puncta dr. Burgo. Părerea sa este împărtășită și de jurnalista Lauren Sandler. Într-un articol publicat pe blogul său, aceasta scria: „Este istovitor să simţi că ceilalţi obţin ceea ce îţi dorești tu, ceva ce nu vei obţine niciodată. Acest tip de invidie și resentiment poate fi înrădăcinat adânc în interiorul nostru și se poate dezvolta sub forma unor identităţi spinoase”.

Stop idealizare

Unul dintre cele mai importante aspecte pentru a pune capăt obiceiului de idealizare a vieţii altora este prin conștientizarea faptului că „modul în care vezi felul în care se prezintă ceilalţi ar putea să nu reflecte exact experienţele lor interne”, punctează dr. Lachmann. Extins, acest sfat se poate aplica și în cazul idealizării unei experienţe care, de la depărtare poate părea ideală, dar care, odată împlinită, s-ar putea să nu îţi aducă satisfacţia la care visezi.

În schimb, o analizare atentă și obiectivă „te poate ajuta să te depășești izolarea și să te simţi mai bine integrat în lume, lucru care te poate ajuta să te simţi mai conectat, mai încrezător și prezent”, puncta experta.

Totodată, în astfel de momente în care observi că ești nefericit pentru că idealizezi lucrurile pe care nu le ai, este esenţial să devii conștient de acele elemente din viaţa ta care îţi aduc bucurie și să fii recunoscător pentru acestea, sugerează Chris Cade, consilier pentru dezvoltare personală.

„De fiecare dată când observi idealizarea, în cazul tău sau al celorlalţi, întreabă-te care este acel lucru din care tu sau ceilalţi vreţi să evadaţi”, conchide dr. Joseph Burgo.