Capcană pentru părinţi: supraprotejarea copiilor

1122

Din grijă, dragoste și din dorinţa de a-i sprijini pe cei pe care i-au adus pe lume, părinţii cad deseori în capcana supraprotejării copilului, uneori pentru a-i scuti de evenimente mai mult sau mai puţin periculoase, alteori pentru a-i opri sa repete greșelile pe care ei le-au făcut în trecut. Acest comportament le face însă copiilor mai mult rău decât bine.

Copiii supraprotejaţi de părinţi au mari șanse să devină ţinta batjocurilor și intimidărilor, arată o analiză a 70 de cercetări care au inclus 200.000 de copii efectuată de experţii de la Universitatea din Walrwick, scrie BBC. „Copiii au nevoie de sprijin, dar unii părinţi încearcă să amortizeze toate experienţele negative ale copiilor. În acest proces, ei îi privează pe copii de învăţarea metodelor prin care pot face faţă intimidărilor și îi fac mai vulnerabili”, a declarat coordonatorul studiului, profesorul de psihologie Dieter Wolke.

Totodată, copiii supraprotejaţi riscă să dezvolte probleme legate de anxietate, notează organizaţia Health Guidance. De exemplu, unii părinţi pot fi exgerat de grijulii cu privire la igienă, lucru care îl poate face pe micuţ să devină ipohondru. În loc să fie încurajaţi să își depășească temerile, copiii care se confruntă cu diverse frici, ori care sunt timizi vor fi cocoloșiţi și apăraţi de lumea din exterior, lucru care îi va priva de o mulţime de experienţe și greșeli menite să îi pregătească pentru maturitate. Ei vor crește ca niște adulţi fără experienţă de viaţă, ușor naivi, nepregătiţi să facă faţă provocărilor din lumea reală.

„Atunci când presupunem că ai noștri copii au nevoie de mai mult decât le trebuie, le subestimăm abilităţile și le știrbim încrederea”, scria dr. Lisa Firestone, expert în creșterea copiilor și directorul de Cercetare și Educaţie la Asociaţia Glendon, într-un articol pentru Psychology Today. Lucrul acesta are consecinţe ulterioare, atunci când copilul devine adult și trebuie să își croiască singur un drum în viaţă, bazându-se doar pe propriile puteri. Supraprotejarea copiilor îi determină să devină dependenţi de părinţii lor, lucru care îi face, mai departe, incapabili să aibă grijă de ei înșiși.

Un alt studiu efectuat de cercetătorii americani sublinia că protejarea excesivă a copiilor îi determină pe aceștia să aibă o autoeficacitate mai mică la maturitate, dar și un sentiment mai pronunţat că totul li se cuvine, potrivit unui comunicat publicat de Universitatea din Arizona. Mai mult, situaţia are repercursiuni și asupra părinţilor care sunt nemulţumiţi de relaţia și de comunicarea din interiorul familiei.

Pentru a afla dacă sunt părinţi supraprotectori, dr. Firestone propune un exerciţiu simplu. Astfel, ei sunt încurajaţi să își evalueze comportamentul atunci când ies cu micuţul în parc, pentru a vedea cât de mult le dau voie să exploreze parcul și să se joace singuri, cât de mult le controlează comportamentul, cât de îngrijoraţi sunt de siguranţa copilului, cât de mult îi încurajează sau își învingă temerile sau cât de mult îi cocoloșesc.

Cei care descoperă că au tendinţa de a fi supraprotectori, trebuie să adopte strategii care să le diminueze tendinţa de a se implica exagerat în viaţa copilului, dar și să încerce să îl înveţe pe micuţ abilităţile necesare pentru a deveni mai puternici. Dr. Tim Elmore, fondatorul organizaţiei non-profit Growing Leaders, este de părere că unul din lucrurile esenţiale pe care părinţii trebuie să îi înveţe pe copii este abilitatea de a-și rezolva problemele, scrie el într-un articol pentru Psychology Today. Această lecţie îl va ajuta să facă faţă provocărilor cu care se va confrunta în viaţă. Totodată, ei trebuie să deprindă arta negocierii, să își dezvolte inteligenţa emoţională și să înveţe să își seteze singuri așteptări fezabile pe care să le poată duce la bun sfârșit. Nu în ultimul rând, părinţii trebuie, la rândul lor, să evite să le ofere copiilor totul de-a gata. „Nu le oferi peștele; învaţă-i să pescuiască”, sublinia dr. Elmore.