Un fotbalist celebru declară presei: „Suntem orgolioși de reușita noastră sportivă.” Un domn mai vârstnic îi oferă locul său la birou unei colege, care îi spune: „Mulţumesc, nu vă obosiţi!” Un admirator îi mărturisește celei pe care o admiră: „Mi-am dat seama care e problema ta: ești romantică și vrei exclusivitate.”

O colegă încearcă să-i explice alteia dificultăţile pe care le-a întâmpinat în rezolvarea unei probleme, iar cealaltă replică: „Nu e cazul să te justifici.”

O profesoară este îndemnată să verifice dacă nu cumva bioterapeutul pe care vrea să-l consulte e un șarlatan. Ea răspunde: „Sunt prea disperată ca să mai verific.”

Două persoane discută despre binefacerile rugăciunii, una făcând apel la Biblie, cealaltă exprimându-și dezacordul, dar fără a argumenta, ci menţinând un mister referitor la informaţii dobândite la un curs de… „sacroterapie”. Într-un final, aceasta spune: „Nu te supăra, dar nu pot să-ţi explic, pentru că eu am dat bani grei ca să aflu.”

Unui tânăr i se cere un exerciţiu de argumentare în favoarea creaţiei, așa cum este ea prezentată în cartea biblică Geneza. El spune că „un argument ar fi confortul”, adică faptul că susţinătorii creaţionismului găsesc un confort în a-și susţine opiniile.

Un ministru de finanţe motivează măsura de a reduce a CAS-ului cu 5 puncte procentuale… „din tot sufletul”;

La un seminar pe o temă teoretică, o studentă este combătută cu argumente pertinente de o alta, care suferă de tuberculoză. Replica finală a primeia la contraargumentarea colegei este: „Așa-mi trebuie dacă discut cu o ofticoasă!”

Un ospătar își anunţă clienţii că e ora închiderii localului, prin formula: „Vă rugăm să încetaţi cu băutura, că închidem.”

Un administrator de bloc atenţionează locatarii să evite o zonă a scărilor proaspăt cimentată, prin exclamaţia: „Alo!”

La interviul de admitere la un masterat, o candidată răspunde întrebărilor comisiei: „Decât să vă aburesc, mai bine recunosc că nu știu.”

Un doctorand la o universitate din străinătate își întâlnește fostul profesor și mentor dintr-o universitate bucureșteană și, pentru că acesta este mai înaintat în vârstă, își ia rămas bun de la el astfel: „Dumneavoastră, ce să vă urez: sănătate!”

Dacă vă sunt sesizabile deficienţele de gândire, de exprimare și de conduită din aceste exemple, atunci veţi accepta că ele ţin de o educaţie cu ceva carenţe. Sigur că nu toţi am putea avea abilităţi de gândire logică și de abstractizare superioare; dar măcar o exprimare mai îngrijită, debarasarea de prejudecăţi și de năravuri sociale păguboase, precum și cunoașterea sensului termenilor folosiţi ar putea fi dobândite și ne-ar scuti de multe neînţelegeri, ofense și certuri.

Dificultăţi practice

Realitatea privind competenţele care ţin de gândirea critică și de raţionarea abstractă ale tinerilor noștri, semnalate de unele cadre didactice[1], sunt dezamăgitoare: „În cursul diferitelor evaluări naţionale și internaţionale comparative (PIRLS, PISA, TIMMS) din ultimul deceniu, constatăm în mod repetat că majoritatea elevilor din România au competenţe de literaţie nemulţumitoare – nu înţeleg cerinţe scrise în absenţa sprijinului profesorilor, citesc texte informative fără să înţeleagă conţinutul ideatic al acestor texte, nu răspund corect la întrebări de comprehensiune, nu au deprinderea de a opera cu textele de diferite tipuri pentru a extrage informaţii, date etc. Toate acestea în contextul în care programele școlare fac dese referiri la «a învăţa să înveţi» (…). Cadrele didactice sunt însă neadecvat pregătite pentru a dezvolta acest domeniu de competenţă la elevi.”[2]

Literaţia presupune abilităţile scrisului și cititului, dar nu doar la nivelul cunoașterii literelor și al asocierii cuvintelor – acesta înseamnă analfabetism funcţional. Se încadrează aici copii, tineri sau chiar vârstnici care au învăţat cândva, la școală sau acasă, să citească și să scrie, dar fără a le practica; astfel sunt incapabili să înţeleagă un text, să interpreteze singuri informaţia, să conceapă la rândul lor un text cu noţiuni abstracte. Așa cum am constatat personal, cu cinci ani în urmă, în cadrul unei cercetări antropologice de teren într-un sat argeșean, unii copii de clasa a șasea nu reușeau nici să urmărească titrajul filmelor străine pe care le vedeau.

Chiar și în cazul în care tinerii, maturii sau vârstnicii au un nivel al literaţiei mulţumitor, rămân câteva probleme ce ţin, în ultimă instanţă, de deficienţele sistemului nostru de educaţie. Ele se pot constata în comunicarea dintre noi la tot pasul.

În aceste condiţii de literaţie defectuoasă, sigur că cerinţele superioare de raţionare abstractă și gândire critică nu pot fi onorate. Să presupunem că un tânăr ar învăţa limbi străine și ar dobândi competenţe în utilizarea computerului și a internetului. Dacă el ar rămâne un analfabet funcţional, acest lucru l-ar împiedica să treacă testele cerute în diverse instituţii de învăţământ superior sau chiar în licee. Degeaba cunoști spaniola sau engleza la nivelul vorbirii curente, dacă nu poţi „decripta” un text complex în aceste limbi sau nu poţi concepe tu unele, nu poţi comunica la nivel teoretic. Degeaba jonglezi cu tableta, dacă ai folosit-o doar pentru jocuri și reţele de socializare, dar nu ești capabil să creezi o lucrare originală, pe o temă de specialitate, gândind conceptual.

Chiar și în cazul în care tinerii, maturii sau vârstnicii au un nivel al literaţiei mulţumitor, rămân câteva probleme ce ţin, în ultimă instanţă, de deficienţele sistemului nostru de educaţie. Ele se pot constata în comunicarea dintre noi la tot pasul, în interacţiunile din societate, la locul de muncă, în cartier, în media, în instituţii și organizaţii etc. Fie nu se respectă proprietatea termenilor și apar neînţelegeri din pricina folosirii incorecte a unor cuvinte; fie argumentarea este greșită și apar replici ilogice; fie raţionarea abstractă lipsește și se iau decizii iraţionale; fie educaţia morală ori civilitatea lasă de dorit și apar dialoguri suburbane, expresii nepotrivite, jignitoare. Toate acestea ne viciază comunicarea și activitatea.

Ce e de făcut?

În primul rând, avem nevoie de introducerea în școli a orelor de gândire critică, dar și de promovare a cursurilor și a trainingurilor pentru adulţi, adaptate cerinţelor lor socioprofesionale, în cadrul programelor de educaţie continuă. În prezent, cursurile de gândire critică se găsesc mai mult la nivel universitar și postuniversitar, în foarte puţine facultăţi cu profil umanist, și ţin de un model pedagogic anglo-saxon.

Treptat, și în societatea românească a început să fie sesizată nevoia de a inova sistemul educaţional în această privinţă și au apărut unele iniţiative de popularizare a ceea ce s-a numit cumulativ „gândire critică”[3]. Aceste iniţiative vin în contextul în care forurile europene pentru educaţie și cercetare încurajează mobilitatea studenţilor, a cadrelor didactice și a cercetătorilor[4]. Programul european Erasmus+, lansat anul trecut, stimulează schimburile între universităţi europene și de pe alte continente. Cerinţele minime sunt stăpânirea limbilor de circulaţie și a învăţării digitale, iar cerinţele superioare sunt gândirea critică și raţionarea abstractă. Sunt cerinţe formulate în majoritatea testelor europene pentru selecţia candidaţilor, fie la studii universitare în străinătate, fie la angajarea în diverse locuri de muncă.[5]

Specificul gândirii critice

În mare, gândirea critică presupune o atenţie și o aplecare chiar asupra modului în care gândim, atât noi, cât și partenerii de dialog. Prin instrumentarul ei teoretic, putem detecta: prejudecăţile, mentalităţile păguboase din spatele unor opinii, presupoziţiile neexplicite, chiar inconștiente, greșelile de logică, inadecvarea unor cuvinte și expresii etc. Apoi, putem elimina „impurităţile” de gândire și de comportament comunicaţional ce ne perturbă deciziile și acţiunile, comunicarea cu semenii, cunoașterea de sine, munca, relaţiile afective, manifestarea în diverse grupuri, în cuplu, în familie și în societate.

Iată cum descriu doi universitari americani gândirea critică: „Presupune hotărârea deliberată şi lucidă cu privire la acceptarea, respingerea sau suspendarea judecăţii noastre în legătură cu o afirmaţie, precum şi cu privire la gradul de încredere cu care acceptăm, respingem sau ne suspendăm judecata referitoare la ea. Abilitatea de a gândi critic este vitală; de fapt, viaţa noastră depinde de ea. Felul în care ne conducem viaţa depinde de ceea ce credem că e adevărat şi de afirmaţiile pe care le acceptăm. Gândirea noastră este cu atât mai critică, cu cât evaluăm mai atent o afirmaţie şi cu cât separăm mai atent aspectele relevante de cele irelevante. (…) Gândirea critică presupune o serie de abilităţi, cum ar fi: a asculta cu atenţie, a citi cu atenţie, a evalua argumente, a căuta şi a găsi presupuneri ascunse şi a urmări consecinţele unei afirmaţii.”[6]

Beneficii

În acest fel, se poate valorifica abilitatea noastră de a raţiona, dar și aceea de a ne autoeduca. Pentru că, în mod implicit, vom îmbrăţișa valori care ne vor regla și comportamentul. Scopurile dorite sunt: o mai bună cunoaștere și interacţiune cu cei din jur, dar și cu noi înșine, adaptarea la un mediu comunitar, social și cultural civilizat, îmbunătăţirea celui deficitar existent.

Principalul beneficiu practic al gândirii critice este că ne ajută să constatăm că unele probleme sunt fie greșit puse, fie greșit înţelese și de aceea nu își găsesc rezolvare. Așa cum remarca un specialist în management, „cea mai comună sursă de greşeli este insistenţa de a găsi răspunsul potrivit în loc de a găsi întrebarea potrivită”[7]. Suntem bruiaţi adesea de presupoziţii ascunse, neexplicite, ale noastre sau ale interlocutorului, care, dacă nu sunt identificate, ne îndepărtează de soluţie. Iată un exemplu printr-o problemă de logică: doi oameni vor să traverseze un râu și nu o pot face decât cu o barcă, dar în ea nu poate intra decât un om. Ce modalitate vor găsi pentru a trece amândoi râul? Presupoziţia noastră neexplicită, dar care ne bruiază rezolvarea, este că ambii oameni se află pe același mal, deși nu se spune așa ceva în formularea problemei.

În viitor, ritmul îmbunătăţirii relaţiilor noastre sociale de orice fel și la orice nivel de complexitate va fi ritmul implementării instrumentelor de gândire critică. Ea se impune atât în instruirea noastră școlară, familială, în autoeducaţie sau în educaţia continuă, cât și în luarea deciziilor prin deliberare raţională.

Avantajele exersării gândirii critice încă de la vârste fragede se pot constata de către educatori și părinţi, tocmai pentru că ea presupune și educarea caracterului. Copiii și adolescenţii se formează în spiritul valorilor de bună înţelegere, de cooperare, dialog și argumentare rezonabilă, de respectare a diferenţelor în opinii, de creditare a partenerilor de dezbatere că sunt bine intenţionaţi etc. Iată cum explică o educatoare din București ce înseamnă „a gândi critic” la grădiniţă: „Înseamnă a emite judecăţi proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să privești cu simţul răspunderii greșelile tale și să le poţi corecta, a primi ajutorul altora și a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândește în timp, permiţând copiilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori există o situaţie de învăţare, fără să le fie teamă de reacţia celor din jur, de părerile lor și le dă putere și încredere de analiză și reflecţie.”[8]

Un alt beneficiu, deloc neglijabil, este că, dezvoltându-ne gândirea critică, vom fi mai receptivi la umorul voluntar sau involuntar al celor din jur și ne vom dezvolta propriul simţ al umorului. Este un privilegiu să identifici și să guști gluma de calitate, autoironia fină, dar și să le deosebești de simple gafe ori absurdităţi. De pildă, ne amintim celebra reflecţie a lui Ion Creangă, care sfidează voit logica: „Sărac ca anul ăsta, ca anul trecut și ca de când sunt, n-am fost niciodată…” Sau putem gusta autoironia: „Dacă nu te duci la înmormântările altora, nu vor veni nici ei la a ta.”[9] În schimb, putem detecta lipsa de noimă din declaraţia publică a unui VIP local, interesat tocmai de noile generaţii: „Am citit Manualul războinicului luminii cu două markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au plăcut şi unde m-am identificat cu eroul cărţii, iar cu verde pe cele care nu mi-au plăcut şi nu le-am citit.”[10]

Fără îndoială, în viitor, ritmul îmbunătăţirii relaţiilor noastre sociale de orice fel și la orice nivel de complexitate va fi ritmul implementării instrumentelor de gândire critică. Ea se impune atât în instruirea noastră școlară, familială, în autoeducaţie sau în educaţia continuă, cât și în luarea deciziilor prin deliberare raţională. Dezirabil ar fi ca ea să funcţioneze și în criteriile de promovare sau de selectare a aspiranţilor la poziţii de răspundere în societate. Să sperăm că nu vom întârzia în a conștientiza această nevoie care, de fapt, ne împlinește ca oameni dotaţi cu raţiune. Existăm ca fiinţe raţionale dacă ne și folosim raţiunea.

Footnotes
[1]„Asociaţia „Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice“ România (LSDGC România) funcţionează din 2002, cu peste 120 de membri în întreaga ţară, alsdgc.ro”.
[2]„„Dezvoltarea competenţelor de literaţie în și prin disciplinele școlare“ (DCLit), curs de formare propus de Asociaţia LSDGC România, în parteneriat cu Casa Corpului Didactic Cluj, alsdgc. ro/oferta”.
[3]„Vezi Asociaţia „Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice“ România (alsdgc. ro); „De ce este importată gândirea critică?“/ Politeia (http://politeia.ro/ gandirea-critica), „Fii deștept! Erori despre gândirea raţională“ (http:// cumsafi idestept.com/ tag/erori-de-gandire); „Dezvoltarea competenţelor de literaţie în și prin disciplinele școlare (DCLit)“; „Gândire critică. Învăţare activă“; „Tutorat pentru îmbunătăţirea deprinderilor de citire“ (cursuri de formare, Asociaţia LSDGC România, alsdgc.ro/oferta); Valeria Roman, „Învăţarea prin cooperare: formă a gândirii critice“, Preparandia, 18 iun. 2014, moodle.ro”.
[4]„European Commission Supporting and improving education and training in Europe, http://ec.europa. eu/education/ index_en.htm”.
[5]„Job Shadow, Program de orientare profesională, ediţia a 10-a (2012), http:// www.jobshadow.ro/ upload_tiny_mce/ fi le/Raport%20 Job%20Shadow%20 Day%202012(1).pdf; EUTests, eutests.com”.
[6]„Brooke Noel Moore, Richard Parker, Critical Thinking, ediţia a 6-a, McGraw-Hill, New York, 2000, p. 4.”
[7]„Peter Drucker, apud Kate Keenan, Ghidul Managerului Efi cient: Cum să rezolvi problemele, Rentrop & Straton, București, 1996.”
[8]„Georgiana Tiganele, „Necesitatea dezvoltării gândirii critice la vârsta preșcolară“, http://www. gradinitaingerasi. ro/Necesitateadezvoltarii- gandiriicritice- la-varstaprescolara_ s134. html”.
[9]„Brooke Noel Moore, Richard Parker, op. cit., p. 6.”
[10]„Dumitru Borţun, anexe la „Analiza discursului“ (curs universitar), București, SNSPA, 2015.”

Note

„Asociaţia „Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice“ România (LSDGC România) funcţionează din 2002, cu peste 120 de membri în întreaga ţară, alsdgc.ro”.
„„Dezvoltarea competenţelor de literaţie în și prin disciplinele școlare“ (DCLit), curs de formare propus de Asociaţia LSDGC România, în parteneriat cu Casa Corpului Didactic Cluj, alsdgc. ro/oferta”.
„Vezi Asociaţia „Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice“ România (alsdgc. ro); „De ce este importată gândirea critică?“/ Politeia (http://politeia.ro/ gandirea-critica), „Fii deștept! Erori despre gândirea raţională“ (http:// cumsafi idestept.com/ tag/erori-de-gandire); „Dezvoltarea competenţelor de literaţie în și prin disciplinele școlare (DCLit)“; „Gândire critică. Învăţare activă“; „Tutorat pentru îmbunătăţirea deprinderilor de citire“ (cursuri de formare, Asociaţia LSDGC România, alsdgc.ro/oferta); Valeria Roman, „Învăţarea prin cooperare: formă a gândirii critice“, Preparandia, 18 iun. 2014, moodle.ro”.
„European Commission Supporting and improving education and training in Europe, http://ec.europa. eu/education/ index_en.htm”.
„Job Shadow, Program de orientare profesională, ediţia a 10-a (2012), http:// http://jobshadow.ro/ upload_tiny_mce/ fi le/Raport%20 Job%20Shadow%20 Day%202012(1).pdf; EUTests, eutests.com”.
„Brooke Noel Moore, Richard Parker, Critical Thinking, ediţia a 6-a, McGraw-Hill, New York, 2000, p. 4.”
„Peter Drucker, apud Kate Keenan, Ghidul Managerului Efi cient: Cum să rezolvi problemele, Rentrop & Straton, București, 1996.”
„Georgiana Tiganele, „Necesitatea dezvoltării gândirii critice la vârsta preșcolară“, http://www. gradinitaingerasi. ro/Necesitateadezvoltarii- gandiriicritice- la-varstaprescolara_ s134. html”.
„Brooke Noel Moore, Richard Parker, op. cit., p. 6.”
„Dumitru Borţun, anexe la „Analiza discursului“ (curs universitar), București, SNSPA, 2015.”
SURSĂ:Semnele timpului, iunie 2015, ediție tipărită
Corina Matei
Corina Matei, doctor în Filosofie al Universității din București, este conferențiar la Universitatea „Titu Maiorescu” și jurnalist creștin. Pe lângă activitatea de la Semnele timpului, realizează emisiunea „Convorbiri de seară” la Speranța TV și susține rubrica „Alice în Țara Mirărilor” a revistei online Femei de 10. Este autoarea cărților: Ordinea și dezordinea simbolurilor, Morală, educație, comunicare în era focului rece, Postmodernity’s Fugitive Truths.