Născută în 1986, am considerat mereu că generaţia mea a venit pe lume prea târziu pentru a mai schimba în vreun fel societatea. Marile revoluţii sociale au avut deja loc, roata a fost de mult inventată, iar nouă nu ne-a rămas decât să trăim în lumea schiţată de părinţii noștri.

Impresia mea însă era departe de adevăr. Generaţia Y, descrisă ca fiind egocentrică, narcisistă și absorbită de tehnologie, a început să schimbe piaţa muncii și să mute accentul înapoi pe viaţa personală, integrând profesia în viaţa de zi cu zi.

Generaţii la capătul alfabetului

Nu putem înţelege generaţia Y fără a cunoaște, cel puţin în linii mari, generaţia care a format-o. Generaţia X, cei născuţi în intervalul 1960-1989, obișnuiţi cu greul, au căutat să le ofere copiilor lor o viaţă mai bună. Au muncit din răsputeri să îi convingă pe copii că sunt speciali, că părerea lor contează și că viaţa bună li se cuvine. Astfel au crescut o generaţie de oameni independenţi, care pun la îndoială orice formă de autoritate. Acest lucru nu este neapărat rău, dar prezentul dovedește că această educaţie are implicaţii adânci în felul în care membrii generaţiei Y acţionează pe piaţa muncii.
Cu alte cuvinte, dacă la ordinul șefului; „Fă un raport”, X răspundea cu: „Cât de lung să fie?”, Y răspunde cu „De ce?”.

O altă diferenţă este felul în care cele două generaţii privesc locul de muncă. Părinţii noștri, generaţia care a coincis cu tranziţia de la comunism la capitalism, privesc locul de muncă drept o obligaţie, o condiţie sine qua non pentru a trăi. Nu conta cât de mult îţi displăcea serviciul. Era meseria ta și trebuia să o faci fără să crâcnești. Mai mult decât atât, ei au făcut din job un scop în sine, o cheie a succesului.

Generaţia noastră însă, văzând chinul părinţilor, privește locul de muncă, într-o oarecare măsură, ca pe o opţiune. Știm că părinţii ne sunt mereu alături în caz de nevoie și nici nu vrem să ne imaginăm cum ar fi să avem un job care nu ne face plăcere. Cifrele confirmă acest lucru: 92% din tineri își doresc un loc de muncă unde să poată „fi ei înșiși”, conform doctorului în psihologie Doru Dima[1].

M-am angajat!”

Pentru generaţia mileniului, această expresie a devenit definitorie din punctul de vedere al vieţii profesionale. Noi singuri ne angajăm, noi ne facem programul, noi ne facem regulile. Sau cel puţin încercăm. Acest lucru se întâmplă tocmai datorită mutării accentului pe viaţa personală. În cadrul interviurilor, nu mai este negociat doar salariul, ci și programul de lucru, posibilitatea de a lucra de acasă, abonamente la sala de fitness și implicarea în proiecte sociale. În cuvintele lui Bogdan Drăgoescu (Operations Manager Lugera – The People Republic): „Suntem actorii unei noi schimbări de paradigmă pe piaţa muncii. Viaţa profesională şi cea personală se întrepătrund din ce în ce mai mult şi este nevoie de adaptarea mentală la acest stil de viaţă.”

Ce așteptări avem de la job

Pentru tineri, jobul nu mai înseamnă de mult un mijloc de a te întreţine. Hedonismul specific generaţiei Y ne face să vrem să mergem la serviciu cu plăcere. Am crescut cu convingerea că suntem suficient de inteligenţi și speciali pentru a putea schimba lumea și vrem să o schimbăm chiar prin locul de muncă pe care îl avem. Din acest motiv, tot mai mulţi tineri vor să se angajeze în companii a căror viziune corespunde cu viziunea lor proprie. „Tinerii de azi caută acele joburi care să le satisfacă nevoia de a-și identifica setul de abilităţi pe care să le dezvolte și prin care să ajungă nu doar la o carieră ideală, dar și la acea împlinire interioară”, menţionează Corina Anghel, specialist comunicare, APT Resources & Services.

În plus, milenialii caută mereu provocări noi. Vor să continue să se dezvolte și să nu ajungă niciodată să se plafoneze. O mare majoritate declară că „este important să am în mod constant ceva nou de învăţat la locul de muncă”[2].

Percepţii greșite

Lucrurile nu sunt simple. Foarte puţini angajatori sunt gata să accepte și să profite de caracteristicile generaţiei Y, cel puţin în România.

Prin educaţie, tinerii de azi sunt într-o oarecare măsură răsfăţaţi. Mai mult decât atât, au crescut cu sentimentul că nu este neapărată nevoie să reușești sau să câștigi, atâta vreme cât încerci. Însă realitatea vieţii de adult este foarte diferită. Puși faţă în faţă cu provocări și concurenţă, tinerii sunt dărâmaţi, nefiind echipaţi psihologic. Aceasta nu îi face răsfăţaţi. Din contră, au nevoie de critică constructivă pentru a învăţa din greșeli și pentru a crește.

Nevoia de a fi mereu online este privită ca o lipsă de concentrare și lene, fără a lua în calcul faptul că generaţia mileniului a crescut odată cu tehnologia. În plus, abilitatea cu care se mișcă în mediul online și capacitatea de multitasking nu sunt văzute ca aceea ce reprezintă, de fapt: eficienţă. Flexibilitatea pe care milenialii o cer o și oferă. Lipsa unui program de la 9 la 17 înseamnă că sunt dispuși să lucreze și după ora 19 sau înainte de ora 8.

Lipsa de respect pentru autoritate, menţionată mai devreme, este de asemenea o percepţie greșită. Independenţa cultivată din copilărie îi face să pună la îndoială totul, nu doar autoritatea. Angajatorii ar trebui să profite de această atitudine și să le ofere angajaţilor mai multă autonomie, care, la rândul ei, poate duce la mai multă eficienţă.

Deși tinerii din generaţia Y sunt definiţi ca egocentrici și individualiști, tocmai această indiferenţă faţă de semeni îi face, în mod paradoxal, să fie toleranţi. De aceea, pentru ei, proiectele de echipă nu sunt o problemă.

Dorinţa de celebritate se distinge clar în activităţile zilnice ale tânărului contemporan. Nu trebuie decât să aruncăm o privire pe profilul său de Facebook. Această dorinţă de afirmare însă nu izvorăște din așteptări nerealiste. Generaţia Y este cel mai bine pregătită din punct de vedere profesional, în comparaţie cu cele mai recente generaţii. Adăugăm la acest fapt și accesul instant la informaţie și aflăm motivul pentru care Y vrea să fie în top. Pentru a ajunge cu adevărat acolo, are nevoie și de experienţă și abilităţi. Acest lucru îi plasează pe majoritatea tinerilor într-un cerc vicios: nimeni nu te angajează fără experienţă, dar ca să obţii experienţă trebuie să lucrezi undeva.

Nivelul ridicat de educaţie și mobilitatea oferă posibilitatea de schimbare repetată a jobului. Angajatorii, desigur, nu privesc cu ochi buni acest lucru, privindu-l ca pe o lipsă de loialitate. În realitate, este o lipsă de încredere în conducerea firmei și în viziunea acesteia.

Din cauza (ab)uzului tehnologiei în metodele de comunicare, milenialii sunt priviţi ca antisociali. Poate părea dificil de acceptat, dar generaţia care a crescut odată cu tehnologia comunică și socializează diferit. Desigur, este de dorit să existe un echilibru între metodele moderne și cele tradiţionale de comunicare.

Rămânând în domeniul comunicării, nu este un secret faptul că tinerii care au crescut cu certitudinea că părinţii le sunt mereu alături au o nevoie constantă de feedback. Poate părea obositor, dar cu siguranţă este necesar, pentru ca aceștia să poate învăţa din greșeli și pentru a crește profesional.

A cui este vina

Se pune întrebarea a cui este vina pentru această adaptare dificilă la locurile tradiţionale de muncă. Răspunsul specialiștilor este că această vină este împărţită între părinţi, școală și companiile care angajează. Tânărul contemporan fiind rezultatul educaţiei și formării acestora[3]. Fiecare generaţie are defecte și calităţi și, cu siguranţă, generaţia Y nu face excepţie. Soluţia nu este schimbarea unei generaţii după șablonul stabilit de generaţia anterioară, ci mai degrabă îmbrăţișarea diferenţelor și utilizarea acestora în folosul companiei. Un angajat care vrea să integreze viaţa profesională în cea personală va munci întotdeauna de dragul jobului, nu a banilor. Rămâne doar ca organizaţiile să înţeleagă valoarea acestui fapt și să profite de tânărul Y și de toate trăsăturile sale definitorii, oferindu-i contextul optim de desfășurare.

Footnotes
[1]„«Generatia care a spus NU serviciului de 8 ore. De ce tinerii din Romania nu isi gasesc un loc de munca», emisiunea «România, te iubesc!», 2014, sezonul 1, romaniateiubesc.stirileprotv.ro/emisiuni”.
[2]„Vezi nota 1.”
[3]Ibidem.

Note

„«Generatia care a spus NU serviciului de 8 ore. De ce tinerii din Romania nu isi gasesc un loc de munca», emisiunea «România, te iubesc!», 2014, sezonul 1, romaniateiubesc.stirileprotv.ro/emisiuni”.
„Vezi nota 1.”