Ești nefericit în relaţie și crezi că oficializarea ei printr-un act va aduce, în sfârșit, fericirea? Rata tot mai ridicată a divorţurilor nu este întâmplătoare, iar specialiștii subliniază importanţa unei abordări realiste atunci când vine vorba de căsătorie.
Desigur, fiecare persoană tinde fără încetare spre împlinire și fericire. Iar iubirea este una dintre cele mai importante și potente resurse de împlinire și fericire. Ca editor de mai bine de 10 ani a rubricii „Dragoste modernă” pentru NY Times, Daniel Jones a cercetat în jur de 50.000 de povești de iubire și cu tot atâtea întrebări fundamentale. Dar poate cele mai întâlnite au fost: „Cum găsesc iubirea?” (la tineri) și „Cum regăsesc iubirea?” (la cei trecuţi printr-o căsătorie complicată).
În primul rând este impropriu spus „cei trecuţi printr-o căsătorie complicată”, pentru că fiecare căsnicie este complicată în felul ei, nu există căsnicie lipsită de dureri de cap. În al doilea rând, spune Jones, nu este de fapt iubire ceea ce caută cei din categoria a doua, ci este atenţia, pasiunea și fericirea lipsite de probleme ce caracterizează debutul unei relaţii. Ceea ce caută este fericirea greşit înţeleasă, egoistă, care pretinde fără să ofere și care, de multe ori, este chiar motivul conflictului și al destabilizării relaţiei.
Căci în realitate, căsătoria are mai mult de-a face cu plictiseala, rutina, argumentele ciclice și conversaţiile repetitive decât cu fericirea definită ca mai sus.
Ce se întâmplă în căsătorie?
Pe scurt, magia de la început este înlocuită de rutină, răbdarea cu nerăbdarea și cuvintele frumoase cu replici usturătoare și acuze. „De obicei, dezintegrarea relaţiei începe şi se desfăşoară gradual, aproape imperceptibil. Nici separarea emoţională şi nici cea fizică, ulterioară, nu se instalează deodată. În cele mai multe cazuri, căsătoria suferă un proces lung de deteriorare a relaţiei, proces care se întinde pe luni şi chiar ani de zile”, scrie Gerorge Uba în Divorţul, consecinţa căsătoriei?
Psihologul şi expertul în probleme conjugale Gottman semnalează patru indicatori de pericol iminent într-o căsnicie. Metodele lui prezic cu o acurateţe de 94% şansele unui divorţ în cazul căsniciilor în care există aceste patru semne:
– Manifestarea nemulţumirii fie către partenerul tău, fie despre partenerul tău.
– Autoapărarea: „Sunt cu ochii în patru. Tu eşti duşmanul, iar eu nu vreau să te apropii de mine.”
– Dispreţul: Atunci când se ridică zidurile dispreţului, există mânie. Iar mânia poate înmulţi dispreţul. Acesta este dezacordul, divergenţa care execută partenerul.
– Replierea înseamnă îndepărtarea emoţională şi fizică de situaţia creată, implicit de celălalt.
Citește și Ce ne învaţă societatea despre dragoste şi căsătorie
Ce fac oamenii în căsnicii nefericite?
Fiecare persoană care a ales să se căsătorească este o persoană care cunoaște și fericirea, dar și nefericirea cauzată de o relaţie defectuoasă. În aceste condiţii, oamenii apelează la o serie de tertipuri, pe care Jones le clasifică sub trei umbrele mari.
Sub prima umbrelă se strâng cei care caută o supapă de fericire în altă parte pentru a putea accepta în continuare o căsătorie nefericită. Ei nici nu se bucură, nici nu se întristează gândindu-se la starea în care se află, ci, pur și simplu, își redirecţionează atenţia spre alte distracţii. Ei sunt cei care stau lângă partenerii lor doar fizic, dar nu mai ascultă și nici nu mai participă la discuţii. Sunt cei care au o aventură extraconjugală sau care sunt tot timpul conectaţi la internet, pe laptop, tabletă sau smartphone, angajaţi în convesaţii cu fostele iubiri din facultate sau liceu, pe care le-au găsit pe Facebook. Odată reluată legătura cu o asemenea persoană, imaginaţia funcţionează pe repede înainte și apar întrebări de genul: „Să ne întâlnim la un suc?”, „Cum ar fi dacă aș fi rămas cu ea/el?”, „Oare e prea târziu acum să fim împreună?” etc. Complexitatea și consecinţele emoţionale ale trecerii de la un prânz la un „happy ending”, inspirat de visatul cu ochii deschiși, aţintiţi pe Facebook, sunt greu de prevăzut, însă, conform experienţei lui Jones, este una dintre cele mai întâlnite dileme ale oamenilor nefericiţi în căsnicii.
A doua categorie este formată din „reparatori”, acele persoane care atunci când au o problemă poartă o discuţie serioasă despre asta și stabilesc un plan de bătaie. Stabilesc ţinte și fac totul pentru a le atinge. Nu le va lua mult să descopere că, în mod surprinzător, cea mai recomandată strategie pentru regăsirea pasiunii — care a dispărut în parte din cauza greutăţii morbide a rutinei — implică îngreunarea relaţiei cu și mai multă rutină: seri în oraș, ore de terapie, cursuri de dans, buchete de flori vinerea etc. Pentru unele cupluri, aceste strategii funcţionează sau, cel puţin, creează încă câteva amintiri plăcute. La fel cum tinerii sunt ţinuţi departe de droguri și alte activităţi ilicite prin sporturi, cluburi și evenimente organizate pentru ei, la fel aceste noi activităţi îi vor împiedica pe unii să facă pași în afara căsătoriei și să se concentreze pe alternative mai sănătoase.
Ultima categorie este a resemnaţilor, aceia care aleg să nu se concentreze prea mult pe dorinţele neîmplinite, să își accepte căsătoria pentru ceea ce este și să găsească o cale să se simtă bine cu asta. Aceștia sunt oamenii care își dau seama că au pentru ce să fie recunoscători. Își iubesc partenerul și familia. Au o casă și o slujbă bună și la ce ar ajuta să își plângă de milă? Până la urmă, nimeni nu poate avea totul. Există desigur tentaţia de a spune că resemnaţii sunt incoștienţi, dar nu sunt. Ei nu văd rostul văicărelilor când din punct de vedere al căsătoriei, al familiei și al slujbei ei au reușit. Categoria resemnaţilor este însă foarte vastă. La un capăt sunt resemnaţii amărâţi, care nu văd niciun rost să mai facă vreun efort, iar la celălalt capăt sunt resemnaţii recunoscători. Concluzia lui Jones, dată de experienţa sa vastă, este că aceștia din urmă formează cele mai sănătoase și mai fericite cupluri dintre căsătoriţi.
Citește și Căsătoria — De ce ne face fericiţi și cum să rămânem așa
