Germania: Incestul, un „drept fundamental”

12548

Curând, incestul ar putea deveni legal în Germania. Comisia de etică a guvernului spune că interdicţia actuală este inacceptabilă, pentru că nu permite autodeterminarea sexuală.

Noua decizie a fost luată în contextul unui caz vechi și cunoscut, ce implică relaţia incestuoasă dintre un frate și o soră. Patrick Stuebing și Susan Karolewski au fost separaţi în copilărie și nu au crescut împreună. De fapt, niciunul nu știa de existenţa celuilalt până când s-au întâlnit, moment la care Patrick avea 24 de ani și Susan, 16.

Cei doi au început o relaţie de tip parteneriat civil, locuind împreună și dând naștere la patru copii, dintre care doi cu dizabilităţi. Stuebing a fost condamnat pentru incest în Leipzig, în 2005, și a pierdut toate apelurile. În 2012, cazul a ajuns până la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, care a susţinut legea germană.

Acum, comisia de etică, formată din 26 de membri, cercetători, doctori, teologi și avocaţi, a hotărât că „legea penală nu este în măsură să menţină un tabu social” și că „dreptul fundamental al unor adulţi, care sunt fraţi, la autodeterminare sexuală trebuie să cântărească mai mult decât ideea abstractă a protecţiei familiei”, scrie Reuters.

Președinta comisiei, Christiane Woopen, a fost printre cei 14 membri care au votat în favoarea revocării secţiunii 173 din lege, în timp ce 9 membri au votat ca interdicţia să se menţină, iar 2 s-au abţinut. În urma deciziei, comisia va cere guvernului să revizuiască legea.

Bulgărele de zăpadă

Decizia nu ar trebui să surprindă, dacă ne gândim la cei care au avertizat că legalizarea căsătoriilor homosexuale va avea un efect de bulgăre de zăpadă, ajungându-se la legalizarea diverselor tipuri de relaţii sexuale.

„Am fost foarte încântată [după această decizie]. […] Familia nucleară, alcătuită dintr-un tată, o mamă și doi sau trei copii, nu mai constituie o majoritate”, afirmă Anne Wilde, o activistă vocală a poligamiei, citată de Buzzfeed. „Acum, copiii sunt îngrijiţi de bunici, părinţi singuri sau părinţi gay. […] Se pare că, dacă tot mai multe persoane acceptă căsătoriile gay, urmează ca și căsătoriile poligame să nu mai fie criticate atât de mult”, adaugă ea.

„Ne bucură foarte mult această decizie”, afirmă și Joe Darger, un adept al poligamiei din statul Utah. „Cred că, în sfârșit, [Curtea Supremă] a făcut un pas în corectarea unei anumite inechităţi, iar acest lucru va avea un impact și asupra noastră”, adaugă el.

Tot pe subiectul incestului, un judecător din Australia a declarat că aceste relaţii nu ar mai trebui considerate un tabu și că ar trebui acceptate la fel cum au fost acceptate căsătoriile homosexuale. „Dacă ar fi fost anii 1950 și am fi avut un juriu de 12 persoane aici, acesta ar fi spus cu siguranţă că nu este natural ca un bărbat să fie interesat de alt bărbat sau de un băiat. Aceste lucruri au dispărut”, spunea judecătorul Garry Neilson.

Incestul pe glob

Fenomenul incestului este foarte vechi, de pe vremea când fiecare trib se înmulţea intern, până la monarhiile europene, care astfel ţineau puterea într-un cerc cât mai restrâns. Astăzi, incestul este legal în mai multe ţări, precum Franţa, Rusia, Turcia, Portugalia, Japonia, Argentina, Olanda. În aceste ţări, relaţii sexuale consimţite între doi adulţi sunt legale, fie aceștia și rude, însă căsătoriile sunt interzise. Elveţia este singura ţară europeană care permite căsătoria între fraţi ce au un singur părinte comun.

Și alte ţări iau în considerare eliminarea acestor interdicţii, cele mai multe cazuri oricum nefiind descoperite și pedepsite, fiindcă poliţia intervine doar dacă se face o plângere. Dacă respectivele cupluri nu vor să oficieze relaţia, atunci pot continua fără să aibă niciun fel de piedică.

În principal, există două motive pentru care ridicarea interdicţiei asupra incestului nu ar constitui o problemă foarte mare. Primul constă în ideea că tabuul social va rămâne și în lipsa pedepselor penale, iar al doilea constă în efectul Westermarck. Antropologul și sociologul finlandez Edward Westermarck a teoretizat ideea că practica incestuoasă va rămâne mereu izolată, fiindcă oamenii care cresc împreună nu se mai găsesc atractivi din punct de vedere sexual. Așadar, și în ţările unde este legal, incestul nu este o problemă, fiindcă reprezintă doar cazuri rare.

Consecinţe

Un purtător de cuvânt al Partidului Creștin-Democrat, din care face parte şi Angela Merkel, a declarat că legalizarea incestului ar trimite semnalele greșite. „Abolirea pedepsei pentru acte incestuoase merge direct împotriva protejării dezvoltării normale a copiilor”, scrie DW.

Acesta este răspunsul la întrebarea pe care mulţi și-o pun în ziua de azi: „Ce treabă are statul să intervină în ce se întâmplă între doi adulţi care consimt să facă un lucru sub acoperișul lor?” Astăzi, decesului copiilor care se nasc cu diformităţi din astfel de uniuni nu mai constituie o problemă, pentru că există metode multiple prin care sarcinile pot fi prevenite. Totuși, râmâne în continuare o problemă cea a rolurilor atribuite fiecărei persoane din familie și a dezvoltării psihice sănătoase a copiilor.

Ce ar putea să înţeleagă un copil care vede că tatăl lui o tratează pe sora lui ca pe mama lui, întreţinând același tip de relaţie intimă? Iar un tânăr de 18 ani este oare destul de matur încât să iasă de sub influenţa mamei lui, care îl poate atrage într-o astfel de relaţie? Și ce ar însemna asta pentru relaţia tată-fiu, care ar deveni o întrecere marcată de gelozie?

Toţi membrii familiei ar trebui să găsească la rude acea iubire necondiţionată, înţelegere și scăpare de toate problemele generate de societate, printre care primează cursa sexuală pentru găsirea unui partener. Dacă se mută și în interiorul familiei, relaţiile sexuale vor distruge singurul sanctuar în care omul poate lua un repaos de la problemele vieţii și în care are încredinţarea că va fi acceptat și iubit în orice condiţii.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.