Isaac și Rebeca, două personaje biblice, au avut probleme în relaţia lor de căsătorie. Iniţial, nu au putut avea copii. Apoi, sarcina a fost foarte grea, ceea ce i-a afectat destul de mult. Suficient de mult cât să nu știe ce să mai facă. Bănuiesc că au avut tot felul de discuţii cu privire la situaţie, dar la un moment dat a fost prea mult pentru ei. Disconfortul era prea mare.
Au decis împreună că au nevoie de ajutor. Iar Biblia spune că „s-au dus să întrebe pe Domnul” (Geneza 25:22). M-am întrebat unde anume au mers. Nu exista un templu al Domnului atunci și nu ni se spune nimic de vreun profet cunoscut. Și totuși trebuie să fi fost cineva care putea fi abordat pentru a ajuta în această situaţie. O familie care are nevoie de ajutor îl caută la cineva care are capacitatea să-i ajute să înţeleagă ce se întâmplă și ce au de făcut mai departe. Un caz tipic de consiliere. Poate primul caz cunoscut de consiliere de familie în Scriptură.
Ce este consilierea creștină?
Consilierea creștină reprezintă un spectru mai larg de abordări în consiliere. În general, această sintagmă este înţeleasă ca o încercare de a îmbina psihologia cu teologia creștină. În cadrul terapiei, consilierul va urmări nu doar sănătatea psihologică a clientului, ci și sănătatea spirituală creștină.
O relaţie controversată între creștinism și psihologieExistă o lungă și destul de complicată relaţie între psihologie și teologie. Rezumând diferitele abordări, Siang-Yang Tan enumeră următoarele raporturi între psihologie și teologie: (a) creștinismul împotriva psihologiei – susţinută de obicei de creștinii militanţi și de cei conservatori; (b) psihologie creștină – susţinută de creștinii cu perspective liberale; (c) modelul paralelelor – creștinismul și psihologia sunt percepute ca domenii egale, dar în esenţă separate; și (d) psihologie integrată în creștinism. În opinia lui Lawrence J. Crabb, raportul dintre cele două poate fi descris în următoarele feluri: (a) separate, dar egale; (b) salată amestecată (egale și amestecabile); (c) reducţionism total (psihologia nu este nici necesară, nici relevantă, deoarece doar Biblia este necesară pentru a aborda problemele și nevoie omului); (d) răsfăţarea egiptenilor (folosirea oricărui concept sau tehnică din psihologia seculară care este potrivită cu Scriptura, dar lăsându-i Scripturii ultimul cuvânt).[1] Nu este scopul acestui articol să dezvolte și nici să rezolve controversa de lungă durată dintre psihologie și teologie, dar e bine de știut că nu există o soluţie unanim acceptată. |
O abordare biblică a consilierii creștine
De ce este necesară varianta consilierii creștine când o avem la dispoziţie pe cea seculară? Deși au unele asemănări (ambele încearcă, sub călăuzirea unei a treia persoane, să ajute cuplul să găsească soluţii la problemele cu care se confruntă), există diferenţe majore în ce privește valorile, scopurile și metodele celor două abordări.
Keith Puffer propune următoarea descriere cu privire la natura umană: „Oamenii sunt creaţi după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Căzuţi, cu o natură păcătoasă și străduindu-se să găsească un sens, oamenii sunt, de asemenea, răscumpărabili, disponibili pentru Duhul lui Dumnezeu și supuși transformării pentru scopurile lui Dumnezeu.”[2] Având în vedere această declaraţie, Tan[3] propune următoarele elemente necesare pentru o abordare creștină a consilierii:
- Nevoile psihologice și spirituale de bază includ nevoile de siguranţă (dragoste), semnificaţie (sens/impact) și speranţă (iertare).
- Problema de bază este păcatul – dar nu toată suferinţa emoţională este cauzată de păcatul personal.
- Scopul ultim al omenirii este de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a avea sănătate spirituală.
- Sentimentele problematice sunt cauzate, de obicei, de un comportament problematic și, mai ales, de o gândire problematică. Cu toate acestea, trebuie luaţi în considerare și factorii biologici sau influenţele supranaturale/demonice.
- Viziune holistică asupra oamenilor – toţi au dimensiuni fizice, mintale/emoţionale, sociale și spirituale.
Ceea ce face diferit consilierea creștină pentru o căsătorie este faptul că încorporează explicit aspectul spiritual. În timp ce pentru psihoterapia seculară obiectivul principal este reducerea simptomatologiei/suferinţei psihologice, consilierea creștină are ca obiectiv nu doar reducerea simptomatologiei, respectiv a suferinţei psihologice, ci apropierea de Dumnezeu prin întărirea credinţei, cu recunoașterea relevanţei și autorităţii Scripturii în identificarea soluţiilor pentru problemele familiei, prin credinţa în Iisus Hristos.
Beneficiile consilierii creștine în căsătorie
Căsătoria este o instituţie sacră, din punct de vedere creștin: „Iisus a proclamat-o ca fiind unirea pentru toată viaţa dintre un bărbat și o femeie, într-o comuniune plină de iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu, ca și cu tovarășul de viaţă.” Însă implică efort constant, devotament și înţelegere din partea ambilor parteneri. Chiar și cele mai puternice relaţii de căsătorie pot întâmpina obstacole și dificultăţi. În asemenea situaţii, consilierea creștină poate oferi două beneficii esenţiale:
- Prezenţa unui consilier care îţi recunoaște și îţi aprobă valorile. Confortul oferit de un consilier care împărtășește aceleași valori și credinţe poate fi un facilitator în vederea construirii unei relaţii terapeutice bune, element fundamental pentru eficienţa terapiei.
- Scopul declarat cu privire la facilitarea unei relaţii mai apropiate cu Dumnezeu ca parte integrantă a relaţiei de cuplu. Din perspectivă creștină, când relaţia cu Dumnezeu este centrală, parte integrantă a vieţii lor, relaţia de căsătorie devine mai stabilă și mai rezistentă. Conceptul egocentrist, ce insistă pe împlinirea nevoilor, evitarea conflictului și trăirea continuă a unei stări de fericire poate fi socotit chiar idolatrie. În consilierea seculară, înţelegerea și puterea voinţei constituie factori de schimbare. Rezolvarea unora dintre problemele cu care se confruntă partenerii în cadrul relaţiei de căsătorie presupune anumite abilităţi și aptitudini care nu sunt întotdeauna manifestate în mod natural. Deși câștigarea de noi abilităţi și de înţelepciune este o parte importantă în procesul de consiliere, consilierea creștină presupune mai mult decât atât. În consilierea creștină, înţelepciunea și puterea Duhului Sfânt, pe baza cooperării omului, oferă putere supranaturală pentru schimbare.
Când ar trebui să cauţi consiliere?
Să cauţi sfat și ajutor este o caracteristică a omului înţelept, conform Scripturii (vezi Proverbele 1:5). Orice relaţie presupune situaţii dificile, care, dacă nu sunt rezolvate corect, pot crea rupturi greu de trecut și răni greu de vindecat. Din cauza mândriei sau a rușinii, unele persoane nu vor să caute ajutorul care ar fi dus la rezolvarea problemelor și, posibil, chiar la salvarea relaţiei.
În mod deosebit ar trebui să se acorde o atenţie deosebită problemele recurente. Unele dintre aceste probleme sunt: (1) incapacitatea de a rezolva conflictele într-o manieră sănătoasă; (2) unul dintre parteneri domină relaţia, iar nevoile celuilalt nu sunt împlinite; (3) neputinţa de a găsi soluţii comune; (4) blocaje în comunicare; (5) confuzie cu privire la roluri în relaţie; (6) pornografie; (7) dezacord cu privire la creșterea copiilor; (8) adicţii; (9) abuz. Când apar acestea, este nevoie de ajutor. Isaac și Rebeca au căutat ajutorul și l-au primit.
Marius Andrei consideră consilierea creștină benefică pentru cupluri pentru că include în terapie și dimensiunea spirituală.
