În căutarea unei vieţi cu sens

1365

În vâltoarea fiecărei zi, este ușor să pierzi din vedere care este cu adevărat sensul vieţii tale. Lipsa acestui factor esenţial te poate îndepărta de misiunea pentru care ai fost „trimis" pe acest pământ și de direcţia pe care ar trebui să te îndrepţi mai departe, lăsând loc confuziei, pierderii sentimentului de apartenenţă și poate chiar superficialităţii.

În 2008, Hailey Bartholomew era o tânără care, deși știa că are tot ce își dorește, simţea că nu are nimic. Până când o specialistă în dezvoltare personală i-a oferit ingredientele secrete ale unei vieţi fericite: reflectarea și recunoștinţa. Timp de câteva zile, Hailey a notat lucrurile pentru care simţea nevoia să aducă mulţumiri. „Am fost șocată de cât de multe am pierdut, așa că am început să iau proiectul în serios”, mărturisește tânăra.

Și așa s-a născut proiectul 365grateful prin care Hailey fotografiază și aduce astfel un mic elogiu lucrurilor, oricât de mărunte ar fi, pentru care este recunoscătoare zilnic. „Nu mi-a venit să cred cât de mult mi-a influenţat viaţa recunoștinţa”, spune Hailey, care, în urma demersului, afirmă că a simţit beneficiile exerciţiului atât în viaţa spirituală și în starea ei fizică, dar și în ceea ce privește relaţiile cu cei din jur.

O viaţă cu sens oferă o importanţă aparte fiecărei zile, iar recunoștinţa joacă un rol esenţial în construirea unei existenţe încărcate de semnificaţii, a observat un grup de cercetători. Ei au descoperit că recunoștinţa și tăria de caracter pot diminua dorinţa de sinucidere în cazul persoanelor cu înclinaţie spre a-și pune capăt zilelor, scriu autorii Centrului Greater Good al Universităţii din California, Berkley. Împreună, cele două elemente ajută individul să-și perceapă propria viaţă la un alt nivel, cel al unui trai încărcat cu mai multă semnificaţie. Motivul stă în sentimentele pe care recunoștinţa și curajul le sădesc și le cultivă: cel dintâi element îi dă o senzaţie de apartenenţă persoanei, iar cel de-al doilea, perseverenţa necesară depășirii dificultăţilor în scopul realizării planurilor, dorinţelor și pentru urmarea propriei pasiuni.

Ce înseamnă viaţa cu sens?

„Căutarea sensului este o parte importantă din ceea ce ne face umani”, susţin experţii de la Universitatea Stanford. Aceștia au efectuat o cercetare prin care au vrut să evalueze cum arată în percepţia oamenilor o viaţă cu sens și ce legătură există între aceasta și un trai fericit. Astfel, au descoperit că cele două noţiuni se suprapun, însă, totodată, se diferenţiază în anumite aspecte-cheie.

Construirea sensului a fost definit drept „o evaluare, probabil atât cognitivă, cât și emoţională, a faptului că viaţa unui individ are un scop și o valoare. Oamenii pot simţi că viaţa are un scop atunci când o consideră plină de satisfacţii într-un anumit sens, chiar dacă nu pot articula ce înseamnă toate acestea”.

În urma demersului prin care specialiștii au încercat să afle cum își evaluează cei aproape 400 de participanţi existenţa, alegerile, valorile și credinţele în termeni de sens și fericire, ei au descoperit câteva discrepanţe notabile între cele două concepte. În primul rând, satisfacerea propriilor nevoi are de-a face cu fericirea, nu cu sensul vieţii. De exemplu, dorinţele de a avea o stare de sănătate bună sau bani pentru a-și satisface doleanţele au fost asociate cu fericirea. Însă în ceea ce privește sensul vieţii, acestea au fost „irelevante” și nu au adus nimic. Pe de altă parte, afirmarea sinelui și iniţierea unor acţiuni definitorii eului oferă mai mult sens vieţii, însă mai puţină fericire.

De asemenea, ancorarea în prezent poate conduce la creșterea fericirii, însă meditarea, atât la cele trecute, la cele prezente, cât și la cele viitoare, este asociată cu o viaţă cu sens. Și relaţiile sociale ale oamenilor diferenţiază cele două concepte. De exemplu, timpul petrecut alături de prieteni este strâns legat de fericirea individului, deoarece aceste momente sunt încărcate de voie bună, fără a fi implicate provocările care le dau bătaie de cap. În schimb, timpul petrecut cu familia este asociat vieţii cu sens, deoarece discuţiile purtate în interiorul unei astfel de relaţii îi permit individului confesarea propriilor probleme și, astfel, căutarea unei soluţii de rezolvare pentru acestea. De asemenea, stresul poate diminua fericirea unei persoane, însă tulburarea interioară și presiunea cauzate de provocările vieţii alimentează sensul dat vieţii.

Experţii punctează că indivizii, atunci când se concentrează mai mult pe sensul vieţii, au tendinţa de deveni mai implicaţi în problemele societăţii, astfel încât să contribuie în mod benefic la transformarea ei (ca de exemplu, lucrând în domeniul asistenţei sociale, luând parte la mișcările de activism). Nu de puţine ori, descoperirea acestui sens al vieţii nu aduce neapărat o stare de bine interioară. Însă specialiștii punctează că, în timp ce fericirea joacă rolul ei esenţial în viaţa individului, ea își atinge potenţialul benefic numai atunci când însoţește o viaţă cu sens. Altfel, fără această semnificaţie a existenţei, fericirea îl transformă pe individ într-o fiinţă superficială.