Încrederea publicului în instituţii, în trend descendent

157

Trăim în epoca neîncrederii. Nici instituţiile vitale pentru buna funcţionare a unei democraţii nu se mai bucură de încrederea populaţiei, iar acest fapt poate avea consecinţe imprevizibile.

O prăbușire generalizată a încrederii în instituţiile guvernamentale, dar și în cele de business, media și în ONG-uri a fost surprinsă de ultimul barometru Edelman, realizat online, anul trecut, prin chestionare aplicate unui eșantion de 33.000 de respondenţi din 28 de ţări din Europa, Asia, America de Nord și America de Sud.

Încrederea în media a scăzut vertiginos şi este la minimumul istoric în 17 dintre ţările evaluate. Și nivelul de încredere în guvern (cu o medie de 41%) a scăzut în 14 ţări, guvernul fiind instituţia cotată cu cea mai puţină încredere în jumătate din cele 28 de ţări cercetate. Mai mult decât atât, în liderii guvernamentali nivelul de încredere este și mai scăzut (29%).

Nu doar politicienii au o problemă în privinţa încrederii. Însăși ideea de leadership se confruntă cu mari dificultăţi. Astfel, potrivit barometrului, credibilitatea liderilor e în continuă scădere. Credibilitatea CEO-ului a scăzut cu 12 procente la nivel global și a ajuns la un minimum de 37%. În toate ţările studiate s-a constatat această situaţie, 53% dintre respondenţi considerând că actualul sistem global i-a dezamăgit. Doar 15% se declară mulţumiţi.

Nici măcar elitele nu sunt prea încrezătoare în sistem. Cu doar 48% încredere în rândul celor cu venituri mari, 49% încredere în rândul celor cu studii superioare şi o majoritate a celor informaţi (51%) care afirmă că sistemul a eşuat, „implicaţiile crizei de încredere la nivel global sunt adânci şi la o scară largă”, apreciază Richard Edelman, preşedinte şi CEO al Edelman.

„A început cu marea recesiune din 2008, însă la fel ca valurile doi şi trei de tsunami, globalizarea şi schimbarea tehnologică au adâncit şi mai mult neîncrederea oamenilor în instituţii la nivel global. Consecinţele sunt populismul virulent şi naţionalismul pe fondul revendicării controlului de către populaţie în afara elitelor”, a adăugat Edelman.

Această situaţie poate explica succesul mişcărilor populiste, care sunt alimentate de o lipsă a încrederii în sistem, precum şi de temeri economice şi sociale, incluzând corupţia (temeri manifestate de 40% dintre respondenţi), migraţia (28%), globalizarea (27%), erodarea valorilor sociale (25%) şi ritmul inovaţiei (22%). Rezultatele acestei stări de fapt s-au văzut deja în SUA, în Marea Britanie şi în Italia, confruntate cu evenimente precum alegerea lui Donald Trump, Brexitul şi eşecul referendumului italian.

S-a ajuns la aceste stări de fapt și fiindcă sursele de informare ale populaţiei s-au schimbat. Respondenţii preferă motoarele de căutare (59%) în locul jurnaliștilor (41%), ceea ce îi face să aibă de aproape patru ori mai multe riscuri de a ignora informaţiile care nu corespund unei poziţii pe care deja o au. Această lipsă de încredere în media „a dat naștere știrilor false și politicienilor care vorbesc direct spre publicul larg”, spune Edelman. Încrederea în media tradiţională a scăzut cu 5 procente, ajungând la 57%, urmată de social media (41%), care a scăzut cu trei procente.

Mai mult de atât, dispersia autorităţii este și mai vizibilă dacă este pusă în corelaţie cu modul în care publicul preferă să se informeze. Astfel, un om obişnuit (60%) a devenit o sursă de informare despre o companie în aceeaşi măsură ca un specialist (60%) sau un expert (60%) şi mult mai credibil ca un CEO (37%) sau un oficial guvernamental (29%). Dintre cele patru instituţii, singura zonă care este văzută cu potenţialul de a face o diferenţă este mediul de business, cu o cotă de încredere de 58%.

Chiar dacă are o poziţie mai bună decât celelalte domenii menţionate, și zona de business este la un pas de neîncredere, în condiţiile în care o majoritate a populaţiei cercetate este îngrijorată în privinţa pierderii locurilor de muncă din cauza impactului globalizării (60%), a lipsei pregătirii necesare sau a abilităţilor (60%), a imigranţilor dispuşi să lucreze pentru mai puţini bani (58%), a delocalizărilor (55%) şi a automatizării (54%). În același timp, încrederea în ONG-uri (53%) a scăzut cu aproximativ 10 procente în 21 de ţări. În aceste condiţii, „mediul de business este ultimul zid al încrederii rămas în picioare”, a spus Kathryn Beiser, preşedintele global al Edelman Corporate.

Problema neîncrederii nu este una de dată recentă. Același avertisment a fost dat de Richard Edelman și pe marginea datelor studiului din 2016. Încă de acum un an, expertul atenţiona cu privire la o serie de posibile consecinţe, printre care şi ascensiunea politicienilor populişti, rezerva în faţa inovaţiei şi asaltul protecţionismului şi al naţionalismului.

Ca şi în 2015, barometrul a arătat că oamenii sunt mai încrezători în „cineva ca ei” sau într-un angajat, aceştia fiind mai de încredere decât un CEO sau un oficial. „Această iluzie a fost întreţinută de ideea că publicurile informate au acces la o informaţie superioară, interesele lor sunt interconectate şi că a face parte din elită este ceva accesibil tuturor celor care se străduiesc îndeajuns. Din păcate, democratizarea informaţiei, cuplată cu demascarea lăcomiei şi a indecenţei, pe fondul creşterii inegalităţii de venit au distrus această iluzie. Încrederea oamenilor de rând nu mai poate fi luată ca atare.”

Luând în considerare aceste aspecte, este de înţeles de ce în jumătate din ţările din eşantion oamenii şi-au pierdut încrederea în sistem, lista fiind deschisă de Franţa (72%), Mexic (67%), Africa de Sud (67%) şi Spania (67%). Conform Corinei Vinţan, CEO Links Associates,companie românească de comunicare strategică, specializată în public affairs, relaţii publice, management de criză şi consultanţă de business, rezultatele barometrului de încredere al Edelman pentru 2017 se aplică foarte bine şi României, chiar daca ţara noastră nu a fost inclusă în eşantionul de ţări studiate. Şi România urmează acest trend al neîncrederii în sistem, care naşte populism. „Credibilitatea CEO-ului care este la cele mai mici cote de până acum, este un semnal de alarmă atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru noi, comunicatorii. În 2017, misiunea noastră, a consultanţilor, va fi aceea de a ajuta brandurile şi businessurile responsabile să atenueze din fricile oamenilor, să le satisfacă nevoia de echitate si sa le dea un sentiment sporit de siguranţă.”