Lecţii de viaţă de la un supravieţuitor al Holocaustului

168

Ce ne împiedică să fim mulţumiţi şi fericiţi cu ceea ce suntem şi avem? Cumva faptul că ne uităm şi ne comparăm cu cei din jurul nostru? Sau faptul că trăim în trecut, pierzând din vedere şansele prezentului? Povestea lui Boris Nemko este o mărturie a ceea ce înseamnă să laşi în spate război, tortură, lagăre, singurătate şi sărăcie şi să priveşti înainte.

Dacă ne gândim la anul în care s-a născut Boris Nemko, 1915, ne dăm seama care au fost evenimentele care au marcat încă de la început existenţa lui, iar dacă ne gândim şi la faptul că era evreu, situaţia prinde chiar un contur sumbru. După ce războaiele şi Holocaustul şi-au lăsat puternic amprenta asupra vieţii lui Boris, bărbatul a emigrat în SUA, unde a avut de luptat cu singurătatea, lipsurile materiale şi cu problemele pe care le întâmpină orice om într-o ţară străină.

Ce am putea spune despre viaţa acestui om? În mod cert că este una dintre cele mai grele şi nefericite, în faţa căreia Nemko nu a avut decât două posibilităţi: să rămână în trecut sau să privească spre viitor. Boris Nemko a ales-o pe cea de-a doua. Marty Nemko, fiul său, psiholog, personal coach şi autor a 7 cărţi, povesteşte pe site-ul psychologytoday.com ce a învăţat despre viaţă de la tatăl său.

Naziştii mi-au luat 5 ani din viaţă şi nu sunt dispus să le ofer nici măcar un minut în plus” a fost răspunsul pe care l-a primit Marty de la tatăl lui atunci când l-a întrebat de ce nu povesteşte niciodată despre lagărele de concentrare. „Nu te uita niciodată înapoi; fă întotdeauna un pas înainte” a fost una dintre cele mai importante lecţii de viaţă pe care le-a primit Marty şi care l-au ajutat să depăşească tentaţia de a se uita la experienţele şi întâmplările negative din trecut.

Majoritatatea celor care au supravieţuit Holocaustului şi care s-au stabilit în ţara tuturor posibilităţilor, în ciuda adversităţilor, au reuşit să obţină un loc de muncă sau chiar să aibă propriile afaceri şi să trăiască modest. Pentru Marty, acest lucru duce la o concluzie simplă: dacă ei au putut să-şi refacă viaţa şi să se bucure de ea, oricine poate şi nu are motive să se plângă. De asemenea, exemplul lui Boris i-a arătat cât de importantă este munca, atât pentru a avea un trai comod, cât şi pentru a atinge anumite ţinte. Boris avea un mic magazin de haine, unde îşi petrecea majoritatea timpului. Din câştigurile sale modeste, a cumpărat câteva lucruri de valoare, dar nu foarte multe, fiindcă ce a înţeles din viaţă şi ce a dorit să transmită mai departe este faptul că mulţumirea şi satisfacţia îşi au originea în relaţiile cu cei din jur şi realizările personale, nu în mulţimea lucrurilor.

Marty povesteşte cum, copil fiind, îşi ajuta tatăl, având grijă ca articolele expuse pe mesele din faţa magazinului să nu fie furate. Cu toate acestea, eforturile sale nu aveau întotdeauna rezultatul aşteptat, deoarece copii mai mari sau tineri treceau în fugă şi furau câte ceva. Atunci a învăţat o altă lecţie: să fie respectuos, dar să nu se încreadă în oricine. Generozitatea a fost o altă lecţie pe care a învăţat-o de la tatăl său. Chiar şi la o vârstă înaintată, el a continuat să-i ajute pe cei din jurul lui, de exemplu conducând maşina pentru cei care nu mai puteau conduce sau oferind sute de kilograme de roşii din grădina lui. De ce? Pentru că viaţa l-a învăţat, spunea el, că,dacă primeşti lucruri în dar, trebuie să înveţi să oferi şi tu la rândul tău altora. Obiceiurile bune sunt ca un muşchi; cu cât sunt folosite mai mult, cu atât cresc şi se dezvoltă mai mult şi mai bine.