Preţul scump al materialismului

149

Recompensele primite în urma actului de cumpărare sunt foarte departe de cele pe care ne închipuim că le vom primi. „Preocuparea cu posesiunile ne împiedică mai mult decât orice altceva să trăim în mod liber și nobil", observa laureatul la Premiul Nobel pentru Literatură, Bertrand Russell.

„Acesta este întregul nostru sistem economic: cumpără lucruri. Toată lumea să cumpere. Nu contează ce cumperi. Doar cumpără. Nu contează dacă ai bani. Cumpără. (…) Nu trebuie să fim oameni, nu trebuie să fim cetăţeni, nu trebuie să fim capitaliști, trebuie doar să fim consumatori, cumpărători. Dacă ești în viaţă, trebuie să cumperi. Cumpără ca atunci când respiri, numai că mai frecvent", scria bloggerul Matt Walsh, într-un articol pentru Huffington Post, în apropierea Zilei Recunoștinţei și a „sărbătorii reducerilor", Black Friday.

Fenomenul consumerismului atinge cote înalte în special în aceste perioade de sărbători, în care suntem asaltaţi de o mulţime de mesaje publicitare, oferte promoţionale și reduceri care mai de care mai atrăgătoare. Astfel, pe de-o parte, se consolidează în interiorul nostru credinţa că vom ieși în avantaj prin achiziţia unui produs, iar pe de altă parte, se nasc noi nevoi, dorinţe de a avea lucruri.

Așa cum observa și profesorul de psihologie Tim Kasser, de la Colegiul Knox din Illinois, „cultura de consum ne bombardează în continuare cu mesajul care ne transmite că materialismul ne va face fericiţi", citează New York Times. Însă nenumeroase studii ne demonstrează că, de fapt, dragostea de bani și de avuţie nu are nimic de-a face cu fericirea, cel puţin nu cu cea pe termen lung. Dimpotrivă, aviditatea de bunuri materiale nu ne va satisface vreodată complet, pentru că întotdeauna este loc și nevoie de mai mult.

Phineas Taylor Barnum, om de divertisment, dar și scriitor, filantrop și afacerist american, enunţa memorabil esenţa avuţiilor, afirmând despre bani că sunt „un slujitor excelent, dar un stăpân teribil". Cu alte cuvinte, puterile distructive (sau constructive) ale banului, ale materialismului și ale posesiunilor vin din interiorul fiecăruia și se referă la modul în care fiecare în parte se raportează la resursele financiare. Avuţia poate aduce fericire semnificativă numai în cazul sărăciei, sublinia dr. Steve Taylor, lector senior la Universitatea Metropolitană Leeds, într-un articol pentru Psychology Today. În această situaţie, banii sunt cei care consolidează sentimentul de siguranţă de care individul are nevoie, în timp ce diminuează îngrijorările și suferinţa aduse de traiul în mizerie. Însă peste o anumită limită, finanţele nu mai întreţin fericirea cu aceeași intensitate.

Concluziile cercetărilor anterioare au arătat că bogăţia nu mai alimentează fericirea odată ce „nevoile materiale de bază sunt satisfăcute", punctează dr. Taylor. În schimb, bunăstarea interioară este întreţinută de alte elemente de nepreţuit, pe care avuţia nu le poate cumpăra și nici posesiunea nu le aduce – de la relaţiile sociale cu încărcătură sentimentală pentru individ până la activităţi de mare însemnătate pentru acesta, precum lupta pentru anumite cauze în care el crede sau latura spirituală.

Judecând din perspectivă creștină, materialismul este privit ca un factor care îl îndepărtează pe individ de la credinţă, îl conduce pe un drum plin de ispite și îi aduce multe suferinţe. În repetate rânduri, Scriptura descrie efectele dăunătoare ale dragostei de bani asupra bunăstării interioare, dar și a sinelui, efecte pe care cercetătorii le-au demonstrat prin demersurile lor știinţifice.