Cât de bine te cunoști?

2066

Câte lucruri știi despre modul în care funcţionează creierul tău și despre reacţiile tale în anumite circumstanţe? Potrivit experţilor, se pare că nu ştim prea multe despre felul în care funcţionează sistemul nostru de gândire.

Mergem de şcoli, cursuri, facultăţi, unde învăţăm tot felul de lucruri utile, însă nimeni nu ne învaţă cum să ne cunoaştem pe noi înşine. Se întâmplă să descoperim la un moment dat în viaţă că ne simţim neîmpliniţi, în ciuda studiilor pe care le avem sau a activităţilor pe care le desfăşurăm, în ciuda a ceea ce avem şi suntem. De ce? Pentru că nu ştim ce anume ne-ar împlini, ce ne-ar satisface aşteptările. Nu ne cunoaştem suficient de bine pe noi înşine, cu toate că susţinem opusul. Motivul este unul intuitiv: pentru că procesul cunoaşterii de sine este complex, de durată şi necesită voinţă și energie. Și noi suntem prea puţin dispuși să le investim în ceva lipsit de rezultate imediate.

În ciuda faptului că fiecare om reprezintă o necunoscută pentru cei din jurul lui, psihologii au încercat de-a lungul timpului să descopere secretele comportamentului şi naturii umane. Iată câteva studii din domeniul psihologiei care s-ar putea să ne schimbe percepţia şi înţelegerea în ceea ce priveşte propria gândire şi propriul comportament.

1. Fiecare avem capacitatea de a fi răi. În anul 1971, o echipă de cercetători condusă de profesorul de psihologie Philip Zimbardo a realizat „Experimentul închisorii”, un studiu despre efectele psihologice ale detenţiei asupra unor indivizi. Zimbardo a ales 24 de persoane pentru a trăi experienţa fie a unui deţinut, fie pe cea a unui gardian, într-o închisoare falsă, amplasată în subsolul facultăţii de psihologie de la Stanford. Atât cei 12 gardieni, cât şi cei 12 deţinuţi s-au adaptat surprinzător de bine rolurilor lor, gardienii ajungând să folosească autoritarismul şi tortura psihică, iar deţinuţii acceptând abuzul şi experimentând stres şi anxietate, la fel ca deţinuţii reali. Experimentul conceput iniţial pentru 2 săptămâni a luat sfârşit după 6 zile, din cauza depăşirii limitelor şi adoptării unor măsuri de tortură fizică ce nu puteau fi permise. Scopul studiului a fost acela de a testa ipoteza potrivit căreia natura umană este bună. Conform autorilor, experimentul arată că majoritatea oamenilor, dacă se află în anumite contexte care favorizează răul, vor face lucruri care în mod normal ar fi considerate aberante și de care nu se credeau capabili, notează scientia.ro.

2. Nu observăm ce se întâmplă chiar sub ochii noştri. În anul 1998, cercetătorii de la Harvard şi Kent State University au făcut un experiment pentru a arăta cât de neatenţi suntem la ceea ce se întâmplă chiar lângă noi, pentru a demonstra faptul că fenomenul „orbire la schimbare” (change blindness) există. Potrivit acestuia, ceea ce vedem este o compunere de imagini din trecut şi prezent cu un decalaj de 15 secunde. În cadrul experimentului, un actor a abordat un trecător pentru a-i cere câteva indicaţii. În timp ce acesta îi explica actorului cum să ajungă la adresa dorită, alţi doi actori, care cărau o uşă, au trecut printre trecător şi actor, făcându-i să piardă contactul vizual pentru câteva secunde. În acest timp, actorul a fost înlocuit de către un altul, diferit în ceea ce priveşte aspectul şi vocea. Jumătate dintre trecătorii care au participat la experiment nu şi-au dat seama de această schimbare.

3. Amânarea recompensei este grea, dar dacă reuşim, vom avea mai mult de câștigat. „Testul bezelei” este unul dintre cele mai cunoscute experimente şi a avut ca ţintă verificarea puterii de autocontrol a copiilor. Analizând rezultatele experimentului şi viitorul copiilor care au participat la acesta, cercetătorii au concluzionat că există o legătură directă între capacitatea a-ţi controla impulsurile şi succesul în viaţă. Walter Mischel, profesor la Universitatea Stanford a ales ca participanţi la experiment copii între 3 şi 5 ani, pe care i-a aşezat, pe rând, la o masă pe care aveau o farfurie cu o bezea, într-o cameră cu un perete-oglindă, pentru a-i putea observa din exterior. Înainte să părăsească încăperea, cercetătorul le făcea următoarea ofertă: dacă rezistau tentaţiei de a mânca bezeaua pâna la revenirea lui (după 15 minute), primeau două bezele. Deşi aproape toţi au acceptat oferta, aşteptarea a fost foarte grea, iar filmările cu camera ascunsă au arătat cum participanţii au recurs la tot felul de strategii nostime pentru a face faţă tentaţiei. Mischel a concluzionat că cei care au reuşit să amâne gratificarea erau mai puţin expuşi riscului de a deveni obezi la maturitate, de a consuma droguri, de a avea probleme comportamentele şi aveau mai multe șanse de succes.

4. Putem experimenta impulsuri morale contradictorii. Experimentul lui Stanley Milgram, profesor de psihologie de origine evreiască, a fost realizat în urma întrebărilor acestuia legate de felul în care naziştii au fost dispuşi să omoare milioane de evrei în lagărele de concentrare. Printr-un anunţ în ziarul local, în anul 1961, Milgram le promitea 4 dolari persoanelor dispuse să participe timp de o oră la un studiu ştiinţific asupra memoriei şi învăţării. Participanţii jucau rolul de profesor, iar cel de elev era asumat de un complice al lui Milgram, deşi aparent rolurile erau distribuite în funcţie de o tragere la sorţi. Profesorul îi oferea elevului un set de cuvinte de memorat; dacă elevul dădea răspunsuri corecte, profesorul îl felicita, iar în caz contrar, profesorul apăsa pe maneta unui aparat ce administra şocuri electrice.

Aparatul avea 30 de butoane, cu voltaje de la 15 la 450V. La fiecare greşeală a elevului, profesorul acţiona un nou buton, cu un voltaj din ce în ce mai mare (în realitate, elevul nu simţea şocurile electrice). Pe de-o parte, elevul era instruit să greşească la întrebările profesorului şi să se plângă din cauza şocurilor electrice. Pe de altă parte, profesorul, deşi punea întrebări referitoare la starea elevului sau dorea să renunţe, era îndemnat să continue să aplice „pedeapsa” indiferent ce s-ar întâmpla.

Înainte de începerea experimentului, Milgram a consultat 40 de psihiatri pentru a afla părerea lor privitoare la numărul celor care vor merge până la capăt cu administrarea şocurilor electrice. Aceştia au spus că doar 3,73% vor ajunge la butonul cu 300 V şi cel mult 1% vor ajunge la maximum, la 450 V. Surprinzător, presupunerile lor nu au corespuns deloc cu rezultatele experimentului: 65% (24) dintre participanţi au acţionat toate cele 30 de butoane ale aparatului, ajungând astfel până la 450 V, ceea ce în condiţii reale ar fi presupus moartea elevilor. 13 participanţi au renunţat după ce au aplicat şocuri de 300 V şi doar unul a renunţat înainte de a ajunge la butonul cu 300 V.

Prin acest experiment, Milgram a vrut să demonstreze obedienţa omului faţă de autoritate şi susceptibilitatea acestuia de a face lucruri absurde, bizare, compromiţând chiar propriile convingeri, valori morale, atunci când contextul este cel propice.

5. Puterea ne corupe ușor. „Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere”, spunea Abraham Lincoln. Istoria și studiile în domeniul psihologiei arată că aproape nimeni nu este imun în faţa puterii, iar „puterea absolută corupe în mod absolut” (lordul Acton). În majoritatea cazurilor, conducătorii și toţi cei care deţin puterea într-o măsură mai mică sau mai mare pot fi „intoxicaţi” de putere. Acest lucru înseamnă că ei își permit să calce peste anumite reguli și legi doar pentru că au un anumit statut și pot să adopte un comportament agresiv, arogant, pe care nu l-ar avea în condiţii de egalitate cu ceilalţi. Potrivit psychologytoday.com, de cele mai multe ori cei care au putere tind să se concentreze mai mult asupra propriei persoane, fără a ţine cont de perspectiva altora.

6. Avem nevoie să fim loiali unui grup și ne implicăm în conflicte între grupuri. În anii 1950, Muzafer Sherif, un psiholog renumit, a desfășurat un studiu pentru a înţelege mai bine care este baza psihologică a conflictelor dintre grupuri. Ipotezele testate au fost: 1. Atunci când indivizi care nu au nicio relaţie între ei sunt chemaţi să interacţioneze în cadrul unui grup, având obiective comune, aceștia se angajează într-o structură și își asumă o ierarhie și niște roluri în cadrul acesteia și 2. Atunci când două grupuri sunt angajate într-o competiţie, apar între acestea atitudini și acţiuni ostile, care sunt împărtășite într-o mai mică sau mai mare măsură de toţi componenţii grupului.

La experimentul acesta, numit „The Robbers Cave” (a avut loc la Robber’s Cave State Park, Oklahoma, SUA) au luat parte 22 de băieţi cu vârsta de 12 ani, care au fost împărţiţi în 2 grupuri, fără a ști unul de existenţa celuilalt. În prima fază a experimentului, fiecare grup și-a desfășurat activităţile separat; membrii fiecărui grup au avut ocazia să dezvolte un oarecare atașament faţă de colegi și de ideea de grup și să-și aleagă chiar un nume reprezentativ. În cea de-a doua fază a experimentului, cele două grupuri s-au întâlnit pentru a participa la anumite concursuri. Situaţiile de tensiune nu au întârziat să apară: la început doar la nivel verbal și apoi și fizic, potrivit simplypsychology.org. Coordonatorii studiului le-au cerut grupurilor să facă o descriere a grupului lor și a celuilalt: fiecare și-a descris propriul grup în termeni pozitivi, iar pe celălalt, în termeni negativi.

Experimentul a confirmat ceea ce susţinea Sherif: conflictele dintre grupuri pot declanșa atitudini ostile și discriminatorii, iar cauza lor este competiţia de orice natură. Spre exemplu, în perioadele în care rata șomajului unei ţări este foarte mare, crește nivelul rasismului, deoarece localnicii au impresia că cei din afară le ocupă locurile de muncă.

7. Avem nevoie de un singur lucru pentru a fi fericiţi. Unul dintre studiile realizate pe o perioadă îndelungată, numit „Harvard Grant Study”, a relevat faptul că dragostea este ingredientul esenţial care determină fericirea pe termen lung și satisfacţia în viaţă. George Vaillant, psihiatrul care a coordonat studiul în perioada 1972-2004, spune că singurul lucru important în viaţă sunt relaţiile, iar o persoană care are toate lucrurile pe care și le dorește, dar nu are relaţii pline de dragoste, nu va fi niciodată fericită, conform Huffington Post. Vaillant susţine că banii, cariera și alte lucruri au importanţa lor, dar sunt doar o mică parte în contextul întregii vieţi.

8. Stima de sine prelungește viaţa. Un studiu privind câștigătorii Premiului Oscar realizat de către cercetătorii de la Sunnybrook and Women’s College Health Sciences Centre a arătat că actorii care au câștigat măcar o dată un premiu din această categorie tind să trăiască mai mult. Donald Redelmeier, autorul studiului, explică faptul că nu premiul este cauza longevităţii lor, ci stima de sine pe care le-a generat-o acesta și avantajele sociale care au urmat, potrivit abcnews.go.

9. Căutăm să ne justificăm experienţele pentru ca acestea să capete sens. Ne place să fim consecvenţi. Dacă apare un conflict între ceea ce credem și ceea ce facem, resimţim un disconfort care provine de la mecanismul interior numit disonanţă cognitivă. Acest termen, introdus de Leon Festinger, reprezintă o stare de disconfort, de tensiune care apare atunci când o persoană are în același timp două opinii care se contrazic sau se exclud.

În mod normal, de fiecare dată când se poate, încercăm să ne convingem pe noi înșine că ceea ce facem, lucruri mai mari sau mai mici, are logică. Atunci când, fie din greșeală, fie constrânși, ajungem să facem lucruri care intră în contradicţie cu principiile sau opiniile noastre, încercăm să ne convingem că ceea ce am făcut este rezonabil.

În 1959, Leon Festinger a realizat un experiment pentru a testa teoria disonanţei cognitive. În prima etapă, participanţilor li s-a cerut să efectueze activităţi repetitive și plictisitoare timp de o oră. După acea oră, când experimentul părea că luase sfârșit, cercetătorii i-au rugat pe participanţi să-i ajute să-l mintă pe un nou participant la studiu, căruia să-i spună că ceea ce urma să facă era interesant. Pentru aceasta, cercetătorii le-au oferit unora dintre participanţi 1 dolar și altora, 20 de dolari. În cea de-a treia etapă, subiecţii au răspuns la câteva întrebări legate de experiment: cei care au primit 1 dolar pentru minciuna lor au considerat că experimentul (acea oră de activităţi plictisitoare) fusese plăcut, educativ și relevant din punct de vedere știinţific. Subiecţii care primiseră 20 de dolari au răspuns că experimentul fusese inutil și absurd, așa cum și fusese de fapt. De ce? Aceia care primiseră 1 dolar nu puteau accepta că au minţit doar pentru atât, așa că și-au construit o realitate a lor, pentru a justifica situaţia, în timp ce subiecţii care primiseră 20 de dolari considerau că aveau suficiente motive să mintă (era de înţeles să minţi pentru 20 de dolari, dar pentru 1 dolar…?)

Disonanţa cognitivă constă în tendinţa noastră de a nivela conflictele interioare prin automanipulare și acceptarea unor opinii iraţionale. De aceea, de multe ori ne percepem greșelile drept acte cel puţin acceptabile.

10. Cădem des în capcana stereotipurilor. Probabil credem că numai o anumită categorie de oameni folosesc stereotipurile, dar psihologii au ajuns la concluzia că toţi facem acest lucru, chiar inconștient. „Atunci când recurgem la stereotipuri, mintea noastră asociază adjective precum «ostil, stupid, lent, leneș» etc. cu o anumită vârstă, sex, culoare a pielii, loc de naștere. Dar aceste lucruri nu fac parte din realitate”, explica psihologul John Bargh. Unii cercetători susţin că soluţia pentru aceste stereotipuri este exerciţiul. Prin exerciţiu, putem micșora legătura care unește minorităţile cu stereotipurile negative și o putem întări pe cea care le unește cu opiniile conștiente și pozitive.

De multe ori suntem ca o carte din care nu am citit decât primele rânduri. Deși descoperirea de sine este unul dintre cele mai delicate și importante aspecte ale vieţii, ne cunoaștem mult mai puţin decât ar trebui. Inscripţia delfică „Cunoaște-te pe tine însuţi!” rămâne și astăzi o condiţie indispensabilă pentru fericire.