Infodemia este chiar mai infecţioasă decât noul coronavirus. Din fericire, în pandemia de informaţii false, vaccinul există deja – este compus din informaţie de calitate și filtre informaţionale. Din nefericire, nu toată lumea are acces la acest vaccin. Acest material este un efort de imunizare.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

În săptămânile scurse de la debutul pandemiei și până acum, chiar și cei mai anxioși dintre noi s-au obișnuit cu rutina bizară a vieţii în starea de urgenţă. Nu ni s-a terminat hârtia igienică, făină încă avem, până și drojdie am găsit, într-un final. Ne-am convins că pâinea nu dispare din magazine, dar ne-am exercitat oricum abilităţile de brutar ca să ne liniștim prin supracompensare – și, dacă ar veni cumva vreo foamete, spatulele noastre vor fi gata să învârtoșeze maiaua făcută în casă și tăvile noastre vor fi pline de maglavaisul de făină, apă și sare, cu miros din Rai!

Cu alte cuvinte, ne-am adaptat așa cum știm noi să o facem, chiar și în cele mai crunte împrejurări. Pandemia la care, din păcate, nu ne putem adapta la fel de repede este cea a informaţiei false, care s-a dovedit chiar mai infecţioasă decât noul coronavirus: în timp ce cazurile de COVID-19 sunt de ordinul milioanelor, cazurile celor expuși știrilor false despre COVID-19 se numără în sute de milioane.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a anunţat în luna februarie declanșarea unei infodemii legate de noul coronavirus – a unui exces de informaţie (adevărată și falsă, la un loc) ce împiedică oamenii să găsească surse demne de încredere și îndrumările de care au nevoie în această perioadă de criză. Într-o infodemie, viralizarea informaţiei false este practic imposibil de oprit. Însă există măsuri care pot fi luate pentru a proteja populaţia și a reduce, pe cât posibil, daunele.

Măsuri personale

O cale pe care putem miza, ca indivizi, este formarea unor competenţe reale de filtrare a informaţiilor. Pentru acest demers este extrem de util să vedem cine sunt cei mai prolifici diseminatori de știri false, de unde își iau ei informaţiile, ce fel de informaţii false sunt populare și ce le explică popularitatea.

Marea masă (59%) a informaţiilor false legate de COVID-19 nu sunt invenţii pure (deși există și din acestea – 38%), ci „reconfigurări ale unor informaţii adevărate prin răstălmăcire, recontextualizare sau trunchiere.”

Locomotiva dezinformării

Institutul Reuters, din cadrul Universităţii Oxford, a făcut un top al principalelor focare de dezinformare. Politicienii, vedetele și alte persoane publice cu notorietate au fost principalele locomotive ale trenului dezinformării. Deși doar 20% dintre știrile false analizate de institut s-au regăsit în discursul actorilor amintiţi, acestea au beneficiat de 69% din reach-ul în social media al tuturor informaţiilor false.

Deși cea mai mare varietate de informaţii false au propagat-o utilizatorii obișnuiţi, majoritatea postărilor lor au avut o vizibilitate scăzută (un engagement mult mai mic decât au înregistrat persoanele publice). Dar rezultatul acesta e influenţat și de faptul că analiza nu a avut acces la grupurile private în care astfel de informaţii proliferează fără piedici.

Cine umple vagoanele cu minciuni

În privinţa informaţiilor în sine, de departe cea mai numeroasă categorie de știri false au făcut referire la acţiuni/politici ale autorităţilor publice (inclusiv ale corpurilor internaţionale precum OMS și ONU). Nu mai puţin de 39% dintre știrile aflate în eșantionul Reuters aparţineau acestei categorii. Acest procent ridicat se explică atunci când aflăm care sunt principalele surse (creatorii) știrilor false propagate.

O investigaţie oficială europeană, Raportul Serviciului European de Acţiune Externă, arată că Rusia şi China sunt principalele surse ale campaniilor de dezinformare care circulă în perioada acestei pandemii. Potrivit raportului, din luna ianuarie până în luna martie, Rusia a propagat peste 150 de știri false despre pandemia cu noul coronavirus, care portretizau elogios guvernul de la Kremlin. În aceeași perioadă, instituţii de presă ale Chinei au promovat teorii neverificate privind originea COVID-19 și au lăudat Republica Chineză, prezentând recunoștinţa unor lideri europeni faţă de ajutoarele primite din China. În Africa, unele minorităţi sociale și etnice au fost învinovăţite pentru propagarea virusului, iar în Orientul Mijlociu gruparea Daesh a prezentat pandemia drept „o tortură dureroasă” împotriva „naţiunilor cruciate”.

Raportul arată că atacurile de dezinformare au avut obiective precum atacarea unor grupuri minoritare și decredibilizarea instituţiilor democratice în lupta contra pandemiei. Uniunea Europeană a fost în special vizată de mesaje de tipul: „Uniunea Europeană nu reușește să ţină piept pandemiei”, „UE se prăbușește”, „UE este egoistă și își trădează propriile valori”, „Rusia și China sunt puteri responsabile”, „UE exploatează criza în interes propriu”, „Vestul întoarce spatele ţărilor din estul Europei”, ș.a.

Nelipsite sunt și știrile false care emit recomandări medicale greșite. Associated Press informa recent că peste 700 de iranieni și-au pierdut viaţa ingerând metanol din dorinţa de a se trata de coronavirus. Informaţia că „alcoolul pur ar trata COVID-19” a circulat și în Turcia, în paralel cu știrea că „turcii ar avea o rezistenţă genetică la coronavirus sporită”.

În ţările din estul și sudul Europei, precum și în Balcanii de Vest, organizaţiile de fact checking au semnalat un volum fără precedent de dezinformare și teorii conspiraţioniste. Cele mai răspândite din acestea sunt legate de „virusul creat de om” și „tratamentele-minune” pentru COVID-19.

Fals, în România

România nu a făcut excepţie și a căzut victimă valului de dezinformare, pe reţelele sociale de la noi și în presa de propagandă circulând într-o veselie conspiraţii care erau deja răspândite în medii anglofone.

S-a vorbit despre existenţa unei legături între tehnologia 5G și răspândirea coronavirusului, o informaţie falsă propagată de un fost fotbalist britanic, conspiraţionistul David Icke. În urma interviului pe care acesta l-a acordat pe YouTube unui fost bancher, Brian Rose, nu mai puţin de 20 de stâlpi 5G au fost vandalizaţi în această ţară de persoane convinse că există o legătură între noua tehnologie și coronavirusul de tip nou.

De tracţiune a beneficiat și conspiraţia că pandemia ar fi doar un pretext pentru vaccinarea forţată a oamenilor la nivel mondial și pentru implantarea de cipuri (uneori cu variaţia că aceste cipuri ar conţine numărul 666). Au reapărut în spaţiul online clipuri vechi antivaccin și informaţii false noi precum pseudoștirea că „savanţii români au descoperit un vaccin împotriva coronavirusului care este destinat doar «albilor»”.

Foarte variate au fost scenariile în care noul coronavirus era catalogat drept pentru ca „oculta mondială” să își poată ascunde planurile. Fiind și ele tot „oculte”, aceste planuri au îmbrăcat o sumedenie de haine: ba că Bill Gates face experimente cu acest nou coronavirus ca să întărească armata americană în vederea unui război cu Rusia și China; ba că industria farma a creat virusul ca să poată vinde un antidot pentru el; ba că industria alimentară s-ar fi coalizat ca oamenii să își facă disperaţi stocuri, iar industria să câștige astfel bani din frică; ba că „oculta” dorește reducerea populaţiei globale, eliminarea banilor în numerar, supravegherea abuzivă a populaţiei, eliminarea bătrânilor în lagăre de exterminare (vezi cazul ortodoxinfo).

Conspiraţiile au pretins că au acces și la informaţii virusologice, doar că nu s-au putut pune întocmai de acord: unele au spus că „virusul a fost creat într-un laborator din Wuhan”, altele spuneau că „virusul nici măcar nu există”. Unii spuneau că este „o banală gripă”, că morţii înregistraţi de statistici „au murit din alte cauze” sau că de fapt COVID-19 „este o formă de tromboză”. Orice ar fi fost, unii au citit și au dat mai departe informaţia cum că „ciocolata aerată contagiază oamenii cu noul coronavirus”.

O categorie aparte o reprezintă cea a informaţiilor false despre posibile tratamente. „Spălatul pe mâini nu ajută” este una dintre cele mai perverse minciuni, în condiţiile în care toate autorităţile medicale au anunţat încă de dinainte de declararea pandemiei că igiena personală este unul dintre primii factori în prevenţie. S-a spus apoi că „vitamina C vindecă” sau „vitamina D”, sau „apa băută din 15 în 15 minute”, sau că „bicarbonatul de sodiu cu lămâie, băut zilnic, e secretul datorită căruia Israelul nu a înregistrat niciun deces de COVID” (deși statisticile naţionale indicau altceva).

Măsuri guvernamentale

Claire Wardle, expertă în domeniul combaterii dezinformării la Universitatea Harvard, declara recent pentru Nature că „cea mai bună cale de a lupta cu informaţiile false este împânzirea mediului cu informaţie corectă, care este ușor de digerat, antrenantă și ușor de partajat pe reţelele mobile”. Aceasta este astăzi calea de atacare a știrilor false pe care au mizat guvernele naţionale, în consonanţă cu sfatul unor organizaţii transnaţionale precum OMS și UNESCO: a opune valului de minciuni un val de informaţie corectă.

OMS a recomandat ţărilor să „se pregătească să comunice rapid, regulat și transparent cu populaţia, (…) să își instruiască reţele de comunicare a politicilor de sănătate deja existente, (…) să se coordoneze cu alte organizaţii și să includă societatea civilă în operaţiunile de răspuns”.

UNESCO a transmis, prin vocea directorului de Politici și Strategii privind Comunicarea și Informarea în cadrul UNESCO, Guy Berger, ca ţările să sporească sursele de informaţie adevărată astfel încât să se asigure că nevoia informaţională a populaţiei este acoperită: „Subliniem că, pentru a contracara zvonurile, guvernele trebuie să fie mai transparente și să dezvăluie proactiv mai multă informaţie. (…) Accesul la informaţie din surse oficiale este foarte important.”

Măsuri tehnologice

O altă cale de a combate pseudoștirile este discreditarea algoritmică, cea pentru care au optat giganţi tehnologici ca Google, Facebook, Instagram, Twitter ș.a., vitală în contextul în care investigaţia condusă de Institutul Reuters, care a analizat răspândirea a 225 de informaţii false sau denaturate privind coronavirusul, a descoperit că 88% dintre aceste informaţii apăruseră pe platforme social media, 9% apăruseră la TV și doar 8% în publicaţii de presă.

Organizaţia activistă Avaaz, susţinută prin finanţare participativă (crowdfunding), a publicat un raport care arată că milioane de utilizatori Facebook sunt expuși riscului de a consuma informaţii false privind noul coronavirus, care le pot face rău. Avaaz a alcătuit o listă cu 104 articole care propagau informaţie falsă și a analizat traseul acestora pe Facebook.

Doar aceste 104 materiale – urmărite în doar 6 limbi, „vârful aisbergului” cum spun autorii – au fost distribuite de peste 1,7 milioane de ori și au avut un reach pe Facebook de peste 117 milioane de vizualizări.

Doar aceste 104 materiale, urmărite în doar șase limbi, „vârful aisbergului” cum spun autorii, au fost distribuite de peste 1,7 milioane de ori și au avut un reach pe Facebook de peste 117 milioane de vizualizări.

Activiștii de la Avaaz au cerut Facebook să implementeze un sistem prin care să notifice retroactiv utilizatorii care au fost expuși la un material marcat ulterior ca fals de organizaţiile de fact checking (verificare a informaţiilor) aflate în parteneriat cu reţeaua. Autorii raportului spun că reţelei Facebook i-a luat chiar și 22 de zile să retrogradeze în algoritmii săi o informaţie marcată drept falsă. Un astfel de timp de reacţie permite practic propagarea nestingherită a unei informaţii dăunătoare. De exemplu, o postare care susţinea că un remediu natural pentru COVID-19 este ingerarea apei în care a fiert usturoi sau gargara cu apă, sare sau oţet a fost distribuită de 31.000 de ori înainte de a fi ștearsă de pe reţea. Însă aceeași informaţie a fost clonată în alte forme de 2.611 postări, care au totalizat peste 92.246 de vizualizări.

Pew Research Center arăta că, deși surse competente și reputate au dezminit informaţia, circa 30% dintre adulţii americani încă mai cred că noul coronavirus a fost creat în laborator. Analiști precum profesorul Carl Bergstrom, de la Universitatea din Washington, spun că eforturile curente ale reţelelor sunt „ca și cum ai încerca să tratezi criza globală cu un leucoplast” sau „ca și cum ai lăuda Philip Morris că a pus filtru la ţigări”.

Un inventar imposibil

Site-ul european EU vs DisInfo a deconspirat, de la începutul lunii aprilie până la 29 aprilie (data redactării acestui material), nu mai puţin de 1.297 de știri false, inventariind nu doar conţinutul lor, ci și dovezile contrare, precum și site-urile care le-au propagat. Această informaţie ne ajută să avem o imagine relativă a ceea ce înseamnă infodemia și de ce este atât de greu de stăvilit.

Instinctul firesc al unui cititor obișnuit de presă este să încerce să verifice informaţiile care îi parvin din media. Însă în infodemie, fiindcă informaţia curge în șuvoi, cititorul este copleșit de volumul prea mare de aspecte de verificat și vulnerabilizat de nevoia de a lua urgent decizii („Să îmi iau mască? Sau nu mă ajută? Să îmi fac provizii și pentru cât timp? Să cumpăr suplimente alimentare sau să mă aprovizionez cu bicarbonat de sodiu și lămâie?”).

Organizaţiile de fact checking, care există pentru a sonda în mocirlă căutând adevărul, fac deseori ceea ce utilizatorul obișnuit nu poate face: inventarul minciunii și al adevărurilor care o combat. New Guard Tech a făcut, de pildă, o listă cu 13 dintre cele mai populare mituri legate de COVID-19 și un istoric al acestora: cine le-a lansat și cum au ajuns să se viralizeze.

Trebuiau să fie 10, dar și articolul pe care tocmai l-aţi citit trebuia să fie un top cu 5 materiale. Timpul pe care îl trăim cere însă ceva efort în plus, ca regulă. Încet-încet, vom face și imposibilul.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Alina Kartman este redactor Semnele timpului.