Există clasamente care ne stârnesc interesul, dar probabil cel mai incitant rămâne cel care departajează indivizii și naţiunile în două tabere distincte, în funcţie de un criteriu vag, dar atât de râvnit: fericirea.

Pentru al doilea an consecutiv, Finlanda ocupă primul loc în topul celor mai fericite ţări ale lumii, după ce, în 2017, se afla pe a 5-a poziţie a clasamentului, realizat de Reţeaua de Soluţii pentru Dezvoltare Durabilă (SDSN), un program mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).

În ultimii ani, fericirea din lume a cunoscut un recul, asociat cu sentimente negative precum „neliniște, tristeţe și furie, în special în Asia și în Africa și mai recent și în alte părţi ale globului”, potrivit World Happiness Report 2019.

În contrast cu trendul general, Finlanda pare să fi găsit (și să fi conservat) secretul fericirii, ceea ce trebuie să-i fi determinat pe mulţi dintre cei care nici măcar nu știu unde este localizată ţara să o caute pe hartă ori să citească mai multe despre ea.

De fapt, în 2018, Finlanda a ocupat primul loc și în ce privește fericirea imigranţilor pe care îi găzduiește. „Descoperirea cea mai izbitoare a raportului este remarcabila corespondenţă între fericirea imigranţilor şi cea a nativilor. Cei care se mută în ţări mai fericite au de câştigat, în timp ce persoanele care se mută în ţări mai puţin fericite pierd“, a punctat John Helliwell, profesor la Universitatea British Columbia și unul dintre autorii raportului.

După cum arată și raportul, fericirea fluctuează în lume, ţările urcând și coborând mai multe poziţii în clasamentul care evaluează bunăstarea subiectivă a locuitorilor lumii.

Cât de fericită e lumea noastră în 2019?

Începând cu anul 2012, Raportul Mondial al Fericirii evaluează fericirea naţiunilor, urmărind șase dimensiuni ale acesteia: nivelul veniturilor, gradul de libertate socială, incidenţa corupţiei în administraţie și afaceri, speranţa de viaţă, suportul social și generozitatea.

De ani de zile, ţările nordice domină clasamentul, fiind cotate cu un indice de fericire ridicat, iar diferenţele dintre ele sunt suficient de mici, așa încât să-și poată schimba cu ușurinţă între ele poziţiile din clasament.

„E clar că ţările nordice fac ceva anume când vine vorba de crearea condiţiilor bune pentru o viaţă bună“, declara în 2018 Meik Wiking, directorul executiv al Institutului de Cercetare a Fericirii din Copenhaga.

Conform Raportului Mondial al Fericirii 2019, cele mai importante 10 creșteri ale indicelui de fericire între 2005 și 2019 au fost înregistrate în Europa Centrală și Orientală, 5 fiind raportate în Africa subsahariană și 3 în America Latină. Cele mai importante scăderi ale fericirii au fost înregistrate de Yemen, India, Siria, Botswana și Venezuela.

În topul primelor 10 ţări fericite ale lumii se regăsesc, după Finlanda, Danemarca, Norvegia, Islanda, Olanda, Elveţia, Suedia, Noua Zeelandă, Canada şi Austria.

Statele Unite ocupă poziţia a 19-a (după Germania și Belgia și înaintea Cehiei), pierzând o poziţie faţă de anul trecut și 5 faţă de anul 2017. De fapt, cu excepţia PIB-ului (unde ocupă locul 10), SUA nu a reușit să obţină scoruri prea bune la indicatorii utilizaţi pentru a măsura gradul de fericire: a ocupat locul 12 pentru generozitate, 37 pentru sprijin social, 42 pentru corupţie și 61 pentru libertate.

Responsabilă pentru fericirea în scădere a americanilor ar fi și „epidemia de dependenţe” – abuzul de substanţe, jocurile de noroc, alimentaţia nesănătoasă și consumul de social media, arată raportul din 2019.

„Persistenţa compulsivă a abuzului de substanţe și a comportamentelor de dependenţă cauzează o nefericire gravă”, concluzionează Sachs.

Europa e un mozaic complicat – domină topul fericirii globale, în timp ce ţările nordice domină clasamentul european și mondial, dar fericirea vine în doze diferite în ţările continentului.

Italia se plasează abia pe locul 36 (în creștere însă faţă de locul 47, ocupat în 2018), după Uruguay, Singapore și El Salvador; Spania, pe locul 30, după Arabia Saudită și Qatar.

Faţă de anul 2018, Franţa a mai coborât o poziţie, ocupând locul 24 în clasament, după Malta și Mexic. Marea Britanie și-a adjudecat poziţia a 15-a, după Israel și Luxemburg, câștigând 4 poziţii faţă de anul trecut.

România ocupă locul 48 în clasament, după Nicaragua, Kosovo și Argentina, în creștere cu 4 poziţii faţă de anul precedent.

Cele mai puţin fericite state ale lumii sunt Sudanul de Sud și Republica Centrafricană, ambele măcinate de conflicte. Sub seismul problemelor politice, economice și sociale, Venezuela a retrogradat pe locul 108 în clasamentul celor 153 de ţări.

Dacă putem înţelege mai ușor modul în care crizele economice și mai ales conflictele pot diminua drastic nivelul de fericire al locuitorilor unei ţări, este ceva mai dificil să identificăm factorii care sporesc fericirea. Deși, să fim sinceri, cel mai adesea, imaginea fericirii se suprapune cu numărul și greutatea cifrelor PIB-ului.

Fericirea are foșnet de bacnotă?

După cum am observat deja, SUA a alunecat 5 poziţii din 2016, în ciuda creșterii economice. Raportul ONU i-a consacrat Americii un capitol special, urmărind trendul său descendent în materie de fericire.

Pe lângă problemele de dependenţă menţionate în raportul din 2019, Jeffrey Sachs menţiona anul trecut că este vorba despre „o criză socială în Statele Unite: mai multă inegalitate, mai puţină încredere şi mai puţină credinţă în guvern”, subliniind că ţara devine mai bogată, nu și mai fericită însă.

Ţările din America Latină se situează constant pe locuri destul de bune ale clasamentului fericirii, cel puţin dacă luăm în calcul problemele economice cu care se confruntă. Pe lângă faptul că sărăcia este răspândită, iar veniturile sunt distribuite inegal, America Latină este afectată și de corupţie, și de o rată ridicată a criminalităţii. Bunăstarea subiectivă a latino-americanilor se datorează însă „abundenţei căldurii familiale și altor relaţii sociale de obicei neglijate în discursurile de dezvoltare concentrate pe venituri”.

În sine, creșterea confortului material nu reprezintă un combustibil bun pentru fericire, după cum arată modelul chinez de migraţie spre zonele urbane. Deși sute de milioane de chinezi s-au mutat în orașe, „chiar și la șapte ani și jumătate după migrarea în zonele urbane, migranţii din zonele rurale sunt, în medie, mai puţin fericiţi decât ar fi putut fi dacă ar fi rămas acasă”, susţine John Knight, de la Oxford Chinese Economy Programme, Universitatea Oxford, unul dintre autorii raportului.

Acolo unde prosperitatea și fericirea se așază în aceeași ecuaţie, este vorba totuși mai mult decât despre bani.

„Ceea ce se remarcă cu privire la cele mai fericite și mai bine conectate societăţi este rezistenţa și abilitatea lor de a face faţă lucrurilor rele”, subliniază Helliwell, ilustrându-și afirmaţiile cu exemplul Noii Zeelande, marcate de cutremurul din 2011 și de recentul atac de la Christchurch, care au stimulat conectarea oamenilor și ajutorul reciproc.

De altfel, nici Finlanda nu a ajuns în vârful clasamentului datorită PIB-ului său pe cap de locuitor, care este „mai mic decât în ţările nordice vecine și mult mai mic decât cel al SUA”, punctează Meik Wiking, de la Institutul de Cercetare a Fericirii din Danemarca.

Este adevărat că Finlanda, la fel ca restul ţărilor nordice cantonate pe primele poziţii ale topului ţărilor fericite, este o ţară prosperă, dar fericirea locuitorilor ei pare a fi mai degrabă un amestec de ingrediente bine dozate.

Modelul finlandez al fericirii

„Finlandezii sunt pricepuţi la transformarea averii în bunăstare. În ţările nordice, în general, plătim unele dintre cele mai mari taxe din lume, dar există un sprijin public larg pentru asta, deoarece oamenii le văd ca fiind investiţii în calitatea vieţii tuturor. Asistenţa medicală și educaţia universitară gratuită atârnă greu în balanţa fericirii. În ţările nordice, Bernie Sanders nu este privit ca progresist – este vorba doar despre bun-simţ”, afirmă Wiking, enumerând câteva dintre cărămizile pe care se sprijină bunăstarea finlandezilor.

Potrivit Indexului Vieţii mai Bune, bunăstarea finlandezilor ar putea proveni din siguranţa pe care le-o oferă mediul și comunitatea lor, precum și serviciile publice, deși există și îngrijorări legate de locuinţe și de locurile de muncă.

Finlanda excelează în privinţa modului în care funcţionează instituţiile, dar și în ce privește egalitatea socială, gradul de libertate, lipsa corupţiei și încrederea în autorităţile guvernamentale.

Învăţământul este gratuit în Finlanda (deși există și variante ale sistemului privat de educaţie), iar metoda finlandeză de educaţie este una destul de relaxată, nefiind centrată pe evaluare. Elevii finlandezi nu primesc aproape niciodată teme pentru acasă, ceea ce nu i-a împiedicat să obţină cel mai bun scor la ultimele evaluări PISA.

„Am creat un slogan în Finlanda, este printre cele mai repetate: «Cea mai bună investiţie pentru ca o societate să prospere în viitor este să educi toţi copiii ei»”, afirmă Paivi Pohjanheimo, ambasadorul Finlandei în România.

Britanicii ar putea lua „o ultimă lecţie de la vecinii nordici”, scrie jurnalista Rachel Kelly pentru The Guardian. Kelly oferă detalii despre fika, un veritabil ritual social. Pauza pentru cafea (care este înlocuită, în unele cazuri de ceai, acompaniată întotdeauna de un produs de patiserie) este o parte a culturii finlandeze. Pauza de cafea este obligatorie în multe dintre firmele suedeze și are de-a face cu echilibrul muncă-viaţă pe care finlandezii par să îl atingă mai ușor. Doar 1% dintre suedezi lucrează peste program, multe dintre companii implementând un program de numai 6 ore, dar economia ţării este totuși foarte productivă.

De regulă, pauza se ia de două ori pe zi, în compania colegilor sau a altor persoane, moment în care orice altă activitate încetează, scrie Anna Brones, coautoarea cărţii Fika: The Art of The Swedish Coffee Break, subliniind faptul că fika este o încercarea de a redimensiona timpul, savurându-i momentele.

Fericirea ca proiect personal

Dificil de cuantificat, și în egală măsură de definit, fericirea poate fi ratată și în circumstanţe favorabile bunăstării, după cum poate fi atinsă și într-un context mai greu de asociat stării de bine. O demonstrează atât ţările cu economie modestă, care își adjudecă locuri rezonabile în clasamentul fericirii, cât și indivizii care se simt fericiţi deși traversează pasaje bolovănoase ale vieţii.

Identificând fericirea cu „cel mai înalt grad al stării de bine subiective”, sociologul Septimiu Chelcea vorbește despre caracterul episodic al acesteia, care o face să fluctueze de-a lungul vieţii, „de la secunde la ani sau zeci de ani”.

Antropologul Vintilă Mihăilescu afirmă că „fericirea este, poate, mai degrabă mulţumire; fericirea e pentru boieri, ca să spun așa”, susţinând că românii nu fac abuz de termenul de fericire, folosindu-l mai degrabă pe sinonimul mai modest al acestuia.

Fericirea chiar poate fi mulţumire practicată în condiţii vitrege, susţine Tania Luna, specialist în psihologie organizaţională.

La 6 ani, din cauză că fusese afectată de accidentul de la Cernobîl, familia Tanei primește azil în SUA, iar fetiţa se desparte fără să plângă de locurile cunoscute. Se așteaptă să meargă într-un loc minunat, în care abundă ciocolata, bananele și atât de râvnita gumă Bazooka, pe care o mesteca doar o dată pe an în Ucraina.

Primul moment de fericire în noua ţară este cel în care găsește un penny pe podeaua murdară a locului în care familia s-a cazat în prima noapte în SUA. Niciunul dintre ei nu știe ce fel de clădire e aceasta, iar Tania e sigură că este un hotel care mai găzduiește și șobolani. Moneda murdară pe care o găsește o face atât de fericită, încât se simte ca o milionară. Una care își poate cumpăra prima ei gumă Bazooka în Ţara Făgăduinţei.

Abia 10 ani mai târziu, când familia vrea să aniverseze venirea în Statele Unite cazându-se la hotelul care i-a găzduit în prima lor noapte aici, află de la administratorul clădirii că acest lucru e imposibil – acela era un adăpost pentru oamenii străzii.

Nimeni nu alege un penny când poate avea un milion. Dar tâlcul poveștii Taniei este altul: poţi privi cu recunoștinţă orice dar pe care nu l-ai avut în trecut sau pe care alţii ar tânji să-l poată ţine în mâini. Și, undeva, în fundal, s-ar putea desluși, mai limpede sau mai șters, clinchetul inconfundabil al fericirii.