Fericirea care ne pune piedici

2729

Trăim având convingerea că știm ce ne-ar face fericiţi. Știm că dacă am avea acea casă, diplomă, familie sau acel lucru la care am visat dintotdeauna am fi mult mai fericiţi. Dar dacă nefericirea și sentimentele de neîmplinire de acum vin tocmai din faptul că nu știm ce e fericirea?

Psihologul Dan Gilbert, de la Universitatea Harvard, studiază știinţa fericirii, denumire dată de specialiști încercării de a împărţi pe componente fericirea și de a o măsura. Lucru greu, de altfel, pentru că fericirea este un concept destul de vag și diferit de la o persoană la alta. Gilbert oferă însă ca exemplu reprezentativ pentru înţelegerea greșită pe care o avem în comun asupra fericirii un studiu pe care l-a realizat pe două categorii diferite de oameni.

În prima categorie, participanţii erau paraplegici, iar în cea de-a doua, câștigători la loterie. Fiecare categorie a fost testată la un an după tragicul, respectiv fericitul eveniment. Contraintuitiv, nivelul de fericire al paraplegicilor era similar cu cel al câștigătorilor la loterie. Ceea a vrut să sublinieze Gilbert este faptul că fericirea adevărată nu o găsești într-un anumit moment și o ai pe o perioadă nedeterminată după aceea. Nu constă în a dobândi ce vrei, când vrei și cum vrei, ci se construiește prin atitudinile pozitive pe care le exersezi atunci când nu primești ceea ce vrei.

De asemenea, deși pot exista momente de fericire mai intensă sau de tristeţe extremă, nivelul de fericire se întoarce mereu la unul relativ stabil, pe care l-am construit anterior.

În ceea ce privește ideea de construire a fericirii, un nou studiu realizat de un grup de cercetători de la Universităţile Stanford, Houston și Harvard completează ideea lui Gilbert. Concluzia la care au ajuns specialiștii este aceea că o căutare persistentă a fericirii nu face altceva decât să o distrugă, pentru că fericirea personală se construiește prin preocuparea pentru bunăstarea altora. Nimic nou, am putea spune. Ceea ce aduc în plus însă realizatorii studiului este necesitatea stabilirii unor modalităţi măsurabile de a face din fericirea altora o preocupare. Aceste modalităţi fac parte din ceea ce specialiștii au numit comportament prosocial.

Concret, aceștia au observat că metode clare și simple prin care le putem face bine altora sunt mult mai benefice decât preocuparea la nivel abstract pentru fericirea altora. În cadrul studiului, peste 500 de persoane au fost provocate să facă pe cineva să zâmbească. S-a remarcat că persoanele care și-au propus lucrul acesta au avut aceeași fericire resimţită de cei care au fost făcuţi să zâmbească. Preocuparea de a face fericit pe celălalt însă, fără o metodă concretă, a adus cu sine teama și incertitudinea reușitei.

Cercetătorii au și câteva sfaturi care să ajute la construirea fericirii prin comportament prosocial concret. De exemplu, în loc să ne propunem să avem grijă de cei nevoiași, obiectiv nespecific, o idee mai bună ar fi să ne propunem să oferim o sacoșă de alimente pe lună unei persoane sărace. Sau, în loc să visăm că vom schimba lumea, să ducem o porţie de supă caldă unui bolnav. Și asta nu pentru a bifa binefaceri într-o listă, ci pentru a ști că gestul nostru a adus un moment de fericire în viaţa altcuiva.

 

Niciun articol afișat