Un act neașteptat de bunătate ne poate schimba ziua, dacă suntem destinatarii lui, dar și dacă suntem cei care îl iniţiază. Iar schimbarea poate reverbera dincolo de graniţele unei zile, pentru că, măsurându-le prin efectele lor, actele de bunătate nu sunt vreoodată, dincolo de limbajul care le-a consacrat, cu adevărat mici.

În 2016, într-o dimineaţă rece, un bărbat a legat un fular de un felinar din orașul Bristol, adăugând un bilet în care se preciza că nu era vorba de un articol pierdut. Numărul oamenilor străzii din oraș crescuse de peste 8 ori în numai 7 ani, și mulţi locuitori ai orașului au fost inspiraţi de acest gest să îmbrace copacii orașului în haine, căciuli și pături groase, pentru oricine ar fi avut nevoie de ele. Gestul s-a extins din Bristol în multe alte orașe ale ţării – și, în final, a trecut frontiera, inspirând oamenii din alte colţuri ale Europei.

De fapt, și astăzi nu este neobișnuit să vezi în orașele din Marea Britanie sticle de apă caldă agăţate în ramurile copacilor – deși imaginea ar putea duce cu gândul la o formă excentrică de artă. Nu e vorba, de fapt, decât de o idee de a ajuta oamenii fără adăpost să se încălzească în timpul iernii. Sticlele cu apă caldă au note atașate în care sunt menţionate firmele care au ambalat apa și instrucţiuni despre locurile în care pot fi găsite mai multe astfel de recipiente.

Proiectul pare a fi un gest mărunt în ecuaţia unei nevoi de proporţii, dar iniţiatorul proiectului, Pete Wentland, care a fost cândva o persoană fără adăpost, spune că o simplă sticlă cu apă fierbinte poate face diferenţa dintre viaţă și moarte.

Gesturile mici de bunătate nu doar că le pot aduce confort și ajutor celor care au nevoie de ele, dar, potrivit studiilor, pot aduce o recoltă de beneficii dintre cele mai surprinzătoare celor care o practică, mai mult sau mai puţin regulat.

Vești bune pentru semănătorii de bunătate

În cadrul unui studiu care a intenţionat să se ocupe de legătura dintre bunătate și fericire, cercetătorii japonezi au constatat că oamenii fericiţi tind să fie mai buni decât cei nefericiţi, dar și că această relaţie nu este una cu sens unic. Atunci când participanţilor la un al doilea studiu iniţiat de aceiași cercetători li s-a cerut să contorizeze fiecare act de bunătate pe care îl fac pe parcursul unei săptămâni, starea de fericire subiectivă a subiecţilor s-a accentuat.

În cartea sa Cinci efecte secundare ale generozităţii, biochimistul David Hamilton prezintă rezultatele unui șir de studii care demonstrează că bunătatea produce modificări la nivelul creierului, joacă un rol protector împotriva bolilor de inimă, întărește imunitatea, poate reprezenta un antidot pentru depresie și chiar încetinește procesul de îmbătrânire.

Inflamaţia cronică stă la baza multor boli moderne, inclusiv cele degenerative.

Un studiu din 2013 a arătat că subiecţii orientaţi spre obţinerea unei fericiri hedoniste, bazate pe însușirea de bunuri materiale, aveau o stare mai precară de sănătate, cu un nivel ridicat al markerilor biologici asociaţi creșterii inflamaţiei din organism, dar și cu un nivel scăzut al markerilor legaţi de producerea de anticorpi.

Prin contrast, subiecţii a căror fericire izvora mai degrabă din micile servicii făcute altora și din starea de bine generată de acestea au avut un profil de sănătate mult mai bun, cu un nivel inflamator mai scăzut.

Practicarea bunătăţii are rolul de a reduce nivelul anxietăţii, a arătat un studiu din 2015 al Universităţii British Columbia, care a evaluat starea studenţilor cu anxietate înaltă înainte și după ce s-au implicat în ajutorarea semenilor.

„Am descoperit că orice fel de act pare să aibă aceleași beneficii, chiar și micile gesturi, cum ar fi să deschizi ușa cuiva sau să mulţumești șoferului autobuzului“, a subliniat profesorul Lynn Alden, care a coordonat studiul.

Pentru a-și produce rezultatele, actele de bunătate nu trebuie să fie neapărat din categoria „faţă către faţă“, ci pot avea loc de la distanţă, ca în cazul donaţiilor, punctează Alden.

Un studiu din 2016 evidenţiază diferenţa dintre a te concentra pe actele de bunătate pentru tine însuţi sau pe cele destinate altora: „Oamenii care se luptă să fie fericiţi ar putea fi tentaţi să se ocupe de ei înșiși, însă rezultatele arată că ar putea avea mai mult success dacă vor alege să se preocupe de altcineva“, este concluzia cercetătorilor.

Bunătatea e un predictor puternic al mariajelor fericite, conform studiilor efectuate cu 3 decenii în urmă de psihologul John Gottman. Studiind 130 de cupluri care își petreceau ziua într-un laborator amenajat ca o cameră de zi, psihologul a observat că modul de a interacţiona împărţea cuplurile în două categorii – cele care favorizau un climat de intimitate și de încredere și cele care împiedicau construirea lui. De-a lungul zilei, inevitabil un soţ i-a atras atenţia celuilalt asupra unui subiect care i s-a părut de interes – poate o pasăre mai special observată dincolo de geam. Răspunsurile partenerului au oscilat între a acorda atenţie și interes preocupării celuilalt și a continua netulburat propria activitate, eventual cerând cu ostilitate partenerului să nu fie întrerupt.

Aceste mici acte de bunăvoinţă au cântărit greu în balanţa fericirii maritale. Cuplurile care au divorţat în următorii 6 ani au avut un răspuns pozitiv la cererea de conectare și de atenţie a partenerului în 33% din cazuri, în timp ce cuplurile care au rămas împreună au răspuns la nevoia partenerului în 87% dintre cazuri.

Julie Gottman, soţia cercetătorului, ea însăși psiholog, spune că putem privi bunătatea din două unghiuri diametral opuse: fie o considerăm o trăsătură pe care o ai sau nu, fie un mușchi care se dezvoltă proporţional cu numărul de exersări.

O picătură într-un ocean

Bunătatea nu este tocmai o trăsătură cardinală într-o societate mai degrabă individualistă, însă adesea rolul ei este subestimat tocmai pentru că nu i se dă credit pentru o schimbare care să conteze cu adevărat.

Diverse site-uri și bloguri enumeră și chiar detaliază acte de bunătate pe care fiecare le poate face, însă chiar și cei implicaţi în diseminarea acestora au uneori îndoieli cu privire la importanţa a ceea ce fac. Dincolo de un gest de bunătate, starea beneficiarului rămâne adesea neschimbată, iar societatea se mișcă pe șinele ei, fără a fi perturbată de ocazionale acte de caritate.

Christie Watson, care a lucrat 20 de ani ca asistentă medicală, înainte de a deveni o scriitoare de succes, a scris în cartea sa, Limbajul bunătăţii, despre modul în care preocuparea pentru oameni poate ajusta volumul suferinţei la cote ceva mai suportabile. Fie că e vorba de a asista un băiat în scrierea unui mesaj către părinţii care și-au pierdut fiul, dar au fost de acord să-i doneze organele, fie că spală părul unei fetiţe decedate într-un incendiu, ca întâlnirea cu părinţii să fie scutită măcar de mirosul insuportabil de fum, Christie e conștientă că meseria ei e mai puţin o combinaţie de chimie, fizică, anatomie și farmacologie, și mai mult una de artă, etică și psihologie.

Actele de bunătate contează, este concluzia finală a scriitoarei Chibundu Onuzo, după ce contribuie la distribuirea a 2.000 de cutii pentru nevoiași în preajma Crăciunului.

În primă instanţă, faptul că 2.000 de familii vor avea un prânz îndestulat de Crăciun i s-a părut insignifiant – dacă nu și-au permis aceste alimente de Crăciun, cu siguranţă nu le au nici de Anul Nou, de aniversare sau în alte ocazii festive și obișnuite ale anului.

Deși părea că acest efort al bisericii din care făcea parte conta puţin în schema generală a realităţii, Onuzu a văzut, în interacţiunile cu oamenii, cât de mult conta pentru ei faptul că a existat cineva care să-și amintească de ei.

Chiar dacă inegalităţile din lume pot părea la fel de statornice precum coordonatele geografice, n-ar trebui să uităm că orice sistem nedrept, de la corupţia politicienilor la rapacitatea bancherilor, s-a solidificat prin milioane de acte de nedreptate, subliniază scriitoarea.

Dacă această mașinărie a egoismului a fost pornită prin efortul colectiv al nenumăraţilor ei adepţi, remediul propus este acumularea progresivă de bunătate, fie ea dozată și în acte abia observabile – pentru că lumea nu se construiește și nu se dărâmă la o simplă atingere a unei baghete magice.

Soarta și calitatea ei se sprijină pe cărămizile pe care le adăugăm sau le înlocuim zilnic, chiar și atunci când nimeni nu observă ce facem.

După cum remarca și fostul senator american Bob Kerrey, „bunătatea neașteptată este cel mai puternic, mai puţin costisitor și mai subevaluat agent al schimbării umane“.