Unde greșește industria self-help când vine vorba de fericire

313

Căutarea fericirii este una dintre priorităţile fiecărei fiinţe umane şi, pentru aceasta, psihologii oferă o mulţime de sfaturi care, de cele mai multe ori, nu dau rezultate. De aceea, cercetătorii propun o nouă perspectivă asupra fericirii.

Când este vorba de fericire, fiecare ar da orice ca să fie fericit, lucru cunoscut şi de cei care au exploatat această nevoie a omului până acolo încât au creat industria self-help (a autoeducării). Prin cărţi sau seminare care promovează puterea oamenilor de a obţine sau a fi ceea ce doresc prin propriile puteri, această industrie generează anual miliarde de dolari. Se pare însă că sfaturile și metodele propuse de psihologi şi alţi experţi în domeniu sunt greşite, motiv pentru care psihologul Shimon Edelman spune că înainte de a căuta fericirea, ar trebui să înţelegem cum funcţionează aceasta, notează Huffington Post.

Potrivit lui Edelman, este necesar să înţelegem cum funcţionează creierul nostru, pentru a înţelege mai întâi ce este fericirea şi pentru a putea optimiza creierul pentru căutarea acesteia. Creierul se bazează pe predicţii şi previziuni, folosindu-se de amintiri şi de experienţe din trecut pentru a plănui viitorul şi pentru a-l înţelege. Emoţiile, ca fericirea sau tristeţea, sunt astfel doar scurtături, alimentate de previziunile bazate pe experienţe anterioare.

Edelman susţine, de asemenea, că tocmai căutarea fericirii, cea care motivează comportamentul nostru și acţiunile noastre de zi cu zi sau drumul către fericire în sine, produce bucurie şi satisfacţie. „Fericirea este imboldul care ne face să mergem înainte”, potrivit lui Edelman. Aceasta era și ideea susţinută de Aristotel, și anume că fericirea nu este o finalitate, ci un proces. Fericirea privită ca finalitate este de scurtă durată, pe când cea privită ca proces are o durată mai lungă.

În acest sens, cercetătorii au ajuns la concluzia că există două tipuri de fericire, cea hedonistă şi cea eudaimonică. Prima se referă la o stare de bine, de mulţumire, de plăcere, centrată pe sine, care provine din satisfacţiile personale (obţinerea unei slujbe, a unui premiu, cumpărarea unei case etc.), iar cea de-a doua provine din urmărirea unui scop nobil sau din găsirea sensului în viaţă. Fericirea eudaimonică durează mult mai mult decât cea hedonistă; ea durează mai mult decât momentele de bucurie, de plăcere sau euforie. Edelman subliniază faptul că fericirea eudaimonică este cea pe care o construim în timp, pe parcursul întregii vieţi.

Fericirea are un efect pozitiv asupra corpului uman, sporindu-i sănătatea, de aceea persoanele fericite sunt mai sănătoase. Fericirea eudaimonică a fost asociată, în urma studiilor, cu un nivel de activitate genetică a sistemului imunitar mai ridicat şi o scădere a reacţiei antivirale, iar fericirea hedonistă, cu un nivel mai scăzut al activităţii genetice a sistemului imunitar şi al genelor antivirale.