Foarte multe emisiuni de știri, discursuri sau articole de presă fac trimitere la cel puţin un sondaj. Când sunt bine concepute și realizate, sondajele sunt un mijloc excelent de măsurare a opiniei publice pe un anumit subiect. Din nefericire, nu toate sondajele sunt bine alcătuite, relevante, reprezentative sau oneste.

Descoperă colecţia integrală de analize ST pe tema gândirii critice.

Sondajele nu sunt doar un barometru al opiniei publice, ci și un mijloc eficient de influenţare a ei. Chiar dacă fiecare sondaj are și o eroare asumată, faptul că uneori există diferenţe semnificative între răspunsul măsurabil la o scară de 1/1 și cel prezumtiv, oferit de sondaje, arată că înainte de a accepta orice sondaj ca fiind o exprimare fidelă a realităţii trebuie să ţinem cont de câteva aspecte semnificative.

Sondajele pot ajuta la înţelegerea fenomenelor sociale sau a tendinţelor pe care le manifestă o societate. Tot sondajele însă ne pot induce ideea că trebuie să ne supunem principiilor majorităţii, că suntem anacronici dacă nu mergem în direcţia pe care măsurătorile o indică. Sondajele pot de asemenea influenţa factorii de decizie într-o anumită direcţie, ce pare susţinută de majoritatea alegătorilor. Puţină precauţie ne poate ajuta să observăm opiniile din perspectiva corectă și ne poate face să înţelegem mai obiectiv lumea în care trăim și direcţia în care ea se îndreaptă.

Atenţie la întrebările unui sondaj!

Pentru a putea decodifica în mod corect informaţiile provenite dintr-un sondaj, trebuie să analizăm, în măsura în care ne sunt disponibile, întrebările la care subiecţii au avut de răspuns. Chiar dacă este imposibil ca ele să fie obiective la modul absolut, trebuie să verificăm dacă nu cumva ascund subtil în formulare răspunsul pe care cel care a comandat sondajul se așteaptă să îl primească.

Cei care concep un sondaj știu că o întrebare vagă sau cu caracter general are șanse să primească mai multe răspunsuri decât una foarte concretă, dar întrebările vagi sau generale nu primesc de obicei răspunsuri suficient de nuanţate pentru a ne ajuta să tragem o concluzie corectă pe subiect.

În anul 2008, Pew Research a publicat un studiu foarte amplu despre felul în care este percepută religia în Statele Unite. Acest studiu, de 256 de pagini, a adus perspective noi asupra fenomenului religios american, dar a ridicat și multe semne de întrebare asupra cât de obiective sunt aceste analize. Concret, studiul afirma că 70% dintre americani (și 57% dintre protestanţi) considerau că sunt mai multe căi pentru a ajunge la mântuire. În mai multe comunităţi creștine cunoscute pentru opiniile lor conservatoare, cum ar fi baptiștii independenţi sau prezbiterienii, procentele erau chiar mai mari decât media amintită. Acest fapt i-a determinat pe unii comentatori creștini să considere că secretul acestor cifre surprinzătoare stă în întrebarea adresată subiecţilor. Aceștia avuseseră de ales între două afirmaţii: „Religia mea este singura religie adevărată care poate duce la viaţa veșnică” sau „Mai multe religii pot duce la viaţă veșnică.” Întrebarea însă nu definește ce înseamnă „religie” și, probabil pentru destui respondenţi, „religie” este de multe ori echivalent cu „confesiune”. Astfel mulţi evanghelici americani au răspuns conform credinţei lor că mai multe confesiuni evanghelice prezintă învăţătura biblică necesară pentru mântuire și de aici concluzia eronată a celor de la Pew.[1]

E important de precizat că astfel de concluzii eronate pot să apară și atunci când lipsa unor variante necesare de răspuns îi poate face pe respondenţi să aleagă din opţiunile oferite, chiar dacă opinia lor nu se suprapune exact cu niciuna din variantele de răspuns sugerate.

Corelează datele

Concluziile unor sondaje sunt adesea modificate sau nuanţate de alte sondaje, care completează imaginea oferită de cele dintâi. De exemplu, pentru creștini e reconfortant să afle că 95% dintre români cred în Dumnezeu, dar, atunci când descoperă că suntem pe primul loc în Europa la numărul de avorturi sau că 61% dintre români urmăresc horoscopul și 55% cred în blesteme, mulţi își dau seama că nu poţi formula concluzii din anumite sondaje, completând din imaginaţie restul tabloului. În plus, atunci când spun că ei cred în Dumnezeu, românii nu o spun din perspectiva liber-cugetătorului care a ajuns la concluzia că există o forţă supremă, ci a celui ce se consideră membru al unei comunităţi de credinţă specifice.[2] Ori, în aceste condiţii, este surprinzător că doar 54,4% cred în viaţa de apoi și aproximativ tot atâţia în rai și în iad.[3] Tocmai de aceea e nevoie de o analiză mult mai detaliată a răspunsurilor pentru a formula concluzii.

Uneori, răspunsul la o întrebare implică și alte resorturi sufletești decât cele pur raţionale. Uneori, din pricină că nu vor să fie judecaţi de persoanele care aplică un chestionar, respondenţii unui sondaj pot să decidă să răspundă cu ce cred că e bine să răspundă, nu cu ceea ce consideră adevărat. Un exemplu care excedă contextul descris, totuși aplicabil, este cel legat de referendumul pentru familie organizat în România. În luna septembrie 2018, președintele Senatului a afirmat că există un sondaj conform căruia 85% dintre cei intervievaţi au declarat că vor vota pentru redefinirea familiei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie.[4] În realitate, din diversele motive care i-au reţinut pe mulţi, la referendum au votat doar 21,10% dintre cei înscriși pe liste, mult sub așteptările chiar și a celor mai pesimiste sondaje.

Cine a comandat sondajul și în ce scop

De asemenea importante în evaluarea unui sondaj sunt verificarea identităţii celui care l-a comandat, eșantionul pe care a fost făcut și scopul care a determinat studiul. O companie farmaceutică interesată să își vândă produsul îţi poate da un mic talon din care să reiasă că produsul ei este cel mai căutat de pacienţi, în vreme ce o brutărie va calcula că pâinea ei este cea mai căutată de pe piaţă. Un partid politic sau un candidat va fi interesat să îţi spună înainte de alegeri că el este pe primul loc în opţiunile alegătorilor, iar un operator de telefonie, că el oferă cele mai bune servicii.

Toate acestea ne pot influenţa să alegem un anumit produs, să votăm un anumit candidat sau să acceptăm anumite principii, pentru că ni se spune că majoritatea le recomandă. E important deci să observăm fenomenul din perspective diferite și să consultăm cât mai multe surse. Pentru că uneori răspunsurile sunt copleșitor de diferite. Barometrul de Consum pentru anul 2016 a calculat că doar 22% dintre români mergeau la slujbă cel puţin o dată pe lună în 2016[5], în vreme ce, în urma unui sondaj, IRES[6] înainta procentul de 45%. Într-un cotidian central se afirma că procentul real ar fi undeva pe la 10%.[7]

Realitatea este că un sondaj fără o prezentare detaliată a întrebărilor, a eșantionului, a felului în care au fost colectate datele și a marjei de eroare este doar un instrument de marketing. Faptul că un lucru sau o idee pare susţinută de majoritate nu este în sine un criteriu absolut. Avem nevoie să cercetăm noi înșine, să analizăm, să înţelegem și să nu ne lăsăm manipulaţi. Nici chiar de sondaje.

Descoperă colecţia integrală de analize ST pe tema gândirii critice.

Footnotes
[1]„Michael Foust, «Wording of Pew poll question criticized», Baptist Press, 26 iun. 2008, http://www.bpnews.net/28368. ”.
[2]„La ultimul recensământ, doar 0,21% s-au declarat fără religie sau atei; vezi «Câţi ortodocși sunt, până la urmă, în România?», 5 iul. 2013, https://semneletimpului.ro/religie/cati-ortodocsi-sunt-pana-la-urma-in-romania.html.”
[3]„Roxana Neagu, «Sondaj INSCOP. 83% dintre români se consideră persoane religioase», DCNews, 28 iul. 2015, https://www.dcnews.ro/sondaj-inscop-83prc-dintre-romani-se-considera-persoane-religioase_481040.html.”
[4]„«Sondaj prezentat de Tăriceanu. Câţi români ar vota pentru „familia tradiţională”», Digi24, 26 sept. 2018, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/sondaj-prezentat-de-tariceanu-cati-romani-ar-vota-pentru-familia-traditionala-1003528.”
[5]„Eliza Vlădescu, «Cine sunt românii care mai merg la biserică», Semnele timpului, 17 ian. 2018, https://semneletimpului.ro/international/europa/romania/cine-sunt-romanii-care-mai-merg-la-biserica.html.”
[6]„«SONDAJ IRES: 96% dintre români cred în Dumnezeu, 69% se roagă zilnic, pese 50% se spovedesc», Mediafax, 15 aug. 2015, https://www.mediafax.ro/social/sondaj-ires-96-dintre-romani-cred-in-dumnezeu-69-se-roaga-zilnic-peste-50-se-spovedesc-14676676.”
[7]„Claudia Spridon, «Creștinii din România mimează actele religioase», Adevărul, 8 mai 2018, https://adevarul.ro/news/societate/crestinii-romania-mimeaza-actele-religioase-1_5af1c2eddf52022f75ba990f/index.html.”

„Michael Foust, «Wording of Pew poll question criticized», Baptist Press, 26 iun. 2008, http://www.bpnews.net/28368. ”.
„La ultimul recensământ, doar 0,21% s-au declarat fără religie sau atei; vezi «Câţi ortodocși sunt, până la urmă, în România?», 5 iul. 2013, https://semneletimpului.ro/religie/cati-ortodocsi-sunt-pana-la-urma-in-romania.html.”
„Roxana Neagu, «Sondaj INSCOP. 83% dintre români se consideră persoane religioase», DCNews, 28 iul. 2015, https://www.dcnews.ro/sondaj-inscop-83prc-dintre-romani-se-considera-persoane-religioase_481040.html.”
„«Sondaj prezentat de Tăriceanu. Câţi români ar vota pentru „familia tradiţională”», Digi24, 26 sept. 2018, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/sondaj-prezentat-de-tariceanu-cati-romani-ar-vota-pentru-familia-traditionala-1003528.”
„Eliza Vlădescu, «Cine sunt românii care mai merg la biserică», Semnele timpului, 17 ian. 2018, https://semneletimpului.ro/international/europa/romania/cine-sunt-romanii-care-mai-merg-la-biserica.html.”
„«SONDAJ IRES: 96% dintre români cred în Dumnezeu, 69% se roagă zilnic, pese 50% se spovedesc», Mediafax, 15 aug. 2015, https://www.mediafax.ro/social/sondaj-ires-96-dintre-romani-cred-in-dumnezeu-69-se-roaga-zilnic-peste-50-se-spovedesc-14676676.”
„Claudia Spridon, «Creștinii din România mimează actele religioase», Adevărul, 8 mai 2018, https://adevarul.ro/news/societate/crestinii-romania-mimeaza-actele-religioase-1_5af1c2eddf52022f75ba990f/index.html.”