Bannere atractive pe site-uri cu trafic mare, campanii de promovare, reduceri reale sau iluzorii, oferte care se epuizează cu viteza minutului sau a secundei. Liste cu produse, aprigă vânătoare de preţuri, trezirea cu noaptea-n cap. Start furat, vânzări de milioane de dolari, clienţi extaziaţi sau nemulţumiţi, colete livrate cu întârziere, bugete care o iau razna. Sau, pe scurt, Black Friday.

Nici trei decenii nu au trecut de când, în România, apropierea sfârșitului de an era complet străină de euforia și efervescenţa cumpărăturilor de astăzi, pentru simplul motiv că nu erau prea multe de cumpărat. Produsele alimentare, în ambalaje ponosite și în cantităţi și sortimente sărăcăcioase, lăsau rafturile din Alimentara să respire lejer. Cele 2-3 portocale, adjudecate cu preţul unor ore bune irosite la cozi nesfârșite, au devenit marca unui Crăciun care oficial nu sosea niciodată. Pentru copiii de atunci – adulţii și vârstnicii de astăzi – sărbătorile de iarnă vor purta mereu aromă de coajă de portocală și de banană pe jumătate coaptă.

În istorisirile despre anii comunismului revin conștiincios săpunurile Fa (atât de potrivite pentru „o atenţie”), mesele frugale, frigul din locuinţe, cele două ore de emisiuni TVR urmărite printre „puricii” unui televizor alb-negru – și acela achiziţionat după luni de așteptare pe o lungă listă, dacă clientul nu avea cumva o (atât de necesară) pilă.

Cel mai adesea, comunismul este asociat de detractorii lui cu privaţiunile materiale. Iar nostalgicii se agaţă de același argument material, dar inversându-i polii, pentru că, într-un fel sau altul, se descurcau să obţină la negru tot ce se putea obţine dintre produsele de primă necesitate. Eliberate de sub cenzura miliţienească a vremurilor roșii, dorinţele de consum ale românilor au căutat să-și ia revanșa, pe măsură ce piaţa a fost invadată cu o diversitate a mărfurilor deconcertantă pentru cel nevoit să aleagă, decenii în șir, între îngheţata Vafe și cea Polar.

Presa a scris despre ironia faptului că, de Black Friday 2017, Scorniceștiul, localitatea natală a lui Nicolae Ceaușescu, a ajuns pe primul loc în topul localităţilor care au comandat produse de la cel mai mare magazin online din România, cu 186,11 produse/1.000 locuitori.

Această frenezie prelungită a achiziţiei a reușit să extindă vocabularul uzual al românilor (și nu numai), înglobând în el termeni cu o sonoritate consumeristă, între care Black Friday.

Un nou Black Friday românesc, recorduri proaspete

Anul acesta, Black Friday a reușit să mobilizeze într-un mod impresionant vânătorii de reduceri, rotunjind marja de profit a magazinelor și subţiind conţinutul portofelelor clienţilor acestora.

În SUA, patria Black Friday, această campanie de reduceri are loc într-o singură zi – anul acesta, pe 24 noiembrie. La noi, sărbătoarea reducerilor a căpătat un colorit local, stabilindu-și propria dată și derulându-se dezinvolt în câte episoade ar cere-o interesul comercial.

Ajunsă la a 7-a ediţie în România, vinerea de reduceri a înregistrat în acest an recorduri – nu doar în ce privește cifrele de vânzări, dar și în viteza cu care s-au realizat cumpărăturile, pe o piaţă cu mai puţine oferte extraordinare decât cumpărători ahtiaţi să le bifeze.

Cele mai mari câștiguri au revenit jucătorilor mari ai pieţei. Emag, cel mai mare magazin online din România, a înregistrat cea mai mare comandă (individuală) online din istoria sa: o mașină de lux în valoare de 85.999 de euro. În medie, la fiecare 24 de secunde, magazinul a primit o nouă comandă, existând chiar „secunda de aur”, cu 150 de comenzi și „minutul de aur”, care a cumulat 3.026 de comenzi.

Fashion Days, cel mai mare retailer online de modă de pe piaţa locală, a înregistrat vânzări de 26,2 milioane de lei, fără TVA, în această campanie de reduceri, depășind cu 50% vânzările de anul trecut. Bugetul cheltuit de clienţi pentru obiecte vestimentare și încălţăminte a depășit așteptările, sublinia directorul general al companiei, vorbind despre răsfăţul bine meritat pe care clienţii și l-au permis în ocazia ce dă startul sezonului de cumpărături. Răsfăţ care, se înţelege, s-a adaptat dimensiunilor fiecărui buzunar, printre produsele comandate numărându-se poșete care au costat cât 5 salarii minime pe economie, dar și produse cosmetice de numai 5 lei.

O sărbătoare aclimatizată lejer

Cu doar un deceniu din urmă, cei mai mulţi români ar fi ridicat din umeri a neștiinţă dacă ar fi fost întrebaţi ce înseamnă Black Friday, iar vorbitorii de engleză ar fi menţionat conotaţia negativă a expresiei – Vinerea Neagră. Astăzi, campania de reduceri e așteptată cu sufletul la gură de un număr mare de persoane, clienţii au acces la lista de magazine care participă la promoţii, iar pe net circulă ghiduri de bune practici, care ajută cumpărătorii să gestioneze cât mai avantajos bugetul alocat acestui eveniment.

Sunt câteva versiuni care explică provenienţa sintagmei, două dintre ele fiind cele mai comune. În Statele Unite, „Vinerea Neagră” dă startul sezonului de cumpărături de Crăciun, fiind ziua imediat următoare Zilei Recunoștinţei, pe care americanii o celebrează în ultima joi din luna noiembrie.

De ce a fost etichetată, totuși, ca fiind o zi neagră? După unii, calificativul ar fi fost acordat de poliţiștii din Philadelphia anilor ‘70, exasperaţi de agitaţia și aglomeraţia din magazine și de traficul îngreunat de febra cumpărăturilor, specifice debutului sezonului de cumpărături.

Alţii cred că termenul redă literal obiceiurile contabililor vremii: în registrele magazinelor, pierderile erau înregistrate cu cerneală roșie, pe când profitul era notat cu cerneală neagră. Practic, Vinerea Neagră devenea o zi de sărbătoare pentru comercianţi, care le promitea recuperarea deficitelor din restul anului.

Black Friday a trecut, în cele din urmă, hotarele Statelor Unite, devenind una dintre cele mai aglomerate zile din calendar, în concurenţă cu sâmbăta ce precede Crăciunul. Nu doar că și-a purtat rezonanţa insolită a numelui prin diferite colţuri de lume, dar a atras în preajma ei sărbători-surate, care înghit procente mari din câștigurile anuale și pentru care comercianţii se pregătesc cu săptămâni și luni bune înainte. Astfel, după Black Friday urmează Cyber Monday, prima luni de după Vinerea Neagră, ziua în care magazinele online au reduceri la comenzile efectuate pe internet. Deja unele magazine online din România s-au afiliat trendului.

Urmează Green Monday, a doua zi de luni din decembrie, dedicată comerţului online, care și-a primit numele de la eBay, desemnând ziua din luna cadourilor în care compania americană înregistrează profitul cel mai bun. În Marea Britanie, Canada, Noua Zeelandă și Australia, a doua zi după Crăciun este numită Boxing Day (Ziua Pușculiţei), în care clienţii, abia recuperaţi după sesiunile de shopping premergătoare Crăciunului, plonjează într-o nouă sesiune de cumpărături, atrași de preţurile ajustate masiv.

E un lanţ al ofertelor și al vânzărilor de top, din care, speră cei mai optimiști, nimeni nu pierde nimic, iar cei mai mulţi au de câștigat.

Veștile bune despre Black Friday

După ce, ani la rând, oameni de pe toate meridianele nu au avut habar că există zile speciale, ca Black Friday, odată familiarizaţi cu ele, le așteapă cu nerăbdare, cu un ochi pe listele de preţuri ale magazinelor și cu un altul la permisivitatea bugetului propriu.

Pentru unii, ocazii ca acestea sunt singurele momente ale anului în care își pot achiziţiona un produs care a rămas cantonat pe lista de așteptare, dar care nu e accesibil buzunarului în mod normal. Pentru alţii, Black Friday poate fi ocazia în care se simt confortabil să târguiască, convinși fiind că plătesc un preţ just pentru ceea ce pun în coșul de cumpărături.

De fapt, o veste bună legată de această campanie de reduceri este aceea că majoritatea magazinelor nu au mai practicat politica falselor reduceri, conștiente că, la bilanţul final, paguba (publicităţii negative) va umbri câștigul. Clienţii au învăţat să verifice atent listele de preţuri și să le compare, pentru a depista cazurile în care reducerea nu e decât o ieftinire a unui produs scumpit în pragul reducerilor. Sau cele în care reducerea fabuloasă vine la pachet cu un model mai vechi, rămas pe stoc, sau cu un produs de calitate inferioară, fabricat special pentru ocazia aceasta.

Black Friday e un câștig pentru clienţii care reușesc să prindă reducerile-magnet – la produse foarte căutate, al căror stoc se va epuiza aproape instantaneu, din cauză că e foarte limitat. Astfel, Emag a vândut cele 252 de telefoane iPhone 7 în numai 102 secunde, iar cele 500 de console Microsoft XBOX One s-au epuizat în 53 de secunde.

Dincolo de ofertele cele mai atractive, care vor dispărea la scurt timp după ce se dă startul Black Friday, se regăsește o serie de reduceri avantajoase pentru cei care aveau produsele respective în wishlist. Cel puţin atâta vreme cât înţeleg că un produs de calitate nu se vinde la un preţ de chilipir.

Detalii mai puţin roz din culise

Campaniile mari de reduceri nu aduc lapte și miere pentru toţi cei implicaţi, iar mass-media a atras atenţia uneori că anagajaţii firmelor care se afiliază campaniei nu se regăsesc niciunde în această (presupusă) relaţie win-win dintre comerciant și client.

Nu e ușor să fii curier, de pildă, în perioada prelungită de Black Friday, iar experienţa unui jurnalist român ne elucidează și motivele – ele par să graviteze mai degrabă în jurul neaoșului comportament haotic al clienţilor.

Probabil și pentru că Black Friday a fost adoptată recent în România, presa a scris mai puţin despre presiunea pe care o resimt angajaţii în această perioadă, dar ea a făcut să curgă multă cerneală în America, inclusiv din cauza asocierii ei cu Ziua Recunoștinţei.

Stresul și efortul fizic pe care îl suportă un angajat al Amazon în perioada în care compania se pregătește pentru ziua marilor reduceri din an sunt descrise de Adam Littler, un jurnalist BBC, care a lucrat sub acoperire la depozitul Amazon din Swansea. Doar într-o singură noapte putea parcurge 18 km, alergând, ca și colector de comenzi, prin depozitul uriaș, de 800.000 m2, monitorizat permanent printr-un scanner corporal care semnaliza orice depășire a timpului alocat unei operaţiuni. Ca o concluzie a întregii experienţe, Littler a scris că un angajat este tratat ca și cum ar fi un robot.

Greva pe care au declanșat-o angajatii WalMart în 15.000 de magazine, cu puţin înainte de Black Friday 2013, a scos la iveală alte detalii sumbre despre salariile mizere și despre condiţiile de lucru sub standarde normale la care își supune salariaţii cel mai mare angajator privat din SUA.

Dacă e cineva fericit de Black Friday, acesta nu e angajatul unei companii care se pregătește cu luni de zile înainte pentru o vânzare record. Dar vina pentru acest lucru nu trebuie aruncată integral în ograda angajatorului, după cum o recunosc chiar unii dintre angajaţi.

Când reducerile confiscă sărbătoarea

John, care a lucrat mulţi ani ca manager de magazine, povestește, pe pagina de facebook Say No To Shopping on Thanksgiving, despre Crăciunurile la locul de muncă, în timp ce a trebuit să îndure câte un compătimitor „Ce păcat că trebuie să lucrezi astăzi!” tocmai din partea clienţilor care mai aveau, și în al 12-lea ceas, câte un mărunţiș de târguit.

E ușor să îţi exprimi 5 minute dezgustul pentru faptul că magazinele le impun angajaţilor să lucreze în seara Zilei Recunoștinţei, scrie Caleb Greggsen, pentru ca apoi să uiţi de tot și de toate, în febra cumpărăturilor, care se dezlănţuie (cel târziu) a doua zi.

Ziua Recunoștinţei, care este sărbătorită de americani în ultima joi din noiembrie, este o sărbătoare federală oficială încă de pe vremea președintelui Lincoln, pentru „Recunoștinţă și rugăciune către Tatăl nostru binefăcător, care sălășluiește în Ceruri” – un antidot pentru omeneasca uitare a Sursei din care izvorăsc darurile îmbelșugate ce pot mișca până și „inima care este insensibilă în mod obișnuit la providenţa veșnică a Atotputernicului Dumnezeu”.

Dacă secularismul a mușcat din corpul religios al sărbătorii, consumerismul a desăvârșit golirea ei de conţinut. Nu este ironic, se întreabă antropologul Benjamin Corey, că, după ce s-au oprit o zi din alergarea lor, pentru a exersa mulţumirea pentru ceea ce au, oamenii se năpustesc a doua zi să obţină ceea ce cred că le lipsește? E o formă ciudată de recunoștinţă și prin ușurinţa cu care se volatilizează, și prin lipsa ei de finalitate – cei care celebrează belșugul unui an, observă Corey, ar putea, în semn de gratitudine, să cheltuie mai mult pentru viaţă și mai puţin pentru mărfuri, știut fiind că anual mor oameni care ar putea fi salvaţi de generozitatea celor mai privilegiaţi decât ei.

De fapt, Black Friday nu confiscă doar semnificaţia Zilei Recunoștinţei. Evantaiul nesfârșit de oferte introduce clienţii în „spiritul” Crăciunului cu cel puţin o lună mai devreme de data lui calendaristică, prin oferte care să le menţină treaz interesul.

Deși se declară un capitalist convins, într-un articol scris pentru Huffington Post, bloggerul Matt Walsh distinge între „libertatea și inovaţia” capitalismului și lăcomia consumerismului, dezavuând ideea că ele ar fi legate ombilical.

Mania consumului a absorbit, ca o gaură neagră, toate semnificaţiile nemateriale ale sezonului de sărbătoare, punctează Walsh, pentru că, prin însăși definiţia lui, consumerismul nu se poate mulţumi cu o zi. Și nici cu ideea că ar putea exista ceva mai valoros decât achiziţia, fie el și sacrul.

Doar cumpără. Nu contează dacă nu ai bani. Doar cumpără. Nu economisi niciodată, nu investi niciodată, nu reduce niciodată – cumpără doar. Cumpără ceea ce nu ai nevoie cu banii pe care nu-i ai. Cumpără atunci când ești fericit. Cumpără când ești trist. Cumpără când ţi-e foame. Cumpără când vrei să pierzi în greutate. Cumpără așa cum respiri, doar că mai des.”

În tot acest iureș achiziţional, Black Friday – și toate reducerile fabuloase ori modice, reale sau înșelătoare – nu reprezintă o cauză, ci un simptom al unei probleme mai profunde. Al derutei cu privire la ceea ce dă semnificaţie vieţii, al sentimentului că totul mai poate aștepta – familia, jocul, recunoștinţa, bucuriile simple, orice, în afară de acel El Dorado mereu la îndemână și niciodată atins, livrat în rate cu sau fără dobândă.

Materialist

E ușor să fii distras de cântecul de sirenă al lumii materiale, pentru că e palpabilă, seducătoare și atât de vocală! Uneori însă, chiar goana după material este aceea care eclipsează frumuseţea materialului.

Tony Reinke semnează un articol intrigant pe desire.God.com, intitulat: „The Lie We Keep Buying. Are You Materialistic Enough?”, în încercarea de a demonstra că frenezia consumeristă ne distanţează de lucruri, în loc să ne apropie de ele. Realitatea virtuală e una dintre metaforele folosite pentru a surprinde resorturile relaţiei noastre cu lumea materială.

După un tur prin universul magic în care a intrat prin medierea ochelarilor virtuali, Lee Vermeulen, dezvoltator de jocuri video, a relatat despre dificultatea reacomodării cu realitatea. Creierul îi juca feste după consumarea experienţei digitale, așa încât a simţit nevoia să atingă obiecte pentru a se încredinţa că lumea reală e chiar ceea ce pare.

Designerul Tobias van Schneider a constatat și el, după luni de imersie într-o realitate virtuală dinamică, realizată cu tehnologia de ultimă generaţie, că experienţa revenirii la realitate e una bizară. Mintea traversează o perioadă de mahmureală de câteva ore, în care efectul lumii virtuale se disipează treptat – timp în care a conduce mașina şi a traversa prin locuri foarte aglomerate se pot dovedi idei deloc inspirate.

„Ceea ce rămâne este un sentiment ciudat de tristeţe și dezamăgire, când te întorci în lumea reală. Cerul pare mai puţin colorat și simt că-mi lipsește magia”, scrie designerul, exprimându-și îngrijorarea că tehnologia ar putea să șteargă graniţele dintre real și ireal, bulversând puterea creierului de a le distinge.

Consumerismul ne schimbă imaginea despre lumea materială, exact ca o pereche de ochelari virtuali, crede Tony Reinke. Scufundându-ne într-un univers al belșugului, în care suntem bombardaţi cu o gamă nelimitată de opţiuni și de tendinţe, el șterge contururile splendide ale lumii materiale, ambalând-o în staniolul produselor consumabile. În cele din urmă, golește chiar lumea materială de conţinut, inducându-ne dezamăgire și frustrare – sentimente facil de exploatat de către industria consumului.

Ochelarii pe care ni-i împrumută materialismul ne fac, în final, imuni la strălucirea lumii create, pe care o blurează. E o lume întreagă dincolo de zidul obiectelor pe care le cumpărăm, dar există tot mai puţină fascinaţie pentru ea.

„Cred că nu s-a născut încă avarul care să își petreacă viaţa strângând și numărând frunzele toamnei”, medita scriitorul englez G.K. Chesterton. În literatura veche, el încă regăsește urmele unei iubiri apuse, a lucrurilor de dragul lor. Doar copiii mai păstrează rămășiţe ale acestui mod de a se raporta la lumea materială, nota Chesterton – când sunt fascinaţi de un cărbune de pildă, însă nu pentru valoarea lui de combustibil, ci pentru un motiv „mai nobil și mai abstract”: urma de negru pe care o lasă.

Într-o societate avidă de obiecte (și de blazonul pe care-l promit), lumea materială nu a devenit mai mult, ci mai puţin decât a intenţionat Creatorul ei.

Poate că ar trebui să ne îndrăgostim din nou de mănunchiurile de cicoare, de coregrafia fulgilor de zăpadă ori de strălucirea năucă a unei raze de soare, pentru a putea răspunde întrebării lui Reinke: „Sunt suficient de materialist pentru a rezista materialismului”?