Cum te poate afecta singurătatea

3172

În afară de faptul că afectează sănătatea mintală, singurătatea poate afecta şi sănătatea fizică, iar oamenii de ştiinţă explică de ce.

Psihobiologii au demonstrat că singurătatea de lungă durată nu numai că face să te îmbolnăveşti, ci chiar te poate omorî. Singurătatea transmite semnale hormonale greşite, redispune moleculele genelor care controlează comportamentul şi „deranjează” alte sisteme. Izolarea emoţională este un factor de risc în dezvoltarea anumitor boli, pe aceeaşi treaptă cu fumatul. Se pare că singurătatea provoacă, sau cel puţin agravează, boli precum Alzheimer, obezitate, diabet, boli cardiovasculare, boli neurodegenerative şi contribuie la metastazierea cancerului, notează newrepublic.com.

De-a lungul timpului, psihologii au încercat să ofere tot felul de definiţii ale „singurătăţii”, printre acestea cea care spune că singurătatea este o experienţă subiectivă interioară sau cea care spune că este acea condiţie în care reţelele sociale au eşuat. Oricare ar fi definiţia ei, gradul de singurătate variază în funcţie de vârstă, iar cei mai expuşi la aceasta sunt persoanele în vârstă.

De asemenea, sunt afectaţi de singurătate şi cei săraci, cei cu un temperament mai agresiv şi cei care sunt „diferiţi”. Persoanele discriminate sunt şi ele expuse riscului de a se simţi singure, chiar dacă nu se află în nicio categorie dintre cele menţionate mai sus: femeile se simt mai singure decât bărbaţii, deşi bărbaţii necăsătoriţi se simt mai singuri decât femeile necăsătorite; afroamericanii se simt mai singuri decât albii, deşi femeile afroamericane se simt mai puţin singure decât cele albe sau decât cele hispanice; persoanele cu un nivel intelectual mai mic se simt mai singure decât cele cu un nivel mai înalt, iar cele care nu au un loc de muncă se simt mai singure decât cele care au.

Oamenii de ştiinţă şi psihologii au studiat efectele singurătăţii şi au descoperit că aceasta poate provoca stres, insomnie şi hipertensiune arterială. Numeroase studii au arătat, în urma experimentelor, că acei copii orfani, abandonaţi de părinţi, au mai puţină „materie cenuşie”, iar amigdala şi cortexul prefrontal care răspund de partea emoţională, de capacitatea de a lua decizii şi de interacţiunea socială, funcţionează mai precar decât în cazul copiilor crescuţi în cadrul unei familii.

Ştiind cât de dăunătoare poate fi singurătatea, psihologii recomandă schimbarea mentalităţii în ceea priveşte viaţa şi sănătatea. Un animal de companie, încadrarea într-o echipă de sport, aderarea la o biserică sau încrederea în Dumnezeu, sunt doar câteva dintre soluţii în combaterea singurătăţii şi a efectelor ei.