Povești și lecţii de viaţă de pe podul sinuciderilor

2072

Timp de 23 de ani, în fiecare zi de muncă, Kevin Briggs a fost conștient că cineva ar putea să se sinucidă sub ochii lui. Ce poţi să faci sau să spui unui om care stă pe marginea unui pod, gata să sară?

Când Zeus s-a supărat pe oameni, le-a trimis-o pe Pandora, cu a ei cutie din care au ieșit toate nenorocirile de pe lume. La sfârșit, din cutie, a ieșit firavă speranţa. „Ce faci când deschizi cutia și vezi că speranţa nu e acolo?” Cu aceste cuvinte și-a rezumat durerea Jason Garber, apoi s-a aruncat de pe podul Golden Gate, din San Francisco, sub privirile neputincioase ale lui Kevin.

Vreme de peste două decenii, Kevin s-a confruntat cu sute de situaţii în care oameni voiau să se arunce de pe podul Golden Gate, parte din zona lui de patrulare ca agent de poliţie. Loc favorit al sinucigașilor, podul se pare că a fost martorul a cel puţin 1.600 de sinucideri.

„Ce-ai spune? Ce-ai face dacă ai avea un membru al familiei, un prieten sau o persoană dragă care ar avea tendinţe suicidale?” Cu aceste întrebări s-a confruntat Kevin, iar răspunsul nu a fost deloc ușor, mai ales în perioada în care nu primea instruire psihologică la locul de muncă.

Concluzia lui a fost că cel mai bine era să asculte, dar o ascultare atentă, menită să îl facă să-l înţeleagă pe cel care renunţase la ideea de a mai trăi. „Nu dezbate, nu învinovăţi și nu-i spune că știi ce simte. Pentru că cel mai probabil nu știi”, afirmă Kevin într-o prezentare TED.

Așa a reușit să-l ajute pe Kevin Berthia, un tânăr care avea o boală mintală. Când l-a întâlnit, acesta stătea agăţat de marginea podului, sprijinit pe o ţeavă. Nu îl mai despărţeau de moarte decât cei 120 de metri până la apa golfului San Francisco. Au stat de vorbă o oră și jumătate despre depresia și lipsa lui de speranţă. Apoi, Kevin a decis că nu voia să moară. Întrebat mai apoi ce a făcut diferenţa dintre viaţă și moarte, tânărul a răspuns: „M-ai ascultat. M-ai lăsat să vorbesc și tu doar ai ascultat.”

Screenshot (206)

Nu toţi au fost salvaţi de o ascultare plină de înţelegere. Dar majoritatea celor pe care i-a întâlnit pe pod nu s-au sinucis, povestește Kevin. Nu pentru că ar fi făcut el ceva special, ci pentru că s-a realizat o legătură, un pod pe care aveau nevoie să-l vadă cei care credeau că le-au tăiat pe toate în urma lor.

Sinuciderea poate fi evitată, important e să deschidem ochii la suferinţa altora și să ascultăm. Iar atunci când am găsit speranţa, nu cea firavă din cutia mitologică a Pandorei, ci aceea care transformă vieţi și suflete și care se găsește mai presus de noi, de dezamăgirile și suferinţele noastre, trebuie să o împărtășim. Pentru că ea poate salva vieţi.

Foto: captură YouTube