Sinuciderea: cunoașterea motivelor, vitală pentru un tratament

1725

Sinuciderea este adesea văzută ca apogeul tragic al depresiei. Totuși, motivaţiile din spatele unui act de o asemenea dimensiune sunt mult mai complexe decât se vede cu ochiul liber. Un studiu canadian a urmărit înţelegerea acestor motivaţii, ceea ce ar putea ajuta la descoperirea unor metode mai bune de prevenire a acestor tragedii, menţionează EurekAlert!, o platformă online de știinţă.

Studiul realizat la University of British Columbia şi publicat în jurnalul Suicide and Life-Threatening Behavior oferă medicilor şi cercetătorilor resurse noi pentru ameliorarea programelor de prevenire a sinuciderilor şi pentru reducerea riscului ca aceste comportamente să se repete la cei care au supravieţuit unei încercări de suicid.

„Este vital să ştim de ce a încercat cineva să se sinucidă – asta ne spune care este modul cel mai bun de a-l ajuta să îşi revină", spune prof. David Klonsky, de la departamentul de psihologie al universităţii. Noua evaluare „ne va ajuta să depăşim concepţia de 'soluţii universal valabile' în ceea ce priveşte prevenirea sinuciderilor, ceea ce este esenţial. Motivaţiile diferite necesită tratamente şi intervenţii diferite."

Studiul, la care au participat 120 de persoane care au avut cel puţin o tentativă de sinucidere în ultimii trei ani, sugerează că multe dintre motivaţiile despre care se crede că ar avea un rol major în sinucidere sunt, de fapt, relativ rar întâlnite. Dintre toate motivele pentru sinucidere, două au fost observate la absolut toţi participanţii: lipsa de speranţă şi suferinţa emoţională copleşitoare.

Potrivit cercetării, acele încercări de sinucidere care erau motivate de factori de ordin social (ca un strigăt după ajutor sau o tentativă de a-i influenţa pe alţii) implicau o dorinţă de a muri mai puţin pronunţată decât în cazul încercărilor de sinucidere motivate de lipsa de speranţă sau suferinţa insuportabilă.

„S-ar putea să fie surprinzător pentru mulţi, dar concentrarea asupra motivaţiilor este o abordare nouă în domeniul cercetărilor asupra sinuciderii – una de care era nevoie urgent", spune Klonsky. „Până acum, cercetările s-au concentrat, în mare măsură, asupra tipologiei persoanelor care au încercat să se sinucidă – caracteristicile lor demografice, genetice – fără să exploreze motivaţiile lor. Studiul nostru este primul care face acest lucru în mod sistematic."

Din punctul de vedere al motivaţiilor, bărbaţii sunt mult mai expuşi decât femeile la depresie şi suicid, mai ales atunci când sunt deconectaţi de instituţiile societăţii precum căsătoria, religia sau când șomajul ia proporţii. „Bărbaţii vor încerca să lupte mai mult şi să supravieţuiască atunci când au un job, o soţie sau o comunitate de care sunt legaţi", scrie The Atlantic.

În mod surprinzător, tentativele suicidare nu sunt întâlnite doar la persoanele ce se confruntă cu lipsa unui scop în viaţă, ci și a celor care par a fi cunoscut succesul, chiar începând cu vârsta adolescenţei. „Aceşti copii de valoare, fiind încontinuu împinşi nu doar de propriile ambiţii, ci şi de cei din jur, să fie tot timpul în vârf, la un moment dat clachează. Alţii suferă de un început de boală, pentru că majoritatea bolilor încep vizibil sau mai puţin vizibil în perioada asta, a adolescenţei, şi atunci, nefiind interesaţi de lumea din jur, stau şi studiază. Mai glumeam aşa cu prietenii şi le spuneam că mi-a dat Dumnezeu copii normali, pentru că, dacă i-aş fi văzut că nu-i interesează o minge la vârsta respectivă, pe băiat o fată, pe fată un băiat, intram la griji, mai ales că am şi văzut multe cazuri. Mie mi-e groază de copiii genii", a spus profesorul universitar doctor Tudor Udriştoiu, specialist în psihiatrie, într-o declaraţie pentru Gazeta de Sud.

În general, se consideră că lipsa de fericire ar fi una dintre motivaţiile esenţiale ale depresiei care conduce spre suicid. Însă, psihiatrul vienez Viktor Frankl, supravieţuitor al lagărelor morţii și observator al reacţiilor umane în faţa lipsei de sens, a constatat că „fericirea nu poate fi urmărită, ci ea poate doar sa urmeze. Trebuie sa ai un motiv pentru „a fi fericit". De îndată ce găsești motivul, devii automat fericit. După cum vedem, omul nu este o fiinţă în căutarea fericirii, ci mai degrabă a unui motiv de a fi fericit".

Adoptarea unei asemenea perspective faţă de viaţă ar putea ajuta persoanele aflate în derivă să regăsească sensul existenţei prin diminuarea concentrării asupra nevoilor personale. Ajutându-i pe alţii, te ajuţi de fapt şi pe tine, pentru că implicarea în acţiunile de sprijinire a altora constituie o sursă care poate revitaliza viaţa, inclusiv prin micșorarea nivelului tensiunii arteriale, susţin cercetători americani, citaţi de Daily Mail.