Unde ajung creștinii care se sinucid? În Rai sau în Iad?

13887

Sinuciderea lui Matthew Warren, fiul de 27 de ani al pastorului Rick Warren, a stârnit numeroase controverse în comunitatea creștină americană privind soarta celor care își iau singuri viaţa.

Într-un articol publicat pentru Christian Post, James Watkins afirmă că, de-a lungul carierei sale pastorale, a stat de vorbă cu mulţi creștini care au încercat să se sinucidă, dar au supravieţuit, și a citit biletele de adio a numeroși creștini care chiar și-au dus intenţiile până la capăt.

Watkins povestește că Matt, în vârstă de 16 ani, a scris următorul bilet înainte de a-și lua viaţa cu o armă: „Cei care m-aţi auzit predicând aţi văzut cum mi-a schimbat Dumnezeu viaţa. El o poate schimba și pe voastră! Când o va face, nu vă împotriviţi! […] Apropiaţi-vă de Dumnezeu prin Iisus Christos! […] Dumnezeu să mă ierte pentru că v-am neglijat și am devenit atât de rece! Aveţi grijă de Michael și de mama. Aveţi milă de sufletul meu. Amin.”

De asemenea, Watkins prezintă cazul lui Genny, o creștină extrem de inteligentă, care a suferit un atac de cord ce i-a afectat sănătatea mintală, lăsând-o în același timp conștientă de dizabilitatea dobândită. Genny a încercat în repetate rânduri să se sinucidă prin supradoză de medicamente pentru inimă. „De ce nu m-a luat Dumnezeu atunci când mi-a cedat inima? Vreau să merg acasă, ca să fiu cu Iisus.”

Watkins afirmă că a cunoscut numeroase cazuri de creștini autentici care s-au sinucis, ceea ce îl face să afirme: creștinii nu sunt scutiţi de depresie și, uneori, de deznădejde. William Cowper, care a scris imnul creștin foarte popuar „There is a fountain”, ce proclamă dragostea și iertarea lui Christos, a încercat în repetate rânduri să se sinucidă. Chiar și titani ai credinţei, precum Moise, Ilie sau Iona, au trecut prin perioade extrem de dificile, de profundă depresie și de gânduri suicidare (Numeri 11:10-15, 1 Regi 19:1-5 și Iona 4:9).

Watkins afirmă că poziţia Bibliei cu privire la acest subiect este clară: soarta noatra veșnică depinde de relaţia cu Iisus Christos. Mântuirea este un dar oferit de Dumnezeu, nu e ceva ce poate fi meritat, pe baza faptelor bune ale cuiva. De aceea, ajungem în Rai doar prin credinţa în Iisus Christos ca Mântuitor sau suntem excluși din el doar pe baza respingerii lui Iisus Christos ca Mântuitor, adaugă Watkins. „Deși încă sunt tulburat de telefoanele pe care le primesc în miez de noapte de la persoane care se gândesc să-și pună capăt zilelor, am asigurarea că Dumnezeu îi iubește nespus pe cei care se simt deprimaţi și deznădăjduiţi și că El va judeca acţiunile lor cu îndurare și dreptate, pe baza relaţiei lor cu Fiul Său”, a conchis el.

Și creștinii suferă de tulburări depresive majore

Într-un articol intitulat „Când sinuciderea lovește trupul lui Christos”, publicat în revista Christianity Today, Al Hsu afirmă că, la fiecare 15 minute, cineva își ia viaţa în Statele Unite, și că tulburările depresive majore generează rate ale sinuciderii în rândul creștinilor similare cu cele înregistrate în rândul necreștinilor.

Depresia este o afecţiune psihică majoră și reprezintă „cel mai mare factor de risc în cazul sinuciderilor”, afirmă June Hunt într-un alt articol pentru Christian Post. Autoarea enumeră mai multe semne după care  pot fi recunoscute tulburările depresive majore și prezintă încurajările cele mai potrivite ce pot fi oferite cuiva lovit de această afecţiune, de multe ori subestimată, dar întotdeauna controversată atunci când rezultatul ei este sinuciderea.

Ravi Zacharias: Creștinii care se sinucid ajung în Iad?

În cadrul unei conferinţe publice din 2011, apologetul creștin Ravi Zacharias a fost întrebat dacă creștinii care se sinucid merg în Iad. El a spus: „Aș vrea să am un răspuns absolut la această problemă. Dar nu pot să spun decât atât – eu n-aș vrea să dau ochii cu Dumnezeu după ce mi-am luat viaţa. Iar motivul este acela că în Geneza 9:6, crima este prezentată ca atacul suprem la adresa chipului lui Dumnezeu. […] Fie că distrug chipul lui Dumnezeu omorând pe altcineva, fie pe mine însumi, acesta este dovada absolută de lipsă de credinţă, iar fără credinţă e imposibil să fim plăcuţi lui Dumnezeu.”

Cu toate acestea, Zacharias a menţionat că „eu nu pot sta ca judecător într-un astfel de caz, și să spun părinţilor unui tânăr de 18 sau 19 ani care și-a irosit viaţa în felul acesta că acela e sfârșitul și că acel tânăr va arde în Iad. Aceasta nu e prerogativa mea în viaţă. Trebuie să-L las pe Dumnezeu ca judecător.”

Zacharias a mărturisit că, la rândul lui, a încercat să se sinucidă în trecut. „Faptul că am încercat să-mi iau propria viaţă e un gând sfâșietor pentru mine și singura mea consolare e că nu-L cunoșteam pe Christos în acea perioadă. Acum, că-L cunosc, nu voi mai încerca niciodată să distrug chipul lui Dumnezeu, pe care mi l-a oferit, și mă rog ca acest gând să mă însoţească chiar și în necazuri şi în suferinţe fizice puternice.”

În încheiere, Zacharias a spus: „Dacă cineva se luptă cu gândul sinuciderii, i-aș spune: Să nu îndrăznești să faci așa ceva! Viaţa este cel mai sacru dar pe care ţi l-a dat Dumnezeu! […] Este un privilegiu pe care El ni l-a încredinţat. Păzește-l cu orice preţ, chiar și în cele mai tulburătoare momente ale vieţii! Când Îl vei întâlni într-o zi pe Dumnezeu, vei descoperi că cel mai mult te-a susţinut în cele mai negre nopţi ale sufletului! […] Adevăraţii învingători sunt cei care au trecut cu bine prin întunericul cel mai profund. În serviciul Dragostei, soldaţii răniţi slujesc cel mai bine. Aşa că nu-ţi lua viaţa. El te va trece cu bine peste toate.”