Asociaţia Americană de Statistică (ASA) a realizat un studiu privind istoria statisticilor de-a lungul dezvoltării societăţii umane. Rezultatul acestui studiu a fost comprimat în forma unei planșe intitulate „Cronologia statisticilor” și publicate pe pagina web a asociaţiei.[1]

Din studiu reiese că primele utilizări ale datelor statistice au avut loc cu 450 de ani înainte de Hristos, atunci când Hippias din Elis, un sofist grec contemporan cu Socrate, a dedus perioada primelor jocuri olimpice. Acesta a calculat media anilor de domnie a regilor cunoscuţi până atunci și a extrapolat rezultatul, stabilind astfel perioada aproximativă a primelor jocuri olimpice, cu 300 de ani înainte de momentul realizării acestui studiu.[2]

Un alt exemplu al utilizării statisticilor este regele Rtuparna, prezentat în epopeea indiană Mahabharata, care a estimat numărul de fructe și frunze de pe două ramuri ale unui pom vibhitaka prin numărarea fructelor și a frunzelor de pe o crenguţă. Apoi a înmulţit rezultatul cu numărul de astfel de crenguţe și a obţinut un produs de 2.095 de fructe și 50 de milioane de frunze. Rezultatul acesta s-a dovedit a fi foarte aproape de numărul real.[3]

Și Biblia conţine referiri la primele statistici din perioada Israelului aflat în robie în Egipt. Găsim numeroase pasaje în care poporul Israel este „numărat”, cu alte cuvinte trece printr-un recensământ. Un exemplu din Noul Testament se găsește în Luca 2:1-3 – „În vremea aceea, a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.”

Statistica cotidiană

Privind retrospectiv, observăm particularizarea statisticilor. La început, doar conducătorii aveau acces la evidenţa oamenilor și a bunurilor, pentru ca mai apoi diverse instituţii să apeleze la studii de specialitate pentru a fundamenta inovarea bazată pe nevoile descoperite.

În prezent, statisticile sunt utilizate în varii domenii, de la medicină la campanii publicitare și la strategii de marketing, de la economie și politică la religie, influenţând concepţiile populare și alegerile cotidiene ale multora dintre noi.

În cazul în care sunt rezultatul unor studii știinţifice meticuloase, corecte metodologic, transparente și concepute cu scopul informării obiective, statisticile au un rol benefic.

Din ce punct, însă, devin statisticile dăunătoare?

Statistica tendenţioasă

Atunci când este alterată prin diverse erori metodologice și nu reflectă fidel imaginea de ansamblu studiată, o statistică poate fi folosită cu scop manipulator. În astfel de situaţii, putem discuta despre o statistică tendenţioasă, adică rezultatul unui studiu subiectiv, parţial, părtinitor.

Scoaterea din context

De asemenea o eroare des întâlnită este folosirea statisticilor fără context. Se oferă deseori fragmente de statistici, rupte de sursa lor, de scopul real în care au fost folosite. În aceste cazuri nu sunt prezentaţi toţi parametrii relevanţi ai studiului și se pot extrage doar acele informaţii care sunt necesare direcţionării publicului către un scop anume.

O reclamă la o pastă de dinţi susţinea că 8o% dintre stomatologi recomandau respectiva marcă. În Marea Britanie, acest slogan a fost interzis după ce cazul a fost cercetat. Consumatorii înţeleg din spotul publicitar că 80% dintre stomatologi recomandă respectiva pastă de dinţi, în timp ce restul, de 20%, recomandă alte produse. În realitate, atunci când s-a realizat studiul pe care s-a fundamentat reclama, stomatologii au ales și recomandat simultan mai multe produse, nu doar pasta de dinţi cu pricina. Prin urmare, brandul care era prezentat în reclamă era doar unul dintre cele egal recomandate de medicii stomatologi, dar lucrul acesta nu a fost precizat în reclamă, tocmai pentru a facilita creșterea vânzărilor respectivei mărci. Această campanie derutantă a fost interzisă în Marea Britanie de către Autoritatea pentru Standarde în Publicitate.[4]

Realitatea paralelă

O altă statistică tendenţioasă este aceea în care nu se reflectă realitatea curentă.

De exemplu: „România iese din criza economică pentru că statisticile pe ultimele 6 luni indică o creștere economică” sau „avem o situaţie economică bună, deoarece statistic avem echilibru bugetar”.[5] În realitate, chiar dacă statistic există un echilibru economic și, făcând o medie a judeţelor, poate rezulta o cifră pozitivă, aceasta nu va schimba cu nimic situaţia judeţelor sărace. E posibil ca în București situaţia economică să fie foarte bună, dar în Vaslui, nu.

Strategia efectului de turmă

O strategie eficientă a distorsionării unei statistici este aceea a folosirii unor numere copleșitoare în favoarea unui produs, lipsind precizările cu privire la contraindicaţiile, efectele secundare ale produsului sau chiar cu privire la contextul analizei. Sunt utilizate, de pildă, numere uriașe, dar vagi, pentru a-i determina pe oameni să cumpere un produs din pricina convingerii altora: „500.000 de saloane de cosmetică din întreaga lume au comandat produsul X. Jumătate de milion de saloane nu se pot înșela.”[6]

Crede și nu cerceta

Există cazuri în care statisticile sunt falsificate și prezentate publicului larg de către o autoritate într-un anume domeniu, motiv pentru care contestarea acestor date pare aproape imposibilă sau este oricum greu de realizat (de obicei, doar prin intermediul unei instituţii avizate). Pentru omul de rând, faptul că autoritatea sau brandul X susţine anumite date pe baza statisticilor Y este un criteriu suficient pentru a accepta fără a analiza afirmaţiile făcute.

În anii 2009 și 2010, o firmă de îmbrăcăminte și încălţăminte sport a făcut următoarele afirmaţii în legătură cu două dintre modelele sale de încălţăminte: „Testele de laborator au demonstrat că acești pantofi sport ajută la dezvoltarea gambelor și a tendoanelor cu până la 11% și, totodată, prin simpla lor purtare, tonifică coapsele cu până la 28% faţă de pantofii sport obișnuiţi.” Aceste date s-au dovedit a fi cu totul false, iar Comisia Federală de Comerţ a amendat compania cu 25 de milioane de dolari pentru publicitate înșelătoare.[7]

Când o virgulă rămâne în istorie

Dacă în numeroase cazuri de statistici părtinitoare se identifică intenţia și reaua-voinţă, există și situaţii în care rezultatele unor studii pot conţine greșeli din diferite motive.

În 1870, chimistul german Erich von Wolf a analizat conţinutul de fier al spanacului, printre alte plante studiate. Când a înregistrat rezultatele, se spune că acesta ar fi pus din greșeală virgula zecimală în altă parte. În timp ce 100 de grame de spanac conţin doar 3,5 miligrame de fier, transcrierile chimistului german au stabilit valoarea de 35 de miligrame. Dacă calculele sale ar fi fost corecte, ar fi însemnat că 100 de grame de spanac să echivaleze cu o bucată mică dintr-o agrafă de birou. În 1930, cercetătorii germani au remediat eroarea și au făcut public faptul că se produsese o greșeală. Între timp însă, descoperirea faptului că spanacul este o sursă de fier valoroasă s-a dovedit o armă propagandistică utilă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când populaţia ducea lipsă de suficientă varietate alimentară. Statuia lui Popeye din Crystal City, Texas, amintește că el a reușit de unul singur să ridice consumul de spanac cu 33%.[8]

Credinţa noastră, încotro?

Un articol publicat de BBC analizează convingerile în funcţie de rezistenţa în timp și de dezvoltarea lor în decursul anilor. Sunt prezentate câteva exemple de vechi credinţe în anumite divinităţi, care, cu timpul, au fost înlocuite sau mitologizate. Pe baza acestor exemple se concluzionează că, la un moment dat, în funcţie de anumite date, religia poate dispărea. Observând că datele statistice referitoare la situaţia mondială a creștinismului arată o scădere a adeziunii populaţiei globale, prin analogie, articolul lasă de înţeles că, la un moment dat, această religie va dispărea. Acesta este de fapt un exemplu de statistică părtinitoare sau de analogie incompletă, care nu utilizează exemple precum iudaismul, o religie apărută cu mult timp înainte de creștinism și care este prezentă și astăzi. O altă caracteristică neprezentată este faptul că în unele situaţii istorice contextul sociopolitic, cu implicaţiile sale specifice, nu a fost descris.[9]

Adevărul fals

Acest oximoron reprezintă starea de fapt generată de distorsionări ale realităţii la nivel social (o societate acceptă un silogism ca adevăr general valabil, doar ca, peste un timp, acesta să fie dovedit fals). Dacă exista o vreme când tutunul era recomandat de către medici pentru combaterea tusei, acum este demonstrat efectul nociv al tutunului asupra corpului, mai ales asupra plămânilor. Adevărul de ieri a devenit fals astăzi, în prezenţa noilor argumente. Pentru Galileo Galilei, concluzia acceptată de societatea secolului al XVII-lea, și anume teoria Pământului plat, nu era acceptabilă, astfel că a fost executat pentru o cauză contrară opiniei publice acelei vremi, lăsând în urmă cuvintele celebre: „Totuși, se învârte.”

Ceea ce este acceptat de o majoritate nu reprezintă automat un adevăr.

Scurtă prescripţie

Pentru a evita capcana unor statistici false sau incomplete este necesar să identificăm caracteristicile informaţiilor prezentate. În ce context a fost realizată statistica? E rezultatul unui efort știinţific? Este metodologia corectă? Cât de credibilă este sursa? Cine a plătit studiul? Care este durata desfășurării lui? Care este și cum a fost alcătuit eșantionul? Există un grad de subiectivitate? Apar neconcordanţe între date? Se omit anumite aspecte sau se voalează?

Gândirea critică dezvoltă capacitatea de a distinge greșelile de raţionament în argumente și prezentări, ajută la identificarea contextului, a implicaţiilor unei idei și a unor justificări, prin care putem înţelege realitatea din spatele unor campanii publicitare, al unor strategii de marketing și al unor date statistice, uneori malformate. Raţionalizarea corectă individuală poate fi un pas mic pentru om, dar, în contextul actual, poate reprezenta o cale spre reformarea unei societăţi afectate de ignoranţă.

Footnotes
[1]„«Timeline of statistics», Royal Statistical Society, http://www.statslife.org.uk/images/pdf/timeline-of-statistics.pdf.”
[2]„«Timeline of statistics», Royal Statistical Society, http://www.statslife.org.uk/images/pdf/timeline-of-statistics.pdf.”
[3]Ibidem.
[4]„„Misleading Statistics Examples in Advertising and The News“, Statistics How To, 27 ian. 2014, https://www.statisticshowto.datasciencecentral.com/misleading-statistics-examples/.”
[5]„Andrei Marca, „Sofisme ce ţin în loc“, Cotidianul.ro, 8 iul. 2015, https://www.cotidianul.ro/sofisme-ce-tin-in-loc/.”
[6]„Marius Dobre, «Teoria sofismelor în abordări contemporane de gândire critică», în Revista de filosofie, tom LXI, nr. 2, 2014, p. 143.”
[7], „«Timeline of statistics», Royal Statistical Society, http://www.statslife.org.uk/images/pdf/timeline-of-statistics.pdf.”
[8]„Maria Popova, «The True Science of Spinach and What the Popeye Mythology Teaches Us about How Error Spreads», Brainpickings, https://www.brainpickings.org/2013/07/02/spinach-popeye-error-half-life-of-facts/.”
[9]„Sumit Paul-Choudhury, «Tomorrow’s Gods: What is the future of religion?», BBC, 2 aug. 2019, https://www.bbc.com/future/article/20190801-tomorrows-gods-what-is-the-future-of-religion.”

„«Timeline of statistics», Royal Statistical Society, http://www.statslife.org.uk/images/pdf/timeline-of-statistics.pdf.”
„„Misleading Statistics Examples in Advertising and The News“, Statistics How To, 27 ian. 2014, https://www.statisticshowto.datasciencecentral.com/misleading-statistics-examples/.”
„Andrei Marca, „Sofisme ce ţin în loc“, Cotidianul.ro, 8 iul. 2015, https://www.cotidianul.ro/sofisme-ce-tin-in-loc/.”
„Marius Dobre, «Teoria sofismelor în abordări contemporane de gândire critică», în Revista de filosofie, tom LXI, nr. 2, 2014, p. 143.”
„Maria Popova, «The True Science of Spinach and What the Popeye Mythology Teaches Us about How Error Spreads», Brainpickings, https://www.brainpickings.org/2013/07/02/spinach-popeye-error-half-life-of-facts/.”
„Sumit Paul-Choudhury, «Tomorrow’s Gods: What is the future of religion?», BBC, 2 aug. 2019, https://www.bbc.com/future/article/20190801-tomorrows-gods-what-is-the-future-of-religion.”