„Sub stres cronic, îţi pierzi sinapsele.” Cercetătorii studiază relaţia dintre stres, inflamaţia creierului și depresie

505

Modul în care stresul cronic poate inflama creierul și poate distruge conexiunile dintre neuroni, conducând la depresie, este analizat de cercetători de la Colegiul Medical din Georgia și de la Universitatea Augusta, după ce noi subvenţii, în valoare de 2,4 milioane de dolari, au fost alocate de către Institutul Naţional de Sănătate Mintală, pentru continuarea studiilor.

Anilkumar Pillai, neurolog în cadrul Departamentului de Psihiatrie și Comportamentul Sănătăţii de la Colegiul Medical din Georgia, spune că mulţi dintre pacienţii care suferă de depresie nu au răspuns la antiinflamatoarele puternice prescrise de medici, deși acestea ar trebui să rupă conectivitatea dintre stresul cronic și inflamaţie. Pillai crede că problema începe cu impactul stresului asupra corpului și cu răspunsul imun înnăscut. Din acest răspuns imun face parte sistemul complementului, numit astfel pentru că s-a descoperit că sprijină sistemul imunitar în lupta cu invadatorii, iar niveluri ridicate de C3 (care joacă un rol important în inflamarea creierului și pe care Pillai îl numește „hub-ul tuturor căilor de activare a complementului”) au fost găsite în creierul persoanelor afectate de depresie, dar și la modelele animale. Sistemul complement este responsabil, în cazurile de depresie, de inflamaţii și pierderi de sinapse în cortexul prefrontal. „Sub stres cronic îţi pierzi sinapsele”, spune Pillai, precizând că, în timp ce analizează acest cerc vicios al distrugerii, cercetătorii avansează ipoteza potrivit căreia stresul cronic crește nivelul de C3.

Studii anterioare au constatat creșteri ale expresiei C3 în cortexul prefrontal al persoanelor cu depresie care s-au sinucis, dar și un nivel crescut de C3 în cortexul prefrontal al șoarecilor care s-au confruntat cu stres cronic.

Dr. Stephen Tomlison, expert în sistemul complement și inflamaţia sistemului nervos central, concepe în laborator inhibitori ai complementului, inclusiv medicamente care blochează activarea C3. Interferonul alfa este un medicament folosit în tratarea cancerului și a hepatitei, dar este și o proteină naturală care stimulează sistemul imunitar să ucidă melanomul și infecţiile virale. Tratamentul de lungă durată cu interferon alfa poate declanșa însă depresia și alte probleme de sănătate mintală, iar niveluri ridicate din acest medicament s-au detectat în sângele persoanelor diagnosticate cu depresie. De asemenea, animale sănătoase cărora li s-a administrat acest medicament au prezentat simptome de depresie. Totuși, tratamentul cu un anticorp receptor interferon reduce comportamentul social deficitar, asemănător cu depresia, la șoarecii expuși stresului cronic.

Studii viitoare vor testa ipoteza potrivit căreia activarea interferonului alfa prin stres stimulează microglia (celulele imune din creier, care folosesc C3 în timpul dezvoltării creierului) și producţia de C3 din creier, rezultatul fiind pierderea conexiunilor dintre neuroni și apariţia depresiei.