Din punct de vedere statistic, Josh ar fi trebuit să fie acum în închisoare, om al străzii sau mort. Lungul şir de ani în care a fost abuzat şi dat afară din familiile care l-au luat în plasament l-a făcut să nu mai aibă încredere în nimeni. Dragostea unor adulţi care i-au arătat că le pasă a fost însă mai puternică decât orice îl împingea spre autodistrugere.

Josh s-a născut în anul 1982 în Oklahoma City. Mama lui avea 17 ani şi l-a părăsit în spital după naştere. Nu a apucat să o cunoască şi nu ştie nici acum cine este tatăl lui biologic. În primele luni, Josh a stat cu familia adoptivă a mamei sale. Şi ea trecuse prin trauma abandonului la naştere, dar acest lucru nu a împiedicat-o să dispară imediat după ce l-a născut pe Josh. Pentru că cei doi părinţi adoptivi erau în vârstă şi nu se puteau descurca cu creşterea unui nou-născut, la şase luni Josh a fost preluat în sistemul de adopţii.

A aşteptat mulţi ani să fie adoptat, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Aşa că a fost mutat dintr-o casă de plasament în alta. A învăţat destul de repede să nu aibă încredere în nimeni. În cea de-a patra familie în care a fost luat în plasament a fost abuzat sexual de unul dintre „fraţii” mai mari, pentru că asistenţii maternali erau complet indiferenţi la ce se întâmpla cu copiii. Chiar dacă au urmat familii mai bune, Josh era hotărât să nu-i mai acorde vreunui adult încrederea lui.

Era atât de hotărât încât a transformat totul într-un proces atent calculat. Avea un carneţel în care nota metodele care funcţionau pentru a fi dat afară, la care alătura durata în care reuşea. Își propusese să micşoreze din ce în ce mai mult timpii, era metoda lui de a simţi că el are controlul, şi nu adulţii care puteau decide oricând voiau ei să îl părăsească.

Era specialist la lucrurile care îi scoteau din minţi pe adulţi şi le repeta cu succes. Rebeliunea şi necazurile pe care le provoca determinau familiile să renunţe la el una după cealaltă. Singura lui alinare pe oriunde mergea era mâncarea, aşa că de mic a fost obez. Acest lucru a adăugat la suferinţele lui şi bătaia de joc a colegilor de şcoală. În adolescenţă, viaţa lui devenise un coşmar, aşa că a încercat să se sinucidă cu un flacon de pastile. Încercarea a fost nereuşită și a sfârşit într-o altă familie.

Avea 14 ani şi trecuse deja prin 12 familii atunci când a ajuns în familia lui Rodney şi Christine Weidenmaier. Era deja un veteran al sistemului de plasament. „Cunoşti niște oameni care erau literalmente nişte străini acum 10 minute și care se pare că devin mama şi tatăl tău. Copiii nu trebuie să ia bomboane de la străini, mai bine se mută cu ei”[1], rezuma Josh ironic sistemul de plasament şi furia pe care o simţea în timp ce aştepta pe aleea casei să îşi cunoască noua familie.

De la început şi-a pus planul în acţiune. Rodney era obez şi narcoleptic, aşa că Josh a fost sigur că poate profita de asta ca să-l înfurie. Nimic însă nu funcţiona. Toate nebuniile din carnetul lui au fost testate timp de trei ani. Rodney şi Christine nu renunţau la el, dar nici el nu era dispus să renunţe la neîncrederea lui. Josh şi-a deschis un cont bancar şi a început să scrie cecuri false, pentru care a fost prins de poliţie în cele din urmă. Din închisoare l-a sunat pe Rodney, cu rugămintea să îl scoată de acolo. Calm, Rodney i-a promis că îl va scoate, dar abia a doua zi de dimineaţă.

A doua zi, după ce au plătit cauţiunea, Rodney şi Christine l-au chemat pentru o discuţie. Era momentul pe care îl aştepta Josh: să fie dat afară. Spre uimirea lui, Rodney i-a spus:

„Băiete, poţi continua să dai greş şi să încerci să ne faci să te dăm afară, dar să-ţi intre bine în cap: noi nu te vedem ca pe o problemă, ci ca pe o oportunitate.”[2]

Deşi iniţial s-a gândit că este un discurs ieftin, Josh a avut ocazia să rememoreze toate momentele în care nu renunţaseră la el. Datorită lui Rodney, care îl lăsase o noapte în închisoare, avusese ocazia să vadă şi încotro se îndrepta. Zidul de apărare pe care îl construise ani la rând a început să se clatine.

Familia Weidenmaier era departe de a fi perfectă, nu avea toate răspunsurile, dar era uimitoare prin două lucruri care l-au salvat pe Josh: era răbdătoare şi consecventă. Cei doi soţi au aşteptat mult până când Josh a dat semne că vrea să fie ajutat şi iubit. Erau dispuşi să aştepte oricât, pentru că le păsa de el, iar faptele lor erau în acord cu ceea ce declarau.

Procesul de schimbare al lui Josh nu a fost rapid, dar a pornit de la acel moment în care a decis să lase garda jos. Au fost mulţi consilieri, profesori şi membri ai bisericii care au contribuit la vindecarea lui. Iar încrederea că de data aceasta nu va fi părăsit dacă va greşi a făcut ca dorinţa lui de transformare să fie mai puternică decât cea de autodistrugere. La 19 ani, la îndemnul unei profesoare, Josh a devenit vorbitor motivaţional pentru adolescenţi. Li se adresa într-un mod onest, lipsit de pozitivitatea superficială a celorlalţi adulţi, care demonstra că îi înţelege cu adevărat. Influenţa lui spre bine era uimitoare chiar şi pentru părinţii săi.

Astăzi, Josh Shipp este unul dintre cei mai cunoscuţi vorbitori motivaţionali pentru adolescenţi, al cărui mesaj a ajuns la peste două milioane de adolescenţi şi părinţi.

Munca lui a fost transformată într-un documentar şi a scris trei cărţi. Are un program online de monitorizare a adolescenţilor, consiliază familii şi discută deschis despre modul în care ruptura care se produce în multe familii când copiii ajung la adolescenţă poate fi reparată.

Atunci când a fost întrebat care crede el că a fost secretul succesului lui Rodney şi al lui Christine şi care este lecţia pe care o ia cu el în creşterea celor doi copii ai lui, Josh a folosit o comparaţie pentru a face lucrurile mai clare: bara de protecţie de la roller coaster. „Ce faci prima dată după ce ai fost asigurat cu bara? O împingi, o zgâlţâi, o testezi. Nu o împingi sperând să cedeze şi să te ducă la moarte. O împingi sperând că te va ţine. Acelaşi lucru este adevărat şi cu copiii tăi. Nu te testează sperând că vei renunţa. Testează limitele sperând (uneori inconştient) că vei rezista. (…) Am învăţat că preocuparea de a fi un părinte minunat este zadarnică, dar strădania de a fi un părinte consecvent este nobilă. Dacă îi oferi copilului tău încurajări constante şi consecinţe consecvente, va fi bine. Nu întotdeauna uşor, dar bine.”[3] Pentru copiii ca el, care nu au avut ajutorul părinţilor biologici, Josh crede că diferenţa poate fi făcută chiar şi de un singur adult căruia îi pasă fără rezerve.

Andreea Irimia este profesoară de informatică și educaţie tehnologică.

Footnotes
[1]„Josh Shipp, «How Marbles Can Change Your Life | Josh Shipp | Goalcast», Youtube, Goalcast, 10 nov. 2017, https://www.youtube.com/watch?v=FrV9oO0BOtk&ab_channel=Goalcast”.
[2]„Christa Wojciechowski, «The Ultimate Guide to Dealing with Difficult Teenagers with Josh Shipp», Good Dad Project, 1 oct. 2017, https://gooddadproject.com/josh-shipp/.”
[3]„«The Orphan, the Millionaire and the Secret to Becoming a Great Parent», A fine parent, https://afineparent.com/inspiring-stories/josh-shipp.html.”

„Josh Shipp, «How Marbles Can Change Your Life | Josh Shipp | Goalcast», Youtube, Goalcast, 10 nov. 2017, https://www.youtube.com/watch?v=FrV9oO0BOtk&ab_channel=Goalcast”.
„Christa Wojciechowski, «The Ultimate Guide to Dealing with Difficult Teenagers with Josh Shipp», Good Dad Project, 1 oct. 2017, https://gooddadproject.com/josh-shipp/.”
„«The Orphan, the Millionaire and the Secret to Becoming a Great Parent», A fine parent, https://afineparent.com/inspiring-stories/josh-shipp.html.”