Rapoarte îngrijorătoare descriu libertatea ca lux

16

O treime din populaţia lumii trăiește în ţări fără drepturi politice și libertăţi civile. Pentru al optulea an consecutiv, mai multe ţări au înregistrat scăderi la aceste capitole. „Regimuri autoritare moderne" își consolidează puterea în anumite părţi ale lumii. Aceasta este concluzia sumbră a raportului „Libertatea în lume", publicat recent de către Freedom House.

De aproape o decadă, libertăţile umane sunt în declin. Raportul organizaţiei americane indică un trend descendent al democraţiilor lumii. „Nu s-a înregistrat nicio schimbare semnificativă în ţările cu conduceri autoritare, cum sunt Rusia, China, Iran sau Venezuela, care, de 30 de ani, se opun democraţiei", arată Arch Puddington, vicepreşedinte al organizaţiei Freedom House, citat de The Atlantic.

Acest gen de state sunt considerate „regimuri autoritare moderne", potrivit terminologiei raportului, care se evidenţiază prin faptul că obstrucţionează opoziţia politică fără a o anihila sau încalcă principiile statului de drept, menţinând în același timp și între anumite limite ordinea, legitimitatea și prosperitatea.

Puddington a remarcat faptul că în timp ce Orientul Mijlociu înregistrează cele mai scăzute scoruri în ceea ce privește libertăţile civile, Eurasia, inclusiv ţări precum Azerbaidjan și Kazahstan, se confruntă cu grave probleme în privinţa drepturilor politice.

Constatarea raportorilor este că aceste regiuni au scăzut foarte mult standardele democraţiei, iar „Rusia este cea care dă tonul în întreaga regiune".

Nici în alte părţi ale lumii lucrurile nu stau mai bine. „Unele dintre ţările care au experimentat democratizarea în anii '70, '80 și '90 au început să dea dovadă de fragilitate", a menţionat Puddington, indicând Argentina și Ungaria ca exemple negative.

Pe de altă parte, deşi numărul democraţiilor a crescut (aceasta fiind vestea bună a raportului), represiunile s-au amplificat, precum în Egipt sau Siria. Standardele democratice au fost corelate și cu dreptul cetăţenilor de a protesta. În această privinţă, „există o tendinţă pentru unii oameni să perceapă protestele ca un substitut pentru politici", precum în Egipt. Însă, pe de altă parte, protestele de stradă au evidenţiat și tendinţa unor lideri din ţări precum Turcia și Ucraina să considere că „dacă au o majoritate de 52% aceasta le permite să facă tot ce doresc". În aceste condiţii, ieșirile în stradă sunt inevitabile, consideră raportorii.

Dintre cele 195 de state analizate, doar 88 se bucură de îndeplinirea condiţiilor de libertate, în vreme ce 59 de ţări sunt catalogate drept „parţial libere", iar 48 sunt catalogate drept „nelibere". Potrivit acestei clasificări, România face parte din categoria ţărilor  „libere", asemenea ţărilor europene. 

Probleme vechi

Un raport precedent al aceleași organizaţii semnala faptul că este cea mai lungă perioadă continuă de declin din istoria de aproape 40 de ani de când se fac asemenea raportări. Încă din 2011, Rusia se menţinea în același trend descendent al democraţiei, iar Franţa era menţionată ca înregistrând un declin al scorului privind libertăţile civile din cauza felului în care trata romii din Europa de Est şi imigranţii din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Numărul ţărilor desemnate ca libere de Freedom House era de 45% din totalul de 194 de ţări din lume. Prin contrast, aproape 2,5 miliarde de persoane trăiau în societăţi în care drepturile politice fundamentale şi libertăţile civile nu sunt respectate, mai mult de jumătate dintre ele fiind în China.

Libertatea politică vs libertatea religioasă

Deși actualul raport al Freedom House nu se ocupă și de problema libertăţii religioase, alte rapoarte globale evidenţiază că libertatea religioasă este un indicator important al libertăţii politice și al respectării și altor drepturi ale omului. Cu alte cuvinte, acestea nu pot fi disociate.

Dacă în 2010, raportul Comisiei Statelor Unite pentru Libertate Religioasă Internaţională informa că mai puţin de o treime dintre locuitorii lumii se bucură de libertate religioasă, doi ani mai târziu, același raport evidenţiază că progresele nu sunt pe măsura așteptărilor. Elementele disfuncţionale nu sunt atât de mult la nivelul reprimării directe a libertăţii de conștiinţă, deși, în ultimul timp, tot mai persistente sunt cazurile de persecuţii religioase. O formă de persecuţie poate prea puţin semnalată este cea prin care statul nu asigură protecţia minorităţilor religioase. „Eșecul de a preveni sau de a pedepsi violenţa împotriva minorităţilor religioase vulnerabile este un exemplu de cum pot statele să creeze sau să alimenteze o cultură a evitării pedepsei", atenţionează Forbes.

Deteriorarea constantă a libertăţii religioase, ca preambul al diminuării libertăţilor civile, a atras atenţia politicienilor din ţările cu o cultură democratică ridicată. Astfel, John Kerry, secretarul de stat american, a declarat că libertatea religioasă în întreaga lume constituie o temere de securitate naţională pentru SUA. „Atacurile asupra libertăţii religioase sunt pentru Statele Unite o temere atât morală, cât şi privind securitatea naţională strategică", a spus Kerry, citat de The Epoch Times. În opinia sa, cei care au de pierdut ca o consecinţă a diminuării libertăţilor sunt chiar cei care concretizează asemenea demersuri: „Când ţările subminează sau atacă libertatea religioasă, ele nu îi tratează nedrept doar pe cei pe care îi vizează, ci ameninţă, de asemenea, stabilitatea propriilor ţări."

 

Libertatea politică nu poate fi disociată de cea religioasă, iar reciproca este la fel de valabilă. Aceasta ar trebui să-i conștientizeze pe cei care consideră că pot păstra libertatea acţionând doar asupra unui segment îngust al acesteia. Libertatea vine la pachet. Un exemplu concludent în această privinţă este chiar Martin Luther King, a cărui comemorare americanii au marcat-o în aceste zile. El a înţeles mai bine decât oricare altul că libertatea religioasă nu poate exista în lipsa drepturilor civile. Vocea sa poate că ar trebui încă să răsune, iar visul său să devină cu adevărat o realitate. Deocamdată, suntem nevoiţi să observăm cum democraţiile sunt în cădere liberă.