Drama secolului XXI: sexul ocazional

7052

Dacă suntem sinceri și obiectivi, vom recunoaște că puţine lucruri au o ramificaţie atât de vastă de efecte negative asupra omului și societăţii din ziua de azi ca sexul ocazional sau, în termeni mai generici, cultura promiscuităţii.

Societatea de azi pare să fie împărţită în două tabere: cei care consideră că relaţiile sexuale nu au niciun fel de valoare și, în consecinţă, nu au nici efecte sau urmări asupra individului și cei care pun prea mult preţ pe valoarea sexului. Dacă primii promovează în continuare revoluţia sexuală ca un fel de drept sau eliberare, cei din urmă promovează puritatea sexuală in extremis, învăţându-i pe copii că în urma unor relaţii sexuale nepotrivite își vor pierde cu totul valoarea umană. Ambele tabere greșesc, căci adevărul se află undeva la mijloc.

Contextul unei revoluţii

Anul acesta am aflat cu stupoare că Universitatea Harvard este pe locul doi în topul universităţilor americane cu cele mai multe cazuri de violuri, mai precis 88 de infracţiuni raportate între 2010 și 2012, la doar o infracţiune distanţă faţă de primul loc, ocupat de Universitatea Statului Pennsylvania. Stanford, Princeton, Emory, California-Berkley și Yale sunt și ele în primele 15 locuri.

Mulţi susţin că această „cultură a violului” este o invenţie, însă guvernul american a demarat investigaţii la 55 de universităţi care nu au gestionat corect cazurile din propria ogradă. Realitatea este că nu putem accentua importanţa acestei situaţii în care am ajuns astăzi fără să vorbim despre contextul mai larg al revoluţiei sexuale, din care se trage.

Pentru revoluţia sexuală putem să le mulţumim inventatorilor pilulei contraceptive și cercetărilor realizate de echipa Maters and Johnsons despre ce se întâmplă în organism în timpul actului sexual. Dacă cei din urmă au explicat rolul recreativ al sexului, primii au oferit și modalitatea de punere în practică.

Astfel, relaţiile fără angajament, în care ideea era de a face sexul amuzant și a „ignora lucrurile care aprofundează o relaţie, care îi dau rezistenţă și culoare”, au devenit un scop în sine. Mai mult, au devenit un drept exersat cu religiozitate de cei care aveau impresia că până atunci fuseseră captivii unei societăţi conservatoare. Acestea au fost bazele pe care s-a dezvoltat cultura promiscuităţii, în care relaţiile sexuale nu au o valoare mai mare decât plăcerea temporară pe care o aduc.

Ce se vede

Cele mai clare efecte distructive ale acestei culturi sunt fără îndoială bolile cu transmitere sexuală, agresiunile sexuale și sarcinile nedorite. În fiecare an, se înregistrează 3 milioane de cazuri de boli transmise sexual printre tinerii americani și aproximativ un milion de sarcini neplanificate, iar infecţia cu virusul HIV a devenit a șasea cauză de deces pentru persoanele cu vârste între 15 și 24 de ani, în SUA.

În România, în mod oficial un milion de oameni primesc tratament pentru a scăpa de boli venerice, dar neoficial cifra s-ar ridica la 10 milioane. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România se clasează în primele 10 locuri de pe continent la incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală și printre cele 4 ţări care furnizează 60% din cazurile de sifilis (raportate la nivel european în 2010), alături de Germania, Marea Britanie şi Spania.

Cu toate că unele boli cu transmitere sexuală nu au simptome pe termen lung, efectele pot fi dramatice. Mulţi bolnavi s-au trezit cu diferite tipuri de cancer, în timp ce multe cupluri au aflat prea târziu de ce nu pot avea copii.

Ce nu se vede

În ciuda mentalităţii care se promovează azi și care promovează sexul ca un simplu amuzament, cercetările arată că relaţiile intime ocazionale lasă o amprentă importantă asupra psihicului uman.

O serie extinsă de cercetări pe acest subiect, realizate de Institutul Kinsey și Universitatea Binghamton, au ajuns la concluzia că această cultură a promiscuităţii, care „s-a infiltrat în vieţile adulţilor prin lumea vestică”, are multiple efecte negative. Primul pe listă ar fi factorul de disconfort, pentru că, în ciuda mesajului transmis de mass-media că e ok sau chiar de dorit, sexul ocazional îi poate face pe oameni să simtă că au făcut ceva care „le violează standardele interne”, scrie Psychology Today.

Alte sentimente comune sunt cele de regret, dezamăgire, confuzie, rușine, vină și stimă de sine scăzută, deși unii participanţi au declarat și sentimente pozitive, spunând că s-au simţit doriţi și mândri. Cercetătorii notează că sentimentele tind să fie pozitive înainte și în timpul unei întâlniri, dar negative după. Aceștia au mai notat și că participanţii care nu erau deprimaţi înainte au prezentat simptome de deprimare și singurătate după.

Și dacă aceste studii s-au bazat pe eșantioane relativ mici, un studiu care va apărea în următoarea ediţie a publicaţiei Journal of Sex Research a analizat date de la 3.900 de studenţi, din 30 de campusuri universitare de pe tot teritoriul Statelor Unite. Și acesta susţine aceleași concluzii. Studenţii care avuseseră relaţii cu o persoană străină cu o lună înainte de studiu au prezentat niveluri mai mici de stimă de sine, de satisfacţie generală și de fericire, în comparaţie cu cei care nu avuseseră astfel de relaţii, și niveluri mai mari de anxietate și depresie. Cercetătorii mai notează că, deși se crede că bărbaţii sunt ok cu sexul ocazional și doar femeile nu sunt, nu s-a găsit nicio diferenţă între genuri în ceea ce privește efectele. „Atât pentru bărbaţi, cât și pentru femei, sexul ocazional – cu un străin – are efecte negative asupra sănătăţii mentale și a stimei de sine”, scrie cercetătoarea Susan Krauss Whitbourne, care a participat la studiu.

Ce se poate schimba

Feminismul luptă cel mai tare împotriva standardelor duble care se aplică aproape în fiecare societate, dar este o luptă care are nevoie disperată de un număr destul de mare de bărbaţi care să înţeleagă că abuzarea unei femei, în orice formă, de la fluieratul pe stradă până la incidente penale, nu este un privilegiu și este ceva care dăunează nu doar femeii respective, ci societăţii ca întreg.

În cursul activităţii sale ca antropolog, Peggy Reeves Sanday a observat că agresiunea sexuală este de multe ori legată de accentul pe care societatea îl pune pe duritatea masculină, pe competiţie și pe un respect scăzut pentru femei. „Ceea ce trebuie să se reexamineze este faptul că societatea privilegiază agresiunea sexuală masculină doar pentru că e naturală și, în consecinţă, nu poate fi contestată”, spune ea.

Într-o societate normală, ar fi de neconceput să i se ceară unei femei să aibă senzualitate și să stârnească interes, dar să aibă grijă la dozaj, pe motiv că, în cazul în care va deveni victimă, vina va fi a ei dacă nu a reușit să găsească doza potrivită. Într-o societate anormală, s-ar promova, în schimb, promiscuitatea prin reclame glamour și filme care hipersexualizează femeia, în timp ce consecinţele din lumea reală sunt extrem de periculoase. Scuza de serviciu este că e ok cât timp „toată lumea o face” sau „toată lumea o păţește”. Dar nu e ok, niciodată!