De ce suntem atrași la primul contact de unii oameni, iar de alţii, nu? Am putea fi tentaţi să credem că ceea ce face diferenţa este frumuseţea. Însă am greși.

Deși ecuaţia atractivităţii are încă multe necunoscute, chiar și pentru oamenii de știinţă, un lucru este însă cert: atracţia este un joc în care intră numeroase alte elemente, pe lângă frumuseţe. Unii pun magnetismul numit „îndrăgostire” pe seama chimiei. Alţii intră în detalii, iar vedetele acestor teorii ar fi sunetul vocii celuilalt și mirosul corpului său.

Un studiu publicat în jurnalul Frontiers in Psychology a revizuit 73 de cercetări pe tema atracţiei, publicate de-a lungul a 40 de ani (1977-2017), pentru a examina importanţa aspectelor care ţin de caracteristicile vizuale, auditive și olfactive și a descoperit că percepţia noastră privind atractivitatea celuilalt este multimodală. Altfel spus, nu se bazează pe un singur factor, cum este aspectul fizic, ci pe mai mulţi.

Cum ar fi ușor de intuit, anumite mirosuri pot descuraja apropierea de o altă persoană, însă altele o pot face să pară nu doar mai plăcută, ci și mai atractivă din punct de vedere fizic, a explicat coordonatoarea studiului, cercetătoarea Agata Groyecka, de la Universitatea din Wrocław, Polonia.

În știinţa populară a devenit cumva o informaţie comună faptul că atractivitatea unei persoane este determinată de interacţiunea dintre feromonii acesteia și feromonii partenerului/partenerei. Și că, dacă există o compatibilitate între aceștia, atunci și partenerii vor fi compatibili. Însă, în ciuda popularităţii acestei teorii, aceasta încă nu a fost demonstrată convingător, ba chiar există cercetători care o combat. Cum este Tristram Wyatt, care îi explică neajunsurile într-o prezentare TED.

Vocea unei persoane este, de asemenea, un puternic indicator al atractivităţii, fiind totodată încărcată de informaţii despre cel căruia îi aparţine. Vocea redă informaţii despre sexul unei persoane, despre vârstă, despre cât de dominatoare sau cooperantă este, despre starea ei emoţională și chiar despre puterea fizică.

Unii cercetători care au analizat atractivitatea vocii feminine spun că aceasta ar putea fi influenţată de faza ciclului menstrual în care se află femeia sau de asocierea dintre voce și configuraţia corporală, care se pare că poate fi aplicată și în cazul bărbaţilor.

Oricare ar fi factorii care influenţează, oamenii de știinţă au observat că cele mai atrăgătoare sunt vocile mai acute – în cazul femeilor –, și vocile cu tonalitate mai joasă – în cazul bărbaţilor.

În privinţa aspectului fizic, psihologii vin cu informaţia contraintuitivă că feţele comune sunt mai atractive. Deși investim sume enorme pentru a ne transforma în depozitari unici ai frumuseţii, știinţa a demonstrat că, atunci când vine vorba de atractivitate, familiaritatea este la putere. Chiar dacă în reviste și în filme ne place să ne uităm la feţe exotice, ale unor frumuseţi răpitoare, atunci când ne alegem un partener de viaţă tindem să decidem în funcţie de sentimentul de „acasă” pe care ni-l oferă acel chip.

Simulări computerizate care au generat artificial chipuri suprapunând fotografii cu diferite trăsături nuanţate au concluzionat că fotografiile cele mai populare sunt cele cu chipuri cât mai banale, cu trăsături cât mai neevidente.

Poate cel mai fascinant lucru este faptul că, de multe ori, atractivitatea unei persoane nu depinde nici de cum arată, nici de cum miroase, nici de ce voce are, ci de ceva ce aproape nu are nicio legătură cu persoana: mediul în care are loc interacţiunea. Psihologii au observat că fundalul în care interacţionăm cu cineva ne poate direcţiona percepţia cu privire la atractivitatea acelei persoane. Dacă stai pe un scaun rece, cu o băutură rece în mână, este posibil să percepi omul de lângă tine ca având o personalitate stoică. Dacă, în schimb, stai într-un mediu călduros, cu o cană de ceai sau altceva cald în mână, este posibil să proiectezi asupra omului lângă care te afli caracteristici precum căldură sufletească.

Biologia devine de-a dreptul poetică atunci când, odată confirmată atracţia, noradrenalina inundă creierul, activând sistemul „luptă sau fugi”. Inima începe să bată mai tare, pupilele se dilată, iar organismul generează glucoză pentru a-și asigura energie în plus, dar nu pentru că am fi în vreun pericol, ci pentru că acesta este modul organismului nostru de a ne anunţa că tocmai se întâmplă ceva foarte important.

Însă, deși în cultura occidentală de multe ori accentul cade pe investiţia până la momentul atracţiei, iar discuţiile se învârt predominant pe tema „cum să cucerești”, în realitate ceea ce este cu adevărat important într-o relaţie (romantică sau nu) se petrece abia după acel prim contact, în care cei implicaţi se pot simţi atrași sau, din contră, pot simţi repulsie. De fapt, interacţiunea de după primul moment este atât de importantă încât ea poate rescrie regulile după care judecăm toate primele momente ale interacţiunilor noastre viitoare cu alţi oameni. Iar aceasta este nu doar o veste bună, ci și o plasă de siguranţă pentru sănătatea noastră emoţională: nu depindem de aspecte incontrolabile precum mirosul nativ, tonalitatea vocii sau simetria feţei. Lucrurile care contează cu adevărat într-o relaţie pot fi cultivate o viaţă întreagă și pot dura tot atâta. Și despre acestea au vorbit oamenii de știinţă și au ajuns la concluzia că două ingrediente sunt vitale pentru o relaţie durabilă: bunătatea și generozitatea. Niciuna nu depinde de ce avem de la natură.