Anul 2018 nu a fost unul sărac în momente sau gesturi care ne-au inspirat. Faptul că au ajuns să fie cunoscute de milioane de oameni demonstrează din nou că împărtășim admiraţia pentru bunătate, solidaritate și curaj. Mai mult de atât, fiecare oferă speranţa unui efect de domino care să răspândească binele într-o lume în care, la fel ca la începuturi, răul pare să fie învingător.

10.Poppy are 6 ani și este o fetiţă britanică specială. La vârsta ei, copiii sunt preocupaţi mai mult cu joacă, dar ea are planuri mai măreţe de atât. În 2017, a vizionat împreună cu mama ei o gală teledon pentru copiii nevoiași din spitale, iar poveștile lor au impresionat-o foarte mult. A rugat-o pe mama ei să doneze 100 de lire în numele ei, dar aceasta nu și-a permis să ofere mai mult de 10 lire.

Așa că, anul trecut, Poppy a făcut un plan pentru a strânge mai mulţi bani. Și-a anunţat familia și prietenii că fiecare bănuţ pe care îl va primi cadou sau plată pentru muncile făcute în casă va fi pus deoparte pentru copii. Impresionaţi de determinarea ei de a face bine, toţi cei apropiaţi au ajutat-o să strângă cât mai mulţi bani. Vestea s-a răspândit în comunitate și Poppy a reușit să strângă mult mai mult decât își dorise. A cumpărat coșuri de cadouri speciale pentru copiii din spitale la care Moșul n-ar fi putut să vină și a donat pentru o asociaţie caritabilă care are grijă de oamenii străzii. „Unii oameni nu au case. Alţii nu au o sănătate prea bună. Ea are atât de multă empatie. Crede că poate salva pe toată lumea“, povestește mama lui Poppy, reamintindu-le celor care poate au uitat frumuseţea convingerii că schimbarea lumii stă și în mâinile noastre.

9.Cupa Mondială de Fotbal care a avut loc în Rusia anul trecut a adus în atenţia publicului poveștile de viaţă inspiratoare ale unor fotbaliști, care au reușit să ajungă acolo în ciuda tuturor obstacolelor pe care le-au întâlnit.

Cel mai mult însă au impresionat gesturile echipei japoneze și ale suporterilor ei. Imaginile cu suporteri japonezi care strângeau gunoiul de pe stadioane la finalul meciurilor, dar și cele cu mesajul de mulţumire din vestiar scris de echipă în rusă imediat după meciul în care a fost eliminată, au ajuns să fie distribuite pe reţelele de socializare de mii de oameni. Gesturile japonezilor au evidenţiat o atitudine de respect și recunoștinţă, manifestată prin gesturi simple, care ne-ar face tuturor vieţile mai frumoase dacă le-am întâlni mai des.

8.În luna februarie a anului trecut, SUA au fost din nou zguduite de o crimă în masă, care de data aceasta a avut loc la un liceu din Florida, Stoneman Douglas. Un fost elev în vârstă de 19 ani a intrat înarmat, a ucis 17 elevi și a rănit grav alţi 17. Întreaga ţară s-a unit în a trimite condoleanţe familiilor îndurerate.

Ce a inspirat însă din toată această tragedie a fost atitudinea elevilor după eveniment. Dând dovadă de o maturitate ieșită din comun, aceștia s-au unit pentru a schimba lucrurile și a se asigura că așa ceva nu se va mai întâmpla vreodată. Discursurile lor după atac au devenit virale și nu au putut trece neobservate de politicienii cărora li s-a reproșat că astfel de incidente apar din cauza legilor prea permisive pentru permisele de portarmă. Datorită elevilor și familiilor lor, în statul Florida a fost aprobată o lege care crește siguranţa în școli, deși din punctul lor de vedere este mult prea puţin faţă de ceea ce ar trebui făcut. Dar demersurile acestor elevi nu au ajuns la capăt și demonstrează puterea cu care o comunitate poate să schimbe lucrurile atunci când este unită chiar și de o tragedie.

7.Sylvia Bloom a muncit timp de 67 de ani ca secretară pentru o firmă de avocatură din New York și nu a ieșit vreodată în evidenţă cu ceva anume. După ce a murit, la 96 de ani, testamentul ei a dezvăluit că avea o avere de 9 milioane de dolari. Nici măcar familia nu știa de averea impresionantă, traiul lor fiind unul modest. A locuit împreună cu soţul ei într-un apartament închiriat și a mers cu transportul public toată viaţa. Sylvia a investit de-a lungul vieţii mici sume în acţiuni pe care observa că le cumpărau șefii ei. Câștigurile au fost puse deoparte, fără ca cineva să știe.

Conform testamentului ei, cea mai mare a banilor a fost donată unei fundaţii care ajută studenţi din medii defavorizate să-și plătească taxele universitare. Restul a fost împărţit familiei, care a primit, pe lângă bani, o lecţie despre cumpătare și înţelepciune.

6.În vara anului trecut, 12 copii thailandezi, pasionaţi de fotbal, împreună cu antrenorul lor au rămași blocaţi într-o peșteră și riscau să fie înecaţi de apele musonului care le făceau ieșirea aproape imposibilă. O situaţie atât de nefericită a scos la iveală puterea unităţii și modul minunat în care oamenii se mobilizează să ajute.

Sute de experţi internaţionali, militari și oameni de rând s-au mobilizat pentru a ajunge la copii și pentru a-i salva la timp. Eforturile lor au fost urmărite timp de 18 zile de milioane de oameni din întreaga lume. Cei mai buni scufundători din lume s-au oferit voluntari pentru a-i salva. Din nefericire, unul dintre ei, un fost membru al forţelor speciale, a murit în peștera din Thailanda încercând să ajungă la copii. Fericirea salvării tuturor copiilor a fost împărtășită în toată lumea de cei care speraseră și se rugaseră în timp ce urmăreau operaţiunile de salvare.

5.Jalandhar Nayak locuiește în estul Indiei, într-o localitate foarte izolată. Vinde legume pentru a trăi și are trei băieţi pe care îi susţine financiar la o școală cu internat. Visul lui este ca ei să înveţe, pentru că el nu a avut șansa aceasta, ca membru al unei caste inferioare.

Copiii nu îl vizitează atât de des pe cât și-ar dori, pentru că drumul băieţilor de la școală trece printr-o zonă muntoasă greu accesibilă. Cei aproximativ 8 kilometri sunt parcurși în mai bine de 3 ore de copii. Pentru a le face călătoria mai ușoară, Jalandhar a început, în urmă cu doi ani, să facă un drum prin pădure. S-a trezit în tot acest timp mai devreme și a muncit uneori și 8 ore pe zi pentru a elibera drumul de stânci și de alte obstacole. A avut grijă însă la vegetaţie, niciun copac nefiind tăiat pe acest traseu.

Atunci când autorităţile au auzit de drumul lui din relatările unui ziar local, i-au promis că vor termina ceea ce el a început. Jalandhar a profitat de ocazie pentru a cere electricitate și apă curentă în localitatea lui, care le-ar face viaţa mult mai ușoară localnicilor. Speră că astfel va fi mai simplu și mai plăcut pentru fiii săi să îl viziteze.

4.Carla Daly, în vârstă de 15 ani, zbura alături de mama ei pe ruta Boston-Los Angeles, la bordul unui avion al companiei Alaska Airlines, când însoţitoarele de bord au întrebat pasagerii dacă cineva cunoaște limbajul semnelor. Clara studiase timp de un an limbajul, deși nu are nevoie ea însăși să îl folosească și s-a oferit să ajute.

Însoţitoarele de bord au condus-o către locul unde stătea Tim Cook, un bărbat surd și orb, care era la bordul aeronavei fiindcă voia să își viziteze sora. Clara a îngenuncheat lângă el, i-a luat mâinile într-ale ei și a început să îi scrie în palmă. Tim nu avea nevoie decât de un pahar de apă, dar de fapt era încântat să poată comunica cu cineva, chiar și pentru câteva minute.

Până la finalul zborului de șase ore, cele câteva minute s-au transformat în câteva zeci, timp în care Tim i-a povestit puţin despre viaţa lui, iar Clara, despre planurile ei de viitor. La final, Tim a mărturisit că a fost cea mai bună călătorie pe care a avut-o vreodată și că oamenii în general nu realizează cât de important este pur și simplu să ai pe cineva cu care să poţi schimba câteva cuvinte și să nu te simţi singur pe lume, în special pentru cineva în situaţia sa.

3.Robert Goodman tocmai terminase ultima rundă de chimioterapie atunci când și-a dat seama că i se încheia concediul medical. Nu-și permitea concediu fără plată, așa că trebuia să se întoarcă la slujba lui de profesor. Starea de sănătate nu îi permitea să facă însă acest lucru și nici nu era indicat, putea să se îmbolnăvească foarte ușor de la copii, sistemul lui imunitar fiind slăbit de chimioterapie.

Sistemul de învăţământ din Florida le permite însă profesorilor să cedeze zile de concediu medical altor colegi. Fiind ultima lui șansă, a scris pe Facebook despre nevoia lui. A fost surprins că în doar 4 zile colegii lui din statul Florida i-au oferit 100 de zile de concediu medical. „Când sute de oameni te copleșesc cu dragostea lor, chiar e o experienţă care îţi schimbă viaţa“, a declarat Robert, care la începutul acestui an se va întoarce la catedră.

2.Celeste Ayala era în tură la spitalul Sor Maria Ludovica din Buenos Aires și urmărea forfota doctorilor. Datoria ei ca ofiţer de poliţie era să se asigure că toată lumea este în siguranţă.

Dintr-un salon se auzeau plânsetele disperate ale unui bebeluș subnutrit, de care doctorii nu aveau timp să se ocupe. Era murdar, mirosea urât și plângea de foame. Mama lui era acasă cu ceilalţi cinci copii, care nu o duceau nici ei prea bine. Doctorii știau prea bine cazul și erau destul de nepăsători.

Pentru că și ea avea un bebeluș acasă, a întrebat medicii dacă îi permiteau să-l alăpteze. Fotografia care a devenit apoi virală o surprinde pe Celeste așezată pe un scaun de pe hol, alăptându-l pe micuţ. Un coleg a fost impresionat de gestul ei altruist, așa că a vrut să îl facă cunoscut.

„A fost un moment trist, mi-a frânt inima să îl văd așa, societatea ar trebui să fie sensibilă la probleme care îi afectează pe copii, nu se poate să mai întâmple“, le-a mărturisit Celeste jurnaliștilor care i-au lăudat gestul.

1.Cel mai impresionant moment din anul care a trecut s-a petrecut în Franţa, iar protagonistul lui este un tânăr imigrant din Mali în vârstă de 22 de ani.

Mamoudou Gassama se plimba pe străzile Parisului când a observat o mulţime de oameni strânși în faţa unui bloc de locuinţe. A văzut apoi că la etajul patru al clădirii se afla un bebeluș care atârna la marginea balconului, riscând să cadă în orice moment.

Fără să stea pe gânduri, a traversat în fugă strada și a început să se caţăre cu viteză până la etajul patru. A tras repede bebelușul, spre ușurarea trecătorilor și a tatălui care lăsase copilul nesupravegheat cât timp plecase la cumpărături.

Toată acţiunea a fost filmată și Mamoudou, sau „Omul Păianjen“, cum a fost supranumit de presă, a devenit erou naţional. A fost invitat de președintele Macron pentru o discuţie, în cadrul căreia i-a fost promisă cetăţenia franceză și i s-a oferit postul de pompier.

„Am făcut-o pentru că era un copil. M-am căţărat și… Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a ajutat“, i-a povestit acesta președintelui francez.