Ridicolul în tragedia zborului MH370 Malaysia Airlines

374

Tragedia a lovit inexplicabil familiile celor 239 pasageri ai zborului MH370 Malaysia Airlines, dispărut pe 8 martie. Autorităţile au anunţat că nu mai există „îndoieli rezonabile" cu privire la decesul călătorilor. Teoriile care au circulat între timp arată însă cât de greu de acceptat este lipsa unui răspuns la legitima „De ce?".

După ce aeronava Boeing 777 a Malaysia Airlines a dispărut fără urmă în timp ce efectua o cursă Kuala Lumpur-Beijing, premierul Malaysiei a anunţat pierderea definitivă a pasagerilor. Potrivit premierului, avionul a căzut în sudul Oceanul Indian și este „dincolo de orice îndoială rezonabilă” că nu există supravieţiutori. Anunţul nu răspunde însă celor mai persistente întrebări cu privire la incidentul tragic: Ce s-a întâmplat și, mai ales, de ce?

La jumătatea drumului dintre Malaysia și Vietnam, avionul a luat o direcţie opusă planului de zbor, schimbând cursul spre vest. Sistemele de comunicare au fost dezactivate „de manieră deliberată”, suspectează anchetatorii, iar aeronava a zburat timp de 7 ore, înainte să își epuizeze carburantul și să se prăbușească în ocean.

O sursă apropiată echipei de investigaţie declara pentru The Telegraph că „acesta a fost un act intenţionat comis de cineva de la bordul aeronavei, care trebuie să fi avut cunoștinţe detaliate despre cum se face lucrul acesta… Nu a apărut nimic care să arate vreun motiv.” Poliţia a interogat peste o sută de prieteni și rude ale piloţilor, le-a percheziţionat casele, au căutat prin laptopurile lor și rapoartele lor de zbor, cerând totodată ajutorul FBI-ului și Interpolului. Nu au găsit nimic suspect legat de cei doi aviatori, niciunul neavând un trecut extremist cunoscut sau probleme psihologive despre care să se știe.

De la plauzibile la ridicole, teoriile care încearcă să explice misterul dispariţiei aeronavei eu eșuat să aducă răspunsuri satisfăcătoare. Printre cele mai bizare speculaţii vehiculate în primul rând pe internet, dar și prin presa internaţională se numără teoria potrivit căreia avionul ar fi fost lovit de un meteorit, ar fi fost înghiţit de o gaură neagră sau că forţele militare ale vreunei ţări ar fi doborât avionul ori că acesta a aterizat pe o insulă sălbatică sau că aeronava a fost răpită de fiinţe extraterestre. Teoriile, unele mai penibile decât altele, au asigurat o creștere menţinută a rating-ului canalelor care le-au propagat, de pildă CNN, care a intervievat inclusiv parapsihologi privind dispariţia avionului.

De ce prind la public teoriile conspiraţioniste

Oamenii se așteaptă întotdeauna ca evenimentele majore să aibă cauze majore, scria dr. Patrick Leman, profesor de psihologie la Universitatea din Londra, într-un articol New Scientist, citat de scienceblogs.com. În 2003, Leman și-a testat ipoteza printr-un experiment sociologic care a arătat că oamenii sunt înclinaţi să creadă în conspiraţii atunci când au de interpretat evenimente cu implicaţii mari. „Oamenii presupun că un eveniment care are consecinţe substanţiale, semnificative sau cu rază mare de acţiune trebuie să fi fost provocat de ceva substanţial, semnificativ sau cu o rază mare de acţiune.”

Acest tip de raţionament „seduce”, scria psihologul, pentru că ne protejează de ceea ce altfel ar fi „o relaţie haotică și imprevizibilă între cauză și efect”. Cum să crezi că un președinte de stat a fost asasinat de un singur om, instabil mintal? Sau că o prinţesă a murit din cauza unui șofer beat? „Instabilitatea ne incomodează pe cei mai mulţi dintre noi; preferăm să ne imaginăm că trăim într-o lume predictibilă, sigură, așa că într-o manieră stranie, unele teorii conspiraţioniste ne oferă interpretări ale evenimentelor care ne permit să ne păstrăm simţământul siguranţei și al predictibilităţii.” Viren Swami, profesor de psihologie la Univesitatea Westminster din Anglia susţine valabilitatea acestui mecanism. Suntem mai tentaţi să credem teoriile conspiraţiei atunci când ne simţim în nesiguranţă, cita New York Times.

Leman adăuga descrierii faptul că oamenii suplinesc, fără mustrare, golurile de informaţie cu date care să le susţină ipotezele, ba chiar sunt capabili să se abată de la firul evenimentelor pentru ca acesta să fie coerent cu informaţia lor. Portretul robot al celor care cred în conspiraţii cuprinde și trăsături precum o stimă de sine scăzută.

De ce sunt periculoase conspiraţiile

Am putea crede că adepţii conspiraţiilor sunt o minoritate needucată, dar am greși. Un sondaj efectuat anul trecut în Statele Unite arăta că nu mai puţin de 63% dintre cetăţenii americani cred în cel puţin o teorie a conspiraţiei de ordin politic. Procentul este îngrijorător, fiindcă printre efectele adoptării raţionamentelor conspiraţioniste se numără mulţi factori generatori de probleme. În primul rând, credinţa în conspiraţii induce sentimentul înţelegerii lumii din jur, dar aceasta este o înţelegere falsă. Nu putem rezolva problemele reale ale circumstanţelor noastre, dacă nu înţelegem cu adevărat aceste circumstanţe. Suntem liberi să credem că George W. Bush a ajutat atentatele de la 11 septembrie, asta ne poate face să simţim că deţinem controlul, dar nu ne va face să și deţinem controlul, explica editorialistul Maggie Koerth-Baker, pentru NYT.

În plus, conspiraţiile alimentează un climat de neîncredere generalizată și perpetuează temeri care duc la acţiuni cu rezultate greu de intuit. De pildă în Africa, în zonele în care se consideră că SIDA este o armă folosită de guvern împotriva populaţiei (prin asociere cu experimentul Tuskegee), oamenii sunt mai predispuși să nu se protejeze în timpul actului sexual. Sau, mai aproape, atunci când oamenii cred că guvernul sau companiile farmaceutice le ascund informaţiile despre efectele dăunătoare ale vaccinurilor, ei refuză să își mai vaccineze copiii, ceea ce generează epidemii, uneori fatale.

Foto: wikipedia

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.