Foamete sau încălzire globală? O alegere dificilă

130

    Liderii lumii s-au reunit la New York pentru a discuta despre ţintele de dezvoltare pentru mileniul al III-lea. Naţiunile lumii au eşuat, până acum, în lupta împotriva unui flagel de temut – foametea.

    Dacă la începutul anilor 2000, liderii lumii prezenţi la ONU declarau problema foametei o prioritate şi îşi propuneau ca până în 2015 să reducă numărul celor care suferă din cauza foametei la jumătate (adică la cca. 600 de milioane de persoane), astăzi se constată că „nu s-a făcut niciun progres vizibil spre atingerea acestui ţel", notează Der Spiegel.

    În fapt, în loc să fie redus, numărul persoanelor care suferă de foame, în special în ţările aflate în curs de dezvoltare, a crescut, depăşind miliardul. Organizaţia pentru Agricultură şi Hrană estimează că 925 de milioane de persoane suferă de foame şi subnutriţie, în timp ce încă un miliard de persoane sunt afectate de lipsa hranei. Copiii subnutriţi cresc mai încet şi dezvoltarea lor mentală este mai lentă. De asemenea, aceşti copii sunt mai expuşi riscului de îmbolnăvire.

    Provocările sunt uriaşe, în condiţiile în care, până în 2050, se estimează că populaţia planetei va ajunge la 9 miliarde de locuitori. Aceasta înseamnă că producţia de hrană va trebui să crească cu 70% pentru a veni în întâmpinarea nevoilor, conform unor estimări ale Organizaţiei pentru Agricultură şi Hrană. Specialiştii spun că trebuie găsite noi metode de dezvoltare a agriculturii şi de creştere a producţiei. Se vorbeşte tot mai mult despre o nouă Revoluţie Verde.

    Dacă „Revoluţia verde", din anii 1960-1970, a contribuit la dezvoltarea agriculturii din Asia şi America Latină, astăzi se constată că defrişările masive, folosirea pesticidelor şi a fertilizatorilor au avut efecte negative puternice asupra ecosistemului. O arată inundaţiile tot mai frecvente, cum au fost cele din Pakistan, India sau China. Creşterea producţiei ar presupune, azi, o nouă extindere a suprafeţelor agricole. Este de aşteptat însă ca această extindere să aibă consecinţe nedorite asupra schimbărilor de climă, cu furtuni, inundaţii şi catastrofe naturale tot mai frecvente.

    Criza din agricultură este alimentată şi de consumul sporit de carne, largi suprafeţe agricole fiind cultivate doar pentru a asigura hrana necesară creşterii animalelor.

    Soluţiile propuse pentru rezolvarea acestei crize nasc tensiuni şi dezbateri. Unii propun dezvoltarea ingineriei genetice. „Avem nevoie nici mai mult, nici mai puţin, de o a doua Revoluţie Verde", susţine Friedrich Berschauer, de la Bayer Cropscience. Alţii spun însă că trebuie să fim rezervaţi, chiar sceptici, atunci când reprezentanţii companiilor agricole vorbesc despre rezultatele mirifice ale ingineriei genetice.

    „Micii fermieri trebuie să ocupe locul central în viitoarea Revoluţie Verde", crede Olivier de Schutter, raportor ONU pentru dreptul la hrană. „Următoarea Revoluţie Verde va fi o revoluţie a cunoaşterii. Micii fermieri trebuie să înveţe cum să lucreze suprafeţele agricole limitate într-un mod productiv şi prietenos faţă de mediu", susţine Carlos Seré, cercetător în domeniul agricol. Milioanele de mici fermieri ai lumii au nevoie de acces la capital, fără a deveni dependenţi de marile corporaţii, au nevoie de informaţii despre calitatea solurilor şi despre cum se pot obţine cele mai bune recolte.

    Surprinzător, rezolvarea problemei foametei depinde şi de asigurarea unor drepturi egale pentru femei şi bărbaţi, mai ales în ţările lumii a treia. Succesul agriculturii depinde în mare măsură de munca femeilor. „De la cultivat şi până la vânzarea produselor, femeile fac între 60 şi 80% din muncă", susţine Kanayo Nwanze, preşedintele Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii. Bărbaţii fie muncesc în alte domenii, fie sunt bolnavi, fie îşi acceptă pasivi soarta, crede Pawan Kumar, agent de dezvoltare în India.