În 1999, filmul Shakespeare in Love (Shakespeare îndrăgostit) a câștigat Premiul Oscar la șapte categorii. Gwyneth Paltrow a câștigat atunci Oscarul carierei sale, pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal. A câștigat totodată inima publicului, într-o rochie roz pal, care îi completa machiajul nedectabil, cocul minimal și imaginea diafană. Zâmbea pentru presă, alături de producătorul Harvey Weinstein, de parcă nu ar fi avut nicio grijă în lume. Nimeni nu știa atunci că doar cu câţiva ani înainte, Weinstein pretinsese favoruri sexuale de la ea.

Gwyneth Paltrow la Premiile Oscar, 1999.

Mărturisirea lui Paltrow vine după zeci de ani de la incident, alături de cea a Angelinei Jolie, Mirei Sorvino, a lui Kate Beckinsale, Rosannei Arquette, Carei Delevigne și a multor altor actriţe. De câteva zile curg în presă acuzaţii de abuz sexual la adresa lui Harvey Weinstein, un producător de filme care deţine propriile companii și care este unul dintre greii industriei de filme americane, un „campion” al filmelor independente. Filmele care au ieșit din casele sale de producţie, printre care se numără Emma, Pulp Fiction, Shakespeare in Love și, mai recent, Kings Speech și Tulip Fever, au strâns trei sute de nominalizări la Oscar și destule victorii. Weinstein este răspunzător pentru găsirea și promovarea multora dintre talentele care au făcut carieră la Hollywood, iar puterea sa de a face staruri sau de a le distruge a rămas nedisputată pentru 30 de ani, la fel ca tot comportamentul său de prădător sexual, care abia astăzi iese la iveală.

Acuzaţiile la adresa sa variază de la: „Mi-a sugerat să îi fac un masaj, în timp ce purta doar un halat”, la: „M-a invitat la prânz și m-am pomenit într-un separeu privat, unde a început să mă pipăie”, la un simplu: „M-a violat și toată lumea a știut.” Cel puţin 30 de femei din lumea filmului și a modei au ieșit în presă pentru a povesti propria experienţă de coșmar cu titanul de la Hollywood, într-un gest de solidaritate cu acele femei care au suferit cel mai mult și într-un gest de exasperare faţă de complicitatea în care au trăit atâţia ani, în care niciun star masculin din industrie nu a spus nimic. Chiar și în aceste momente, prea puţini au conștiinţa destul de curată pentru a-l critica pe Weinstein.

Unii au încercat să se debaraseze repede de orice asociere cu el, doar ca să eșueze lamentabil. Ben Affleck, actor, regizor și producător, a fost printre primii care a criticat de bunăvoie „comportamentul intolerabil” a lui Weinstein, de care spune că nu ar fi știut. Câteva minute mai târziu, două femei îi aduceau aminte lui Affleck că și comportamentul său este intolerabil, una acuzându-l că a pipăit-o la premiile Globul de Aur, iar alta, în direct, la o emisiune când erau tineri și când i-a cerut să își arate decolteul. În cazul celei de a doua, având în vedere că emisiunea încă există, Affleck și-a cerut scuze. În cazul celălalt, nu și nici în cazul actriţei Rose McGowan, una dintre femeile care îl acuză pe Weinstein de viol și care a mărturist că i-a spus lui Affleck despre Weinstein, iar replica lui la timpul respectiv a fost: „La naiba, i-am spus să nu mai facă așa ceva.” Affleck își datorează faima tot lui Weinstein, care a produs filmul Good Will Hunting, la fel ca bunul său prieten și partener de afaceri, Matt Damon, care se declară astăzi la fel de surprins de acuzaţii. Poate nu întâmplător, fratele lui Affleck, Cassey Affleck, care a câștigat anul trecut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal, a fost acuzat de hărţuire sexuală de două femei, cu care s-a înţeles în afara sălii de judecată. Weinstein are cel puţin opt astfel de înţelegeri, una chiar cu McGowan, care a spus că la vremea respectivă a ales această cale pentru că avocaţii au lămurit-o că nu are cum să câștige la tribunal.

La ceremonia de decernare a Premiilor Oscar de anul trecut, actriţa Brie Larson a fost singura într-o sală întreagă care a refuzat să îl aplaude pe Affleck pentru Oscarul său. La vremea respectivă, ea a părut excentrică, iar restul lumii, inclusiv presa, era prea îndrăgostită de noul talent descoperit. Ce diferenţă face un an de zile!

Idoli și putere

În faţa acestui scandal sunt cei care spun că nu au știut nimic, cei care spun că au auzit zvonuri cum că lui Weinstein îi plac femeile frumoase, dar că „așa sunt bărbaţii”, și multe femei care spun că au știut, că au zis și altora despre ce li s-a întâmplat și că au avertizat și alte femei despre el. Regizori cu legături strânse cu el, precum Quentin Tarantino și Robert Rodriguez, au spus că au nevoie de timp să proceseze știrile înainte să vorbească public despre asta. Unii susţin că este posibil ca oamenii din industrie să nu fi știut până unde merge Weinstein, care ar fi avut grijă de imaginea sa publică și se dădea „în stambă” doar când era singur cu fetele. Doar că este totuși greu de crezut că un comportament de prădător în serie nu s-ar fi dat în vileag în 30 de ani. Conform declaraţiilor actriţei Kate Beckinsale, situaţia e de așa măsură că Weinstein a întrebat-o dacă au făcut sex, pentru că „nu putea să își aducă aminte dacă m-a violat sau nu când aveam 17 ani”. Ea spune că refuzurile ei de-a lungul anilor au rezultat într-o relaţie profesională disfuncţională, în care el obișnuia să ţipe la ea, să o ameninţe și să le spună altora în glumă că „Kate trăiește doar ca să mă refuze pe mine” și în care cariera ei a avut de suferit.

Este uimitor cum niciuna dintre aceste femei, care au ajuns și faimoase, și bogate, și puternice, cu propriile afaceri și case de producţie, nu au fost totuși destul de puternice pentru a face public acest secret murdar. De ce acum? A venit momentul. Cine a adus momentul? Internetul. O dată, prin faptul că a schimbat cultura filmului, tot mai mulţi regizori și actori de renume se îndreaptă spre servicii de streaming, precum Netflix și Amazon, în timp ce cariera lui Weinstein e la apus, iar, în al doilea rând, datorită internetului suntem mult mai conștienţi de problemele din societate, în special inegalitatea de gen și felul în care sunt tratate femeile și minorităţile. Jurnalistul David Carr, de la New York Times, a vrut să spună povestea lui McGowan de ani de zile, dar ea nu a considerat că publicul era destul de pregătit la vremea respectivă. Weinstein avea relaţii și în presă și ar fi îngropat povestea dacă nu s-ar fi viralizat imediat. Acum tot o investigaţie New York Times, cu declaraţiile a trei victime și cu informaţii despre înţelegerile legale pe care Weinstein le-a făcut cu alte victime, a devenit virală, urmată de un articol The New Yorker, care a plusat cu alte declaraţii grave. Chiar și astăzi, o singură acuzaţie ar fi fost îngropată sub întrebările care li se pun mereu victimelor: Cu ce era îmbrăcată? Băuse sau se drogase? Ce intenţii avea? L-a sedus? Câţi iubiţi are? E o femeie ușoară? Însă când deja există multiple acuzaţii, transpare un sistem care l-a acoperit și i-a permis să facă asta în continuare.

Nu este un sistem nou. Este același care l-a acoperit și pe Bill Cosby și care i-a permis ca ani de zile să își drogheze și să își abuzeze sexual victimele. Cu imaginea pe care Cosby și-o crease, de idol pentru afro-americani, devenise imposibil să crezi ceva rău despre el. În anii 1980, acţiunile sale de filantropie, faptul că obișnuia să plătească taxele universitare fanilor care îi scriau, faptul că a creat burse pentru afro-americani și faptul că în 1988 a donat 20 de milioane de dolari Colegiului Spelman, din Atlanta, cea mai mare sumă donată până atunci unui colegiu de afro-americani, care mai era și colegiu de fete, l-a transformat pe Cosby într-un semizeu, protector al minorităţilor și femeilor, scrie The Atlantic. Pe lângă asta, geniul său de comic l-a poziţionat dincolo de orice reproș. Chiar și astăzi, după atâtea dezvăluiri împotriva sa, sunt destui oameni și destule femei care ar prefera să creadă că e vorba de o conspiraţie decât că e vinovat.

Harvey Weinstein

În același fel, Weinstein și-a construit o imagine de apărător al cauzelor progresiste. Într-o industrie controlată de bărbaţi, care face fime despre bărbaţi, filmele lui Weinstein au promovat femeile și le-au dat putere în această industrie. Recent s-a aflat că Weinstein a donat 5 milioane de dolari Universităţii din Carolina de Sud pentru un fond bursier dedicat femeilor regizor. De asemenea, a făcut donaţii pentru mai multe femei din politica americană, printre care Hillary Clinton și senatoarea Elizabeth Warren. Ambele au declarat că nu au știut despre obiceiurile lui Weinstein și că vor dona mai departe sumele respective. În faţa acestor acuzaţii, beneficiarii generozităţii acestor două personaje au rămas vulnerabile. Sunt destule voci, de exemplu, care pun la îndoială incredulitatea lui Clinton, care se găsește, încă o dată, subminată de comportamentele sexuale improprii ale bărbaţilor din jurul ei.

Dar nu este vorba doar de banii aruncaţi spre beneficiul altora, care au creat un strat de protecţie în jurul acestor bărbaţi, ci poate mai ales e vorba de succesul lor profesional, acea atingere de geniu care i-a făcut unici în industrie, adică foarte profitabili și indispensabili multora. Este ceva comun ca talentul să fie preţuit deasupra bunelor maniere, a empatiei, și ca agresorul să fie păstrat pentru că investiţia în el merită mai mult decât investiţia în victimele sale, mai ușor de înlocuit. Convingerea este că nimeni nu poate face ce fac ei, așa că nu contează cum se poartă și, chiar și atunci când nu sunt la înălţime, tot sunt aplaudaţi ca și când ar fi performat cine știe ce minune, așa cum se vede de atâtea ori la Festivalul de la Cannes. Desigur, să umfli imaginea de sine a cuiva care face muncă mediocră este total altceva decât a proteja un comportament criminal. „Pe lângă traumă, vinovăţie și rușine, industria filmelor trebuie să se confrunte și cu consecinţele idolatriei ei, indiferent cât o costă artistic. Ce „geniu” de actor, comic, regizor sau producător mai apără acum și cu ce cost uman?” se întreabă Washington Post. Să nu avem impresia că Weinstein era singurul. Cel puţin o actriţă cunoscută a recunoscut că de mai multe ori a trecut prin experienţe similare, dar l-a numit doar pe Weinstein. Probabil că ceilalţi prădători acum urcă valul productivităţii sau încă sunt prea rentabili financiar pentru a fi daţi în vileag. Între timp, Weinstein este la un centru de reabilitare pentru dependenţă de sex, din Arizona, unde așteaptă probabil ca energiile stârnite de subiect să moară și sistemul să continue nestingherit, chiar dacă poliţia din New York și din Londra ar fi început investigaţii împotriva sa.

Un caz cât întreaga societate

S-ar putea să fim tentaţi să credem că acest caz este cumva dependent de natura creativă și libertină a industriei unde s-a produs, dar ne-am înșela. Patru din zece femei au astfel de probleme la locul de muncă, arată un studiu efectuat de Equal Employment Opportunity Commission, care nu analizează datele pe o anumită industrie. „Trece prin toate industriile, la toate nivelurile de venit, prin toate rasele, vârstele și orientările sexuale. În realitate este foarte îngrijorător cât de persistentă și universală este hărţuirea de sorginte sexuală”, au declarat reprezentanţii EEOC. Nu poate să fie nici întâmplător faptul că americanii au ales un președinte a cărui strategie de a intra într-o relaţie cu o femeie este să o apuce de zona genitală. Epidemia de abuzuri sexuale din universităţile americane, chiar și din cele de top, arată că încă din băncile școlii situaţia este extrem de gravă și nu ţine de nivelul de educaţie. Relaţiile sexuale au devenit atât de complicate, încât la peste 20 de ani studenţii trebuie învăţaţi ce înseamnă un act sexual consensual.

Aceasta se datorează și tradiţiei în care au fost tratate victimele, care au învăţat cât este de greu ca victimele să îi tragă la răspundere pe atacatori fără să își strice ele însele imaginea pentru toată viaţa. Cel mai mult pot spera să avertizeze alte victime. Studentele scriu avertizări anonime la toaletă. Jurnalistele alcătuiesc liste în care sunt trecuţi atacatorii împreună cu faptele lor. Cei menţionaţi de mai multe ori sunt trecuţi automat cu roșu. Aceasta arată cât de incapabilă este societatea să apere aceste victime. Instituţiile, firmele, acţionarii, boardurile directoare sunt protejate prin întoarcerea atenţiei asupra victimei, care mai mult ca sigur și-a provocat într-un fel atacatorul. În faţa unui sistem care apără bărbatul, o femeie nu vrea să pară dramatică, „nebună”, nedemnă de încredere. Mai degrabă va alege să uite.

Este ironic, pentru că acesta este sistemul care de fapt a redus femeia la o sumă de organe care au mai degrabă funcţii biologice ce trebuie să îndeplinească nevoile bărbatului, pentru ca apoi acesta să o judece pentru asta. De-a lungul istoriei și până în ziua de azi, acest sistem a încercat să controleze corpul femeii, de la ce are voie să citească, să înveţe, să gândească, la ce are voie să simtă. Aparatul reproducător feminin a fost și este în continuare în vizorul bărbaţilor care vor să îl „regularizeze”. Nu este de mirare că revoluţia s-a concentrat tocmai pe această parte, pe liberalizarea sexuală, pe dreptul femeii de a decide în dreptul corpului ei, inclusiv de a-l dărui când și cui dorește.

Din nefericire, această revoluţie sexuală, făcută posibilă de inventarea contraceptivelor, care au scos din ecuaţie responsabilităţile sexului și implicaţiile sale, anume stabilirea unei relaţii pe termen lung, împreună cu asaltul pornografiei, au avut mai degrabă un efect de bumerang. Sexul, în multiplele sale ipostaze, a devenit tot mai „ieftin”, adică ușor de accesat și lipsit de investiţii emoţionale, iar femeile tot mai mult sunt văzute doar ca o sumă de organe ce trebuie să îndeplinească nevoile sexuale tot mai diverse ale bărbaţilor și să o facă tot mai devreme în relaţie, din moment ce sunt emancipate. Nici pentru bărbaţi și nici pentru femei, sexul nu mai este îmbogăţit cu semnificaţiile de altădată și are puţin de-a face cu relaţia dintre două persoane, cât mai ales cu chimia instantanee dintre ele. Conform unui studiu recent, unul din patru bărbaţi americani ar face sex și cu un robot, cât timp ar arăta ca o femeie, o perspectivă despre care destui spun că este viitorul.

Realitatea este că și bărbaţii, și femeile fac sex la foc automat, adică nu așteaptă împlinirea altor lucruri în relaţie. Femeile au tot mai puţine așteptări de la bărbaţi în materie de atenţie, dedicare, loialitate și altele, iar bărbaţii sunt tot mai puţin dispuși să le ofere. Prin urmare, cea mai comună experienţă pentru tinerii americani de sub 40 de ani este să facă prima dată sex înainte de începerea unei relaţii cu persoana respectivă. O altă consecinţă este că bărbaţii nu mai au chef de însurătoare. Aceasta este concluzia cărţii Cheap Sex: The Transformation of Men, Marriage and Monogamy, scrisă de profesorul de sociologie Mark Regnerus. Astăzi, pentru prima dată în istorie, mai mulţi tineri americani între 25 și 34 de ani sunt necăsătoriţi decât căsătoriţi, iar media de vârstă pentru căsătorie este la 30 de ani și tot crește. Unii sociologi și economiști dau vina pe salariile mici ale bărbaţilor, dar un studiu din mai 2017 axat pe regiunile îmbogăţite de exploatarea gazelor de șist a găsit că salariile mari nu atrag o rată mai mare a cununiilor. Alţii vorbesc despre frica bărbaţilor de angajament, dar Regnerus nu este convins, pentru că majoritatea bărbaţilor spun că la un moment dat tot speră să se căsătorească și să aibă copii. Dar deocamdată libertatea este prea importantă pentru ei. „Fetele sunt mai ușor de păcălit decât băieţii, doar să le minţi sau să nu îţi pese prea mult. Dacă știi ce vor, atunci știi să nu le dai până la momentul potrivit. Dacă îţi faci o strategie poţi să obţii ce vrei… sex, relaţie, orice. Tu ai controlul”, a declarat un băiat de 24 de ani, proaspăt absolvent, pentru studiul lui Regnerus.

Cu greu poate fi contrazis. Bărbaţii deţin astăzi controlul pe piaţa căsătoriilor în America, arată profesorul. La fiecare 100 de femei care vor să se căsătorească, doar 82 de bărbaţi vor și ei. „Bărbaţii conduc pe această piaţă și sunt într-o poziţie optimă care le privilegiază interesele și preferenţile sexuale. S-ar putea ca nici măcar să nu fie conștienţi de acest lucru”, spune Regnerus. În schimb, tot mai multe femei ajung să se compromită și să intre în căsnicii nefericite. În trecut, femeile așteptau până la căsătorie pentru a face sex. Așa că bărbaţii aveau nevoie de soţii și, ca să le obţină, trebuiau să își găsească mai întâi un loc de muncă bun și să fie prezentabili. Aceasta le dădea motivaţia necesară pentru a deveni membri respectabili ai societăţii, crede Regnerus. În schimb, azi, sexul s-a ieftinit și a devenit un fel de opiu al maselor de bărbaţi, care rămân needucaţi și neangajaţi, în timp ce femeile caută să fie tot mai educate și să aibă carieră. Acum, bărbaţii trebuie să se ridice la nivelul lor, dar nu vor face asta decât constrânși fiind. „În ce privește sexul și relaţiile, bărbaţii se vor comporta pe cât de nobil o cer femeile la unison. Fără îndoială, asta e ceva îngrozitor pentru o femeie să audă. Nimeni nu vrea să fie responsabil pentru «creșterea» bărbaţilor”, încheie Regnerus. Dar este realist.

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.