Articol care promovează normalizarea pedofiliei, publicat într-un jurnal știinţific

103

Un jurnal știinţific care publică materiale evaluate inter pares (peer reviewed) găzduiește în numărul său din luna decembrie un articol care promovează normalizarea pedofiliei.

Decizia editorială a fost luată de jurnalul Sexuality & Culture, o publicaţie interdisciplinară în paginile căreia se regăsesc atât articole de analiză, cât și cercetări empirice, informează Christian Post. Materialul controversat se intitulează „Childhood «Innocence» is Not Ideal: Virtue Ethics and Child–Adult Sex” („«Inocenţa» copilăriei nu este ideală: etica virtuţii și relaţiile sexuale copil-adult”) și este scris de Tom O’Carroll, un britanic dublucondamnat la închisoare pentru infracţiuni legate de pedofilie.

O’Carroll are 73 de ani și este „un personaj care a bântuit periferia comunităţii știinţifice britanice și viaţa publică mai multe decenii”, notează editorialistul Justin Lee pentru ARC Digital. O’Carroll a fost închis prima dată în 1981 pentru „conspiraţie la coruperea moralei publice” și a doua oară în 2006, când, „după un raid cu 100 de ofiţeri de poliţie, autorităţile au descoperit în casa bărbatului cea mai mare colecţie cunoscută de pornografie infantilă. Copiii – în majoritate băieţi, chiar și de șase ani – fuseseră filmaţi și fotografiaţi în timp ce erau violaţi și torturaţi”, consemna atunci Irish Times. Bărbatul este cunoscut și ca autor al două volume care fac apologia pedofiliei: Paedophilia: The Radical Case (1980) și Michael Jackson’s Dangerous Liaisons (2010).

În articolul publicat recent, O’Carroll încearcă să argumenteze că etica virtuţii n-a reușit să furnizeze o justificare convingătoare pentru respingerea relaţiilor sexuale între adulţi și copii. Mai mult, bărbatul susţine că, într-o lume ideală, virtutea ar fi înţeleasă de o așa manieră încât să includă astfel de practici și chiar să le celebreze.

Editorialistul Justin Lee face un comentariu amplu, în care denunţă sofismele prin care O’Carroll încearcă să își impună ideile, remarcând și aspecte de detaliu ale manipulării, cum ar fi formularea „sex între copii și adulţi”, care sugerează subtil că iniţiatorii relaţiei ar fi copiii.

O’Carroll este „o mărturie vie a degradării standardelor cercetării interdisciplinare”, scrie Lee, punctând că, pentru ideologii de dreapta, britanicul este „un simbol condensat perfect al adevăratului scop al Revoluţiei Sexuale: destructurarea nihilistă a relaţiilor umane”, iar pentru cei de stânga este pionul perfect acordat cu „intenţia conservatorilor de a argumenta existenţa unei legături între homosexualitate și pedofilie”.

Lee recunoaște însă că, „pentru a fi convingătoare, pledoaria împotriva pedofiliei trebuie fundamentată într-o antropologie care vede sexualitatea umană ca fiind sacră. Orice etică bazată pe individualism liberal va lăsa, inevitabil, loc acceptării relaţiilor sexuale între adulţi și copii. Cum ar putea altfel, din moment ce exuberanţa arbitrară privind voinţa umană este ridicată la rang de bine suprem? Nu ne mai rămâne decât voinţa-de-putere a individului sau intersubiectivismul voinţei-de-putere a colectivului. În oricare dintre scenarii, nu ne-ar rămâne decât nihilismul.”