Să mă mărit cu un bărbat care se luptă cu dependenţa de pornografie?

1015

Se dă următoarea dilemă: în miezul consilierii premaritale, viitoarea soţie află că cel care urmează să îi devină soţ se luptă cu o puternică dependenţă de pornografie. Femeia nu este sigură dacă să continue relaţia sau nu, așa că apelează pentru un sfat la dr. Russell Moore, decanul Facultăţii de Teologie Southern Baptist.

Acesta a lansat o dezbatere pe blogul său, care a reușit să adune circa 57 de replici coerente și structurate și să propună apoi propria lui perspectivă asupra subiectului.

„Prea multe femei se uită la filme precum 'The Notebook' sau 'Twilight' ca să adune indicatori despre ce fel de bărbat ar trebui să își aleagă ca soţ," își începe Moore editorialul publicat pe site-ul personal. „În schimb, ar trebui să se uite la 'Vârcolacul'," susţine decanul facultăţii de teologie.

În termeni la început joviali, profesorul descrie un bărbat care își avertizează persoanele dragi că atunci când este lună plină se transformă într-o fiinţă animalică, aproape imposibil de controlat. Imaginea vrea să sugereze că, expuși la stimuli care îi provoacă sexual, bărbaţii pot reacţiona nedemn în raport cu viaţa lor „normală". „În cel mai profund sens, cam despre asta e vorba în viaţa creștinului. Toţi avem puncte de vulnerabilitate, zone în care suntem susceptibili de a cădea în păcat și de a ne autodistruge," explică Moore.

„Înţelepciunea ne ajută să știm care sunt acele puncte slabe, să recunoaștem atunci când ne apropiem de o ispită amăgitoare și să veghem asupra noastră înșine, ca să rămânem fideli lui Christos și celor pe care Dumnezeu ni i-a dăruit."

Revenind la situaţia dilematică din introducerea articolului său, decanul la Teologie o sfătuiește pe femeie să nu caute un bărbat fără păcat. „Ce ai tu nevoie nu este un bărbat fără păcat, ci un bărbat profund conștient de păcătoșenia sa și de potenţialul său de a păcătui. (…) Ai nevoie de un bărbat care să aibă înţelepciunea ca, așa cum a spus Iisus, să excludă radical orice îl târăște spre autodistrugere," a adăugat Moore.

Profesorul a subliniat că asta înseamnă un bărbat care nu doar recunoaște că are o problemă, ci face ceva ca să o elimine. „M-ar interesa cine din viaţa lui mai știe despre această problemă și cum îl ajută să scape de ea? Cum plănuiește să rezolve problema, mai ales că, după căsătorie, când nu o va ascunde faţă de tine?" s-a adresat Moore.

„Nu există nicio garanţie că îţi poţi feri căsnicia de infidelitate, fie ea digitală sau carnală, dar te poţi asigura că bărbatul cu care te vei căsători știe care sunt mizele luptei spirituale, știe să să pocăiască și să ducă bătălia cu ce este lumesc, carnal și diabolic, în faţa crucii." Altfel spus, „un vârcolac care se ţine cu tărie de Evanghelie", a conchis Moore.

„Pornografia este o ispită universală (…) care distruge natura trinitariană a realităţii (legătura dintre soţ-soţie-Dumnezeu), comuniunea iubitoare între persoane și o înlocuiește cu un unitarianism masturbator", a acuzat Moore.

Dimensiunile acestui „unitarianism" universal nu cuprind doar laici, ci și figuri ecleziastice. Potrivit unui sondaj publicat în anul 2000 de Christianity Today, nu mai puţin de 33% dintre clericii intervievaţi au mărturisit că au vizitat un site cu conţinut sexual explicit. Dintre aceștia, 53% au recunoscut că au vizitat astfel de site-uri „de vreo câteva ori în ultimul an", iar alţi 18% au intrat pe site-uri pornografice de la câteva ori pe lună, la mai mult de o dată pe săptămână.

O altă dimensiune a problemei

Nu toţi ar considera aceste statistici îngrijorătoare. Ba din contră. Cercetători precum profesorul de crominologie Berl Kutchinsky, de la Universitatea din Copenhaga, susţin că incidenţa violurilor a scăzut sau a rămas relativ la același nivel în ţările în care pornografia a devenit mai ușor de accesat. Kutchinsky susţine că datele indică un astfel de rezultat în Danemarca, Suedia, Germania și SUA. Alte studii, citate de revista The Scientist, susţin exact același lucru în dreptul unor ţări precum Japonia, Croaţia, China, Polonia, Finlanda și Republica Cehă.

Totuși, câteva elemente care ţin de aspecte extrem de pragmatice ale pornografiei, mai exact finanţele acestei industrii, ar putea aduce argumente împotriva legitimităţii ei.

Pornografia este o industrie în care milioane de oameni investesc miliarde de dolari, de plăcere. Deși în jurul estimărilor privitoare la profitul obţinut de industria pornografică există o permanentă aură de mister, există surse generoase în statistici, al căror consens este că pornografia înseamnă mulţi, foarte mulţi bani. Există, de exemplu, surse care susţin că industria pornografiei ar avea un profit mai mare decât câștigurile mamuţilor Microsoft, Google, Amazon, eBay, Yahoo! Apple și Netflix, la un loc.

Voci din industria americană de gen susţin însă că profitul lor a început să scadă drastic, în mare parte sub influenţa a doi factori. Primul îl constituie faptul că Internetul a devenit un mediu propice de proliferare a „pornografiei amatoare". În termeni financiar, aceasta înseamnă o scădere a volumului de vânzări și de filmări. Al doilea aspect, la fel de important, îl constituie reglementările autorităţilor de stat, precum cea a obligativităţii folosirii prezervativelor în timpul filmărilor, reduc drastic audienţa.

„După ce patru actori de filme pentru adulţi au fost depistaţi cu HIV, în 2004, cele mai mari studiouri de pornografie din Los Angeles au încercat să facă doar filme în care se folosește prezervativul," relatează o actriţă din industrie, într-un editorial publicat de Slate.com.Însă consumatorii de filme pentru adulţi nu sunt interesaţi de producţiile în care este folosit prezervativul, susţine actriţa, această preferinţă reflectându-se într-o scădere sensibilă a cifrei de afaceri a caselor de producţie. De aceea, actriţa reclamă că impunerea unor reglementări pe cală legală pentru standardizarea folosirii prezervativului în filmele pornografice nu este eficientă.

„Singura metodă de a face un standard din folosirea prezervativului în producţiile pentru adulţi este ca publicul să 'voteze' cu propriul portofel, adică efectiv să cumpere filme în care este folosit prezervativul," a conchis actriţa. Folosind același raţionament, probabil că cea mai eficientă metodă de combatere a flagelului pornografiei nu este aplicarea de restricţii arbitrare, ci apelul la convingerile interioare ale consumatorilor, care să îi determine să nu mai cumpere astfel de produse.