Daniela Crudu, Simona Trașcă, Mădălina Pamfile. E posibil ca numele acestea să nu vă spună absolut nimic. Sute de mii de români sunt însă familiarizaţi cu cele care le poartă, pentru că le-au primit în casele lor, seară de seară, prin intermediul emisiunii „Un show păcătos”.

Puţini dintre telespectatori au știut, până săptămâna trecută, că asistentele TV erau filate de poliţiștii care documentează activitatea unei reţele de proxenetism. Și, chiar dacă vestea n-a fost o surpriză de proporţii, a făcut ceva vâlvă în mass-media autohtonă. De altfel, Dan Capatos, prezentatorul show-ului, a vrut să se arate chiar deranjat de amploarea pe care a luat-o această știre. „De asta nu mai putea România! Că au stat nişte fete să se distreze”, a spus prezentatorul, citat de un portal de cancan.

„Niște fete” înseamnă, de fapt, nu mai puţin de 33 de femei: 8 proxenete, care racolau clienţi din cluburi de lux fie pentru ele însele, fie pentru alte 25 de tinere. Iar „distracţia fetelor” costa minimum 1.500 de euro pe raport sexual, deși suma putea ajunge ușor cu 500 de euro mai mare, potrivit anchetatorilor. Acesta este, mai exact, comisionul de intermediere, nu plata efectivă a serviciilor, a cărei limită maximă era mult mai relativă.

Preţul corect

În întreg incidentul (ajuns momentan la propunerea de arestare preventivă a 6 femei), nu sumele vehiculate ar trebui să ne șocheze. Sigur, aceste femei puteau câștiga într-o singură noapte cât câștigă 10 angajaţi, plătiţi cu salariul minim pe economie, într-o lună întreagă de muncă. Însă mai de speriat ar trebui să fie ușurinţa cu care se vorbește despre un fenomen al cărui mecanism de distrugere de vieţi poate fi asimilat sclavagismului.

Prostituţia, mai ales prostituţia de lux, are astăzi o aură ocultă de emancipare individuală. Pare reţeta succesului la îndemâna oricărei femei favorizate de Mama Natură sau a acelora cu ceva economii pentru eventuale ajustări estetice. Însă imaginea glamour-izată prin prisma tarifelor practicate și a accesului în cercurile high-life-ului ignoră un întreg complex al degradării individuale, pe care psiho-sociologii au încercat să îl carteze studiind „psihologia prostituatei”.

Sufletul unei desfrânate

Oamenii de știinţă au reușit să scoată la iveală informaţii care contrează înţelepciunea populară privind „cea mai veche meserie din lume”. Primul aspect notabil este că prostituatele nu au o psihologie omogenă, deși anumite caracteristici psihice sunt într-adevăr prevalente.

De exemplu, un studiu efectuat în Elveţia anului 2010 arată care este impactul industriei serviciilor sexuale asupra „angajatelor” ei. În Elveţia, prostituţia este legalizată. Prin urmare, în 2005, doar în capitală, erau înregistrate 4.000 de prostituate cu acte în regulă. Pentru studiu, au fost recrutate 193 dintre acestea și intervievate pentru a li se evalua sănătatea psihică. Prostituatele proveneau dintr-o varietate de locaţii (stradă, studiouri, baruri, bordeluri, servicii de escortă). Cele mai multe erau elveţience (53%), 27% erau din alte ţări europene, iar 19% proveneau din afara continentului.

Cercetătorii au descoperit că nu mai puţin de 37% dintre prostituate spun că și-au ales acest job „pentru că le place”. Cu toate acestea, statisticile care le-au evaluat starea psihică ne lasă să ghicim că jobul nu le aducea atât de multă satisfacţie cum ne-am fi așteptat. Starea mentală generală a prostituatelor era destul de precară: 50% dintre ele mărturiseau că au avut cel puţin o tulburare psihiatrică în ultimele 12 luni. Dr. Zhana Vrangalova compara acest procent cu procentul femeilor din SUA, din rândul cărora circa 22% suferă de afecţiuni psihiatrice. Dintre prostituatele elveţience, 34% suferă de anxietate și circa 13% de PTSD (sindromul de stres posttraumatic). În plus, 30% au declarat că suferă de fluctuaţii de dispoziţie psihică.

Prostituatele de origine europeană, care lucrau predominant în studiouri sau ca escorte, beneficiau de un nivel ridicat de sprijin social, nu erau expuse la ameninţări violente în afara muncii și la foarte puţine în timpul muncii. În plus, mental, aceste prostituate se descurcau chiar mai bine decât populaţia generală. Dacă, în privinţa depresiei, cota lor era similară cu cea înregistrată în general în rândul femeilor, în ceea ce priveşte anxietatea înregistrau între 0 și 2 procente, în timp ce la populaţia generală procentul era de 23%.

Altul era cazul prostituatelor provenite din afara Europei, care lucrau în studiouri sau bordeluri. Acestea nu beneficiau de sprijin social, iar munca lor le expunea la niveluri ridicate de presiune, violenţă și viol. Circa 90% dintre ele avuseseră un episod psihiatric în ultimul an.

Studiul arată așadar că nu toate lucrătoarele sexuale sunt afectate psihic în egală măsură, însă rămâne limitat de faptul că nu a putut avea acces decât la interviuri cu prostituate dispuse să discute despre meseria lor și despre modul în care se raportează la aceasta. Un segment întreg de femei cu o atitudine diferită rămâne ascuns de ochii știinţei, ceea ce dezavantajează studierea profilului prostituatei, pentru că împiedică realizarea unei statistici comprehensive. Acesta este și motivul pentru care stereotipul potrivit căruia prostituatele provin din contexte în care au fost abuzate fizic sau psihic nu poate fi verificat, deși beneficiază de o cazuistică stufoasă. Pur și simplu nu avem suficiente statistici pentru o astfel de concluzie, chiar dacă opinia colectivă se menţine pe o anumită direcţie.

Eternul anonim

Un alt obstacol în înţelegerea fenomenului prostituţiei este faptul că studiul patologiei asociate lui este centrat aproape exclusiv pe furnizoarele de servicii sexuale, nu și pe clienţii lor. Reputatul sociolog Anthony Giddens punea acest dezechilibru pe seama „acceptării necritice a stereotipurilor tradiţionaliste asupra sexualităţii, conform cărora este «normal» ca bărbaţii să caute debușee sexuale, în timp ce persoanele care satisfac aceste trebuinţe sunt condamnate”.

Dincolo de satisfacţia intelectuală a acestei explicaţii, ea are și profunde implicaţii legale. Rareori legislaţia împotriva prostituţiei vizează clienţii. Aceștia nu doar că nu sunt arestaţi sau condamnaţi de instanţe, ci beneficiază și de dreptul la confidenţialitatea procedurilor din sala de judecată.

În consecinţă, iar acesta este unul dintre cele mai grave efecte ale prostituţiei, așa cum spunea Giddens, bărbaţilor le este consolidată „tendinţa de a trata femeile ca obiecte care pot fi «folosite» în scopuri sexuale”. A trăi din sex nu este o dovadă de emancipare, nici de putere personală. Din contră.

Prostituţia este expresia supunerii femeii faţă de bărbat, acceptul ei de a fi tratată ca mai puţin decât ceea ce este, ca simplu obiect de refulare, un corp sau o prezenţă incitantă, nu ca o fiinţă completă și demnă, valoroasă în sine, cu abilităţi sau cu un potenţial care vizează mai mult decât instinctul primar al împerecherii.