Psihanalista Esther Perel despre „regândirea infidelităţii”

355

Proporţia femeilor căsătorite care mărturisesc că își înșală soţii a crescut, în ultimii 27 de ani, cu circa 40%, în timp ce proporţia bărbaţilor care pot spune același lucru a rămas neschimbată, susţine psihanalista Esther Perel în cea mai nouă carte a sa State of Affairs: Rethinking Infidelity.

Mai multe femei își înșală partenerii decât oricând altcândva în istorie, anunţă volumul care analizează motivele psihologice din spatele acestui fenomen. Perel mărturisește că și-a început documentarea pentru carte șocată fiind de lejeritatea cu care mai multe prietene căsătorite de-ale ei i-au spus că au aventuri extraconjugale. „De la distanţă, păreau destul de fericite, sau cel puţin mulţumite”, scria Perel. „Ca și mine, se ocupau de treaba asta numită familie. Aveau copii drăguţi, ipoteci, vieţi sociale ocupate, seturi de vase asortate. La suprafaţă, soţii lor erau rezonabili, iar căsniciile lor moderne și echitabile. Dacă aceste femei erau furioase, neîmplinite și pline de resentimente, nu se vedea.”

Aceste femei, scria autoarea, își iubeau soţii, dar simţeau că o anume nevoie fundamentală a lor (sexuală, emoţională, psihologică) nu este împlinită în interiorul căsniciei. Unele chiar se întrebau dacă nu cumva soţii lor știu că sunt înșelaţi, dar se fac că nu observă.

Perel a descoperit că unele dintre femei își descriau infidelitatea nu ca pe un păcat, ci ca pe un act subversiv sau creativ, un protest împotriva unei instituţii pe care au început să o perceapă ca fiind sufocantă și oprimantă și o cale prin care nu doreau să își distrugă căsnicia, ci, din contră, să și-o păstreze.

În generaţiile anterioare, spunea ea, femeile aflate într-o astfel de situaţie ar fi divorţat probabil, însă astăzi tot mai puţine femei sunt dispuse să își abandoneze căsniciile și familiile clădite ani sau chiar decenii în șir. Tot mai puţine sunt dispuse și să poarte stigmatul unei relaţii „deschise” sau să treacă prin efortul negocierii unui aranjament mai complex.

Tulburări de raport

Femeile se dezangajează erotic faţă de soţii lor atunci când relaţia lor casnică începe să semene mai degrabă cu relaţia dintre o îngrijitoare și un copil, susţine Perel. Și alţi autori par să îi dea dreptate. Sociologul Alicia Walker, consemna în cartea The Secret Life of the Cheating Wife: Power, Pragmatism, and Pleasure in Women’s Infidelity mărturia în acest sens a unei femei care spunea că, deși soţul ei este foarte competent în exteriorul casei, în interiorul căminului se purta ca și cum ar fi „încă un copil după care să strâng”.

Alt sociolog, Lisa Wade, spunea că femeile de astăzi intră în căsniciile lor cu așteptări nerealiste: „Azi le spunem femeilor că pot avea tot ce doresc: că pot munci și pot avea și o familie și că merită și ele să se bucure de satisfacţia sexuală. Dar când a le avea pe toate se dovedește a fi o sursă copleșitoare de nefericire sau când conștientizează că mariajul lor nu e ceea ce se așteptau ele, o aventură apare drept planul B.”

Există însă și voci care contestă această tendinţă, punând-o mai degrabă pe seama marketingului cultural. John Grohol, membru fondator și președinte al Societăţii Internaţionale pentru Sănătate Mintală Online (International Society for Mental Health Online), dezavuează tratarea adulterului ca pe o experienţă comună și normală. Chiar și în cazul în care relaţia este mult prea deteriorată, onoarea impune o ordine inversă – ieșirea din relaţie și abia apoi căutarea unei alteia, spune Grohol, subliniind că „oamenii care înșală au pierdut, în fond, toată speranţa pentru relaţia lor și tot respectul faţă de partener”. Carmen Lăiu face o amplă analiză a fenomenului în materialul intitulat: „Când toate indicatoarele au dispărut – cum să supravieţuiești unui adulter”.