Există două feluri de creștini în America: cei care vizionează materiale pornografice și cei care mint cu privire la acest lucru, comentează caustic The Washington Times.

Această concluzie este rezultatul unui nou studiu realizat de Barna Group, care sugerează că 54% dintre bărbaţii și 15% dintre femeile cu valori creștine admit că au vizionat materiale pornografice cel puţin o dată pe lună.

Din punct de vedere statistic, situaţia este îngrijorătoare, chiar dacă grupul celor care își exprimă convingerile creștine pare să stea mai bine decât grupul celor fără convingeri religioase.

Ce este testul pornografiei?

În privinţa acestora din urmă, statisticile spun că 65% dintre bărbaţi și 30% dintre femei au recunoscut că au privit imagini pornografice cel puţin o dată pe lună. Însă, în privinţa bărbaţilor care vizualizează pornografie de mai multe ori pe zi, scorul este net în favoarea creștinilor: 7 la 3.

Așa cum este de așteptat, tinerii par să fie cei mai expuși acestei tentaţii, 79% dintre cei cu vârste între 18 și 30 de ani afirmând că se uită la materiale pornografice cel puţin lunar, în timp ce 29% dintre ei au spus că vizualizează zilnic pagini cu material de acest gen (vezi tabelele complete).

Ce exprimă studiul?

Unii psihologi și sociologi susţin că, indiferent de credinţa lor religioasă, oamenii acţionează pe baza acelorași nevoi umane, părând să legitimeze astfel accesul la materiale pentru adulţi. Joel Hesch, președinte și fondator al Prove Men Ministries, care a solicitat studiul, a declarat însă că situaţia pe care o indică datele „poate fi descrisă ca o epidemie”.

„Este nevoie ca problema să fie abordată în mod deschis în biserică”, a spus Hesch. „Pornografia este captivantă. Este o problemă care nu afectează doar indivizi, ci familii întregi. De aceea, biserica trebuie să iasă în faţă”, a continuat acesta.

Biserica nu poate evita confruntarea cu această realitate, mulţi reclamând că aceasta trebuie să își regândească abordarea vizavi de sexualitate, în condiţiile în care și cultura se schimbă.

„Bisericile vor pierde războiul cu sexualitatea”, a declarat Eric Anderson, sociolog de ​​la Universitatea din Winchester. În opinia sa, deja bătălii importante au fost pierdute: relaţiile intime înainte de căsătorie, cuplurile gay, masturbarea. Acum creștinismul este pe cale să piardă și bătălia împotriva pornografiei. Și pentru a fi convingător, susţine că există dovezi suficiente. „Dacă vreţi dovezi, tot ce trebuie să faceţi este să vă uitaţi la statistici, la procentul de tineri care utilizează pornografia.”

Avantajul creștinilor

Specialiștii sunt de acord că informaţiile corecte în privinţa problemelor sexuale sunt dificil de obţinut, pentru că oamenii ezită să participe la sondaje pe astfel de teme. „Oamenii religioși și nereligioși pot foarte bine să urmărească filme porno, dar persoanele religioase sunt un pic mai ezitante în a recunoaște acest lucru”, a declarat Jeremy Thomas, profesor asistent de sociologie la Universitatea de Stat din Idaho.

Din acest punct de vedere, este posibil ca statistica să fie puţin altfel. Poate chiar mai rea. Însă, chiar dacă studiul are implicaţii negative pentru imaginea celor care pretind că au valori religioase, există totuși un element care îi poziţionează mai bine pe creștini în tentativa eliberării din acest viciu.

Creștinii ar putea avea mai multe șanse să-și autodiagnosticheze dependenţa. Conform sondajului, 15% dintre bărbaţii care s-au recomandat creștini au recunoscut că ar putea fi dependenţi de filme pornografice, comparativ cu doar 6% dintre bărbaţii necreștini.

„Oamenii religioși au o probabilitate mai mare să-și recunoască dependenţa”, afirmă Joshua Grubbs, specialist în comportamente adictive la Case Western University. „Această situaţie poate fi generată de faptul că oamenii religioși dezaprobă pornografia”, consideră specialistul.

Negarea dependenţei este considerată de către specialişti ca principala dificultate în vederea vindecării. Tocmai de aceea, primul pas în direcţia eliberării constă în recunoaşterea şi acceptarea problemei, iar apoi căutarea motivului care a generat dependenţa, afirmă AskMen. Sunt, de fapt, și marile avantaje ale creștinilor practicanţi.

Nu este simplu, dar se poate

Nu este pentru prima oară când se vorbește de pornografie în mediul creștin. Ceea ce, în trecut, doar se presupunea este, în prezent, confirmat. Se justifică ceea ce spunea Josh McDowell, unul dintre cei mai cunoscuţi apologeţi creştini din Statele Unite, atunci când susţinea că „cea mai mare ameninţare la adresa cauzei lui Christos este sexualitatea omniprezentă şi pornografia”.

Cât de complicată poate deveni situaţia o demonstrează mărturisirea făcută de John Buckingham. La doar patru luni după nuntă, a început să se uite la materiale pornografice din nou, deși „crede în moartea și învierea lui Iisus Christos” și este căsătorit cu „o femeie uimitoare și frumoasă, cu credinţă în Dumnezeu”.

Luptele cărora a trebuit să le facă faţă l-au convins că „adicţia sexuală nu este un lucru de tratat superficial. Este o forţă distrugătoare pentru relaţii”. O recunoaște și o fostă actriţă de filme pentru adulţi convertită la creştinism, care îi avertizează pe consumatorii de pornografie că încearcă, prin adicţia lor, să umple un gol interior pe care doar Dumnezeu poate să îl umple. Nu există o reţetă standard, dar Dumnezeu promite ajutorul.

Au experimentat eficienţa acestei intervenţii și alţii care și-au petrecut ani buni în mijlocul industriei pornografice. Un astfel de caz a fost Jenna Presley, o altă actriţă cu renume în industria filmelor pentru adulţi.

„Mă bucur să mă trezesc în fiecare zi. Există viaţă după pornografie, există viaţă după droguri și prostituţie!” conchide Jenna, încântată de frumuseţea valorilor creștine, care i-au adus eliberarea.

Este de fapt concluzia pe care o poate formula oricine se luptă cu o dependenţă care corupe sufletul. Însă salvarea nu poate veni prin eforturi personale. Nu este suficientă aspiraţia spre libertate. Eșecurile sunt inevitabile, însă victoriile mari sunt ale Cerului. Este direcţia pe care o ignoră adeseori chiar și creștinii, uitând că viaţa merită trăită armonios.