Certurile online, nou subiect de studiu știinţific

144

Cearta surdă, de tipul „trib contra trib”, este probabil o experienţă comună printre utilizatorii de social media. Unii cred că este atât de comună, încât ar trebui să facă obiectul unui nou domeniu de cercetare – erisologie, denumit după Eris, zeiţa discordiei în mitologia greacă.

Propunerea a venit din partea bloggerului suedez John Nerst, dar a avut priză și printre comentatorii online care sunt convinși că dinamica dezbaterilor în ziua de azi, și în mod special a războaielor de cuvinte care cauzează adevărate inchiziţii în lumea online, merită propriul domeniu știinţific.

„Erisologia este studiul unui schimb de opinii care se termină cu un eșec, adică atunci când oamenii nu au ajuns mai aproape de a se înţelege unul pe celălalt la finalul discuţiei decât erau la început, ceea ce înseamnă că tot ce au făcut a fost să vorbească unul pe lângă celălalt sau să arunce cu insulte. Și mai grav este atunci când discuţia reușește să îi împingă pe interlocutori și mai departe unul de celălalt, lucru ce pare să fie destul de comun în ziua de azi”, explică Nerst.

Studiul asupra argumentaţiei, a dezbaterii, nu este nicidecum nou. Oare dezbaterea online să fie atât de problematică și în atât de multe ocazii, încât să merite să fie studiată știinţific? Sau ne ghidăm mai mult după ceea ce doar pare a fi comun și grav? Oamenii de știinţă au opinii diferite.

Există o nevoie?

Emily Thorson, cercetătoare politică la Universitatea Syracuse, nu este convinsă că discursul nepoliticos din lumea online este un fenomen atât de îngrijorător încât trebuie inventată o nouă disciplină de studiu. „Eu aș argumenta că mare parte din interacţiunile anormale pe care le vedem azi online sunt doar un simptom a unor probleme sociale mult mai mari și mult mai vechi, inclusiv rasismul și misoginismul. Cred că mai bine ne-am ocupa timpul rezolvând aceste probleme”, spune ea. Dacă este așa, atunci ar însemna că discuţiile respective nu sunt disfuncţionale, ci funcţionează exact conform scopului interlocutorilor, care nici măcar nu încearcă să se înţeleagă, ci doar să își impună identitatea.

Ce vrea să spună Thorson este că internetul ca mediu de comunicare nu schimbă ceva în oameni, care deodată se transformă în asasini de imagine și „naziști gramaticali”, ci doar scoate la suprafaţă ce era deja rău în oameni. Artista Marina Abramović a demonstrat asta într-un experiment pe propria piele. În doar 6 ore, oameni necunoscuţi au trecut de la a o mângâia cu o pană la a o lega de masă și a-i rupe hainele în public. Desigur, nu toţi au făcut așa ceva. Dar experimentul nu a rămas în memorie graţie celor 99% care au mângâiat-o cu o pană, ci graţie celui 1% care i-au pus un pistol încărcat la tâmplă.

În lumea online se petrece un fenomen similar. Procentual, foarte mulţi tac, observă, merg mai departe. Însă minoritatea care merge la extreme într-un mod atât de public dă tonul. „Chiar și o minoritate are destulă putere să schimbe percepţia cititorului asupra unui articol”, au explicat cei de la revista Popular Science când au anunţat că își închid rubrica de comentarii de pe site, spunând că majoritatea comentariilor, și în special cele anonime, subminează integritatea știinţei și duc la o cultură a agresiunii și a bătăii de joc care împiedică discursul de substanţă.

Din rău în mai rău

Poate că problema și mai mare legată de discursul online este că, lăsat nepenalizat, are un efect de contagiune. Dacă în anul 2012, studiile arătau că doar 13% dintre americani fuseseră victimele unui fel de hărţuire pe reţelele de socializare, în anul 2017 deja procentul crescuse la 41%, dintre care 18% fuseseră suspuși unor forme severe de hărţuire. Nu este de mirare atunci că 62% dintre americani vedeau hărţuirea online ca o problemă majoră a reţelelor de socializare.

Este o problemă care se vrea rezolvată în diverse feluri, unele mai problematice ca altele. Guvernul britanic, de exemplu, a lansat recent în dezbatere publică un proiect legislativ ce prevede ca toate site-urile web care le permit utilizatorilor să creeze și să distribuie conţinut sau să interacţioneze unii cu alţii să fie într-o anumită măsură responsabile pentru discursul „potenţial periculos, deși nu în mod obligatoriu ilegal”.

Criticii spun că este o primă încercare a unui guvern dintr-o ţară ce respectă valorile democratice de a cenzura discursul online. Proiectul este scris atât de lax, încât ar viza arii vaste ale internetului, nu doar platformele de socializare, ci practic orice site care menţine activă o secţiune de comentarii sau de recenzii, de la site-uri de știri la forumuri de jocuri video. Iar aplicarea legii va fi extrem de subiectivă din moment ce nu se referă la acţiuni ilegale conform legii, ci doar problematice în opinia celor care s-ar declara lezaţi. Criticii se tem că de fapt se creează un cadru legislativ care va limita libertatea de exprimare pe internet în funcţie de sensibilităţile culturale ale vremii.