În epoca internetului și a „satului global”, o frică iraţională instalată într-un mic orășel din America are toate șansele să devină virală și să ne contamineze pe toţi. Odată puse pe net, știrile, fie false, fie adevărate, au un efect coroziv care ne face să fim cinici cu privire la viitor și să avem așteptări scăzute de la liderii noștri.

Lumea internetului este o lume a informaţiilor care curg 24/7 și pe care le putem accesa în mare parte fără costuri. Pe orice subiect este posibil să avem acces la aproape fiecare punct de vedere, însă unele au mai multă rezonanţă ca altele. În general, cele mai virale sunt cele negative, alarmiste, extremiste. Așa ajungem să credem că lucrurile sunt mai rele decât sunt în realitate și că lumea merge din rău în mai rău, când statisticile arată că acestea sunt practic minciuni.

Numărul de oameni care astăzi trăiesc în sărăcie este mai mic cu 20% faţă de acum 40 de ani. Rata mortalităţii infantile la nivel internaţional a scăzut cu 60% în ultimii 50 de ani. Speranţa de viaţă, ca medie globală, este mai mare cu 30% astăzi decât în anii 1960. Numărul oamenilor per milion care au murit în conflicte armate a scăzut de la 235, în 1950, la 2,5, în 2007, în ciuda creșterii numărului de conflicte locale. Numărul persoanelor cu acces la canalizare a crescut cu 50% din anii 1990. Incidenţa cazurilor noi de HIV/SIDA este în declin la nivel mondial și chiar și incidenţa cancerului, în unele ţări dezvoltate.

Lista poate continua, însă, conform unui sondaj de opinie realizat în 38 de ţări, nu ar conta foarte mult. Majoritatea oamenilor cred în mod eronat că rata crimelor violente și a atacurilor teroriste este semnificativ mai mare decât este în realitate sau că sarcinile printre adolescenţi sunt mai numeroase decât în realitate (chiar cu diferenţe de 40% între numărul perceput și numărul real de sarcini). Se supraestimează totodată numărul de persoane care deţin un smartphone sau care au cont pe Facebook (chiar cu diferenţe de 60% între percepţie și realitate, în ambele cazuri). De ce avem percepţii atât de eronate și majoritar negative? Predilecţiile pe care ni le-am format ca societate lucrează împotriva noastră în această eră digitală, explică experţii.

Tendinţa de a generaliza

Descrisă pentru prima dată în 1973 de către psihologii Amos Tversky and Daniel Kahneman, tendinţa de a crede că ultima informaţie la care am fost expuși descrie lucruri mai comune decât sunt în realitate este poate prima vinovată acum, când suntem expuși la un număr nelimitat de informaţii. Această tendinţă explică de ce oamenii se tem mai mult de a fi atacaţi de un rechin, când, de fapt, riscul mai mare este de a muri înecaţi, sau de ce se tem mai mult de atacuri teroriste când un risc mai mare este acela de a muri într-un accident aviatic. Acesta este și motivul pentru care părinţii americani nu își mai lasă copiii să se joace nesupravegheaţi afară, deși nu a fost niciodată un alt moment în istorie în care copiii să fie mai în siguranţă decât acum, scrie Cristopher Mims, pentru WSJ.

Mass-media a mizat pe această tendinţă încă de la nașterea jurnalismului sanzaţionalist, dar internetul face ca fiecare atac terorist, fiecare răpire a unui copil, fiecare omucidere a unui jogger, fiecare viol să pară că s-ar fi întâmplat la noi, în curtea din spate. Ideea că orice se poate întâmpla oricui nu a rezonat niciodată mai puternic decât o face acum, în „satul global”.

Tendinţa de a hiperboliza

Această tendinţă veche de când lumea stă la baza tuturor miturilor care au dăinuit în istorie și este un atribut principal al marilor povestitori. O poveste pozitivă este glorificată, o poveste negativă capătă elemente de groază și tot așa. În lumea online sau, mai bine zis, în „economia atenţiei” în care fiecare se luptă să capteze atenţia cât mai multor persoane pentru cât mai mult timp (să devină viral), această tendinţă este ea însăși hiperbolizată.

„Audienţele noastre devin tot mai mari și mai mari, deci tendinţa este de a împinge lucrurile către extreme pentru a putea capta atenţia acelor audienţe. Lucrurile nu mai pot fi captivante, trebuie să fie extrem de captivante”, explică profesorul Jonah Berger, care studiază subiectul diseminării ideilor.

Conţinutul care poate să evoce sentimente puternice negative și pozitive în același timp are cele mai mari șanse să devină viral. De exemplu, o știre despre răpirea unui copil trezește sentimente de furie, dar și de superioritate morală. Distribuind acest tip de știre simţim că aducem o contribuţie la siguranţa copiilor de pretutindeni. „Este un amestec victorios de furie și virtute”, explică Lenore Skenazy, președinte al unui ONG care militează pentru mai multă independenţă în viaţa copiilor.

Tendinţa de a căuta să avem mereu dreptate

Este bine cunoscută și îndelung analizată această tendinţă de a căuta informaţiile acelea care confirmă punctele noastre de vedere preexistente și de a face abstracţie de informaţiile care spun altceva. Psihologul social Jonathan Haidt explică în cartea sa, Mintea Moralistă, că judecăţile noastre morale sunt de multe ori rezultatul instinctelor, că mai întâi tindem să dăm răspunsul și apoi să căutăm o explicaţie raţională în care să îl împachetăm. Dacă prima ta reacţie la începutul acestui articol a fost să spui: „Nu, lucrurile chiar merg din rău în rău, lasă că îţi caut eu niște statistici”, atunci trebuie să realizezi că acest răspuns face parte din problemă.

Algoritmii reţelelor de socializare, intenţionat sau nu, exacerbează această tendinţă și tind să ne grupeze pe „bule” informaţionale, adică să ne hrănească mintea cu acele informaţii care sunt conforme cu interesele noastre. Aplicând asta la peste 2 miliarde de oameni, a rezultat o polarizare a opiniei publice fără precedent, favorizată și de faptul că, în acest sistem în care nu suntem expuși la o varietate largă de informaţii, deși credem că suntem, manipularea devine ceva foarte facil.

Tendinţa de a gândi negativ despre prezent și de a idealiza trecutul

Paseismul este o boală veche, care ne lovește cu amintiri plăcute și cu nostalgie pentru evenimente care s-au întâmplat în trecut. Ne punem ochelarii roz la ochi și avem tendinţa să exagerăm lucrurile bune din trecut și să le facem dispărute pe cele negative. O parte a acestui proces este natural. Pe măsură ce îmbătrânim avem tendinţa să ne aducem aminte mai degrabă lucrurile pozitive decât cele negative. Un studiu realizat în 2005 arată că adulţii în vârstă își pot controla mai bine emoţiile doar prin faptul că au un procent mai mare de amintiri pozitive. Creierul are o preferinţă pentru amintirile pozitive, dar și accentuează aspectele pozitive ale amintirilor respective, în timp ce le minimizează pe cele negative, explică psihiatrul Dave Archer.

Cum să nu ni se pară atunci că azi e mai rău ca ieri? Această gândire merge mână în mână cu alte două tendinţe, aceea de a fi natural înclinaţi să acordăm mai multă atenţie lucrurilor negative, posibilelor pericole, și impresia că o societate sau o instituţie se află pe un parcurs de declin continuu, indiferent ce spun statisticile. Faptul că creierele noastre procesează diferit informaţiile pozitive de cele negative, ceea ce ne face să reacţionăm mai puternic la cele negative, este un alt motiv pentru care presa a ajuns să fie în mare parte senzaţionalistă și negativistă. Încercaţi doar să număraţi titlurile de articole de tipul „2017 a fost cel mai prost an, dar a venit 2018” sau „Când credeai că lucrurile nu pot merge mai prost, dar vezi că pot”. Nu este de mirare că 63% dintre americani se stresează cu privire la viitorul ţării și 59% cred că „acesta este cel mai de jos punct din istoria naţiunii pe care pot să mi-l amintesc”, conform Asociaţiei Psihologilor Americani.

Ciclul se închide cu faptul că avem nevoie de mai multe dovezi ca să decidem că lucrurile se schimbă în bine și ne mulţumim cu puţine dovezi pentru a decide că lucrurile merg spre mai rău, după cum a arătat un studiu publicat anul trecut în Journal of Personality and Social Psychology. Pe de o parte acest mecanism este folositor în sensul că ne ajută să intervenim rapid atunci când observăm un declin. Pe de altă parte însă, epoca digitală poate duce la tipare de gândire care rezultă în decizii periculoase. Incertitudinea observată, în unele din cele 38 de ţări analizate, cu privire la legătura dintre vaccinuri și autism, serios negată în lumea medicală, poate afecta nu doar sănătatea personală, dar și sănătatea publică a ţării respective. De asemenea, faptul că trăim cu impresia că majoritatea concetăţenilor noștri gândesc și simt ca noi duce la evenimente surpriză, pe care ne este foarte greu să le înţelegem și să le asimilăm corect și constructiv, cum ar fi președinţia lui Donald Trump sau Brexitul.

Astăzi, pare că informaţia este inamicul idealismului. Dar, dacă reușim să privim doar puţin mai departe și să dăm, de exemplu, de cărţile psihologului Steve Pinker, care arată cum multe dintre elementele negative care ne preocupă gândurile și ne întunecă viitorul sunt în declin de zeci de ani, am avea o perspectivă mai amplă și mai corectă asupra propriei vieţi. Nici Pinker și nici alţii care s-au dedicat acestui demers intelectual nu susţin că nu mai există probleme mari și ameninţătoare care rămân de rezolvat în lume sau că alte probleme noi nu continuă să apară, însă trebuie să ne facem loc în minte pentru ambele adevăruri: că am parcurs un drum lung, găsindu-ne într-o zonă mai bună faţă de trecut și că mai avem de parcurs un drum lung cu alte probleme de rezolvat.

Nu sunt adepta teoriei că suntem într-un mare progres care va culmina iremediabil cu triumful final al umanităţii asupra tuturor problemelor sale. Istoric vorbind, progresul umanităţii a fost însoţit de creșterea capacităţii sale distructive și de probleme tot mai mari de rezolvat, care afectează tot mai multă lume, cum sunt astăzi problemele de mediu, de la poluarea cu plastic până la încălzirea globală. Cu toate acestea, una dintre problemele majore care au lovit lumea modernă – anxietatea generalizată cronică și depresia – poate fi ameliorată, cel puţin, prin identificarea și înţelegerea propriilor tipare de gândire. Este un lucru care ne poate ajuta să înţelegem de ce gândim ceea ce gândim și de ce ni se poate întâmpla să perpetuăm singuri o stare de angoasă gratuită, care ne poate orbi faţă de lucrurile pozitive din propria viaţă.