Profesor MIT: viitorul va fi scris de „superminţi”

112

Contrar zvonurilor lansate când cu bucurie, când cu groază, automatizarea nu va arunca ideea de muncă în derizoriu. Profesorul Thomas W. Malone, director al Centrului pentru Inteligenţă Colectivă, de la MIT, este convins că aceste zvonuri au căpătat o proporţie de mit și că sâmburele lor de adevăr este că roboţii, computerele și inteligenţa artificială vor ajuta „superminţile” noastre, cum le numește profesorul, să ia decizii mai bune și să rezolve probleme mai mari.

Conceptul de „superminţi” (superminds) descrie grupuri de oameni lucrând împreună – în ierarhii, democraţii, pieţe, comunităţi sau ecosisteme. Cel puţin aceasta este definiţia pe care profesorul Malone o dă în cartea pe care o semnează: Superminds: The Suprising Power of People and Computers Thinking Together. În carte, Malone pledează pentru o perspectivă mai optimistă asupra viitorului, mai exact una în care oamenii și computerele nu sunt în război, ci într-o colaborare.

„Și în trecut”, spune Malone, „automatizarea muncii umane nu a dus la un șomaj masiv și pe termen lung. În schimb, le-a permis oamenilor și utilajelor să lucreze împreună pentru a face lucruri noi, care nu puteau fi făcute înainte. Asta este ce se va întâmpla și acum.”

De la planificare corporatistă strategică la combaterea schimbărilor climatice, paleta de utilizări a automatizării pozitive pe care o propune Malone este vastă, pe măsura imaginaţiei umane. Majoritatea exemplelor de colaborare a computerelor cu mintea umană, susţine profesorul, sunt organizate în termenii proceselor cognitive pe care le presupun: decizie, creaţie, simţ, memorare și învăţare. Însă, spune el, „chiar și cel mai avansat program de inteligenţă artificială de astăzi este capabil doar de inteligenţă specializată – sarcini specializate precum recunoașterea feţelor, jucarea unui joc, condusul unei mașini. Dar orice copil de cinci ani normal are o inteligenţă mai generală – abilitatea de a învăţa și de a face multe tipuri de lucruri – decât cel mai avansat computer”. Computerele nu sunt la fel de versatile ca oamenii, spune profesorul

Ne vine ușor, spunea Malone, să supraapreciem potenţialul inteligenţei artificiale fiindcă ne vine ușor să ne imaginăm un computer la fel de inteligent ca un om. Literatura SF e plină de așa ceva. Dar e mult mai greu să creăm un astfel de computer decât să ni-l imaginăm. În schimb, tindem să subestimăm potenţialul hiperconectivităţii pentru că probabil este mai ușor să creăm grupuri masive de oameni și computere conectate (cum sunt internetul și reţelele sociale) decât să ne imaginăm ce pot face acestea cu adevărat.

Profesorul, în schimb, își imaginează ce pot face niște grupuri puternic conectate: pot gândi mai inteligent. Contrar vechiului proverb anglofon care spune că „niciunul dintre noi nu este mai prost decât noi toţi la un loc” („none of us is as stupid as all of us”), Malone susţine că gândirea colaborativă, într-un grup, poate întrece ca inteligenţă gândirea individuală.

El spune că trei caracteristici ale unui grup îi asigură superioritatea în termeni de inteligenţă: capacitatea de percepţie socială a membrilor acelui grup (abilitatea de a se înţelege unii pe alţii, chiar și la nivel emoţional), măsura în care membrii grupului participă cât mai egal la conversaţie (când unul sau doi domină conversaţia, grupul este mai puţin inteligent decât atunci când participarea este distribuită mai echilibrat) și, surprinzător, proporţia femeilor în grup (fiindcă femeile în general obţin scoruri mai bune decât bărbaţii la testarea capacităţii de percepţie socială).