Studiu pe tema prezumtivului „atac sonic” suferit de diplomaţii americani în Cuba

138

După ce relaţiile diplomatice dintre Washington și Havana s-au fragilizat, în urma acuzaţiilor că diplomaţii americani ar fi fost victimele unui „atac sonic”, un studiu recent, publicat în JAMA, a încercat să afle care este cauza simptomelor manifestate de oficialii americani.

Statele Unite și-au rechemat majoritatea membrilor personalului diplomatic de la Havana în septembrie 2017 și au expulzat mai mulţi diplomaţi cubanezi, după ce zeci de diplomaţi americani s-au plâns că suferă de o serie de simptome după ce ar fi auzit zgomote misterioase.

De fapt, între 2016 și 2018, zeci de diplomaţi americani care lucrau la ambasada din Havana și zeci de membri ai familiilor lor au acuzat o gamă largă de simptome, printre care probleme de echilibru, vertij, migrene, probleme de mișcare a ochilor, anxietate, iritabilitate și ceea ce victimele au numit „ceaţă cognitivă”. Persoanele afectate au spus că simptomele au debutat după ce au auzit sunete misterioase în camerele de hotel sau în propriile case. Zgomotele nu mai erau însă percepute dacă persoana părăsea camera sau se deplasa la câţiva metri de poziţia iniţială și uneori nu au fost detectate de alte persoane care se aflau în aceeași încăpere.

Iniţial, guvernul american a sprijinit ideea unui atac cu un dispozitiv avansat care poate transmite sunete imperceptibile pentru om, dar care afectează auzul, suspectându-se că aceste dispozitive ar fi fost instalate în casele diplomaţilor sau în imediata lor vecinătate. Guvernul cubanez a reacţionat la aceste acuzaţii, declarând într-un comunicat că „nu a permis niciodată și nici nu va permite ca teritoriul cubanez să fie folosit pentru orice fel de acţiuni împotriva oficialilor diplomatici sau a familiilor lor, fără excepţie”. Anchetele ulterioare și concluziile oamenilor de știinţă nu au confirmat însă această teorie, iar în ianuarie 2018, FBI a emis un raport care preciza că nu s-au găsit dovezi care să confirme faptul că îmbolnăvirile ar fi fost provocate de un atac sonic.

Un studiu realizat de medici și de profesori de la Universitatea din Pennsylvania a arătat că în creierul diplomaţilor s-a întâmplat ceva care a provocat modificări cerebrale, dar nu s-a identificat factorul acestor schimbări.

Tomografiile (realizate unui lot de 40 de diplomaţi) au arătat diferenţe între trăsăturile cerebrale ale diplomaţilor și cele ale voluntarilor sănătoși, un nivel mai scăzut de materie albă și modificări ale creierului care ar putea afecta senzaţiile vizuale și auditive.

Totuși, echipa medicală care a realizat scanările a declarat că rezultatele obţinute nu au fost concludente, pentru că nu se potrivesc cu ceea ce se observă în leziunile cerebrale în mod obișnuit, iar severitatea simptomelor nu variază în funcţie de amploarea diferenţelor cerebrale observate.

„Este un caz unic, cu care nu m-am mai întâlnit până acum. Care ar putea fi cauza? Nu sunt pregătită să ofer un răspuns. Pentru moment, tot ce putem spune este că s-a întâmplat ceva și acești oameni ar trebui să fie investigaţi suplimentar”, a declarat Ragini Verma, profesor de imagistică biomedicală la Universitatea din Pennsylvania.

Experţi independenţi au confirmat că rezultatele studiului nu sunt concludente și nu arată clar dacă diplomaţii au fost victimele unui atac sau ale unor boli cerebrale. De fapt, există și posibilitatea ca aceste modificări cerebrale să existe anterior datei la care diplomaţii cred că au fost expuși atacului sonic și ar putea avea explicaţii mai simple, precum anxietatea sau depresia, susţin aceștia.

Profesorul Paul Matthews, de la Imperial College din Londra, a evidenţiat o serie de deficienţe ale studiului, susţinând că acesta „nu ar îndeplini standardele obișnuite de publicare, în special într-un jurnal de mare anvergură, dacă nu ar fi vorba de actualitatea subiectului”.

Concluziile studiului ar trebui luate cu „un vârf de sare”, spune și profesorul Ray Dolan, director la Wellcome Trust Centre for Neuroimaging de la University College London, subliniind că investigaţia nu a surprins relaţiile care trebuie să existe în mod necesar între gravitatea unor simptome și gradul de modificare a regiunii cerebrale care mediază respectivele funcţii.

„Acesta este un studiu important, având în vedere cât de puţine lucruri sunt cunoscute despre expunerea la care este posibil să fi fost supuse aceste persoane. Cu toate acestea, unicitatea acestei expuneri și a subiecţilor analizaţi face imposibilă obţinerea unor răspunsuri clare cu privire la impactul pe care expunerea l-ar fi putut avea asupra creierului”, a declarat și Heidi Johansen-Berg, directorul Wellcome Centre for Integrative Neuroimaging de la Universitatea Oxford.