Tineri, singuri și neînţeleși

1986

„Imaturi, inadaptaţi și centraţi pe propria persoană" sunt doar câteva din stereotipurile de care se lovesc cei care nu și-au întâlnit alesul sau aleasa inimii, susţine dr. Bella DePaulo, care a studiat fenomenul.

„Singlism” este termenul folosit de experta în psihologie de la Universitatea din California, Santa Barbara, pentru a descrie acest fenomen de stigmatizare a celor fără un partener de viaţă. În urma observaţiilor sale, ea punctează că acest grup de persoane este mult mai expus riscului de a deveni ţinta stereotipurilor răutăcioase, în comparaţie cu cei care și-au găsit un partener ori sunt căsătoriţi. „Mai mult decât atât, în prezent există o recunoaștere insuficientă a existenţei singlismului, iar când acesta este recunoscut, este adesea acceptat ca legitim”, conchide prof. DePaulo.

Problema stereotipurilor negative îndreptate spre cei fără pereche a fost observată și de Tobias Greitemeyer, de la Universitatea din Sussex. În acest sens, cercetătorul a iniţiat patru experimente la care au luat parte persoane singure și indivizi aflaţi într-o relaţie romantică (fără a fi neapărat căsătoriţi). În urma cercetării, experţii au observat că cei singuri erau consideraţi, printre altele, mai puţin agreabili, mai puţin atrăgători fizic, mai puţin conștiincioși, cu mai puţine abilităţi sociale și mai nevrotici, în raport cu cei aflaţi într-o relaţie, scrie prof. DePaulo într-un articol pentru Psychology Today. Pe parcursul demersului însă, experţii nu au observat diferenţe reale dintre cei care aveau un partener de viaţă și cei singuri în ceea ce privește prejudecăţile enunţate mai devreme. Singurele diferenţe dintre cele două categorii au fost legate de dorinţa celor fără pereche de a-și găsi un partener, de nemulţumirea lor legată de statutul lor civil și de faptul că sunt mai singuratici.

Femeile și stigmatizarea pe fondul statusului marital

„Dacă se ajunge la această situaţie (în care eu nu mă mărit), știu că vor exista oameni care mă vor desconsidera pentru că nu m-am căsătorit și nu am copii”, mărturisea o tânără cercetătoare de 28 de ani, într-un e-mail către un jurnalist de la Dawn. La vârsta preadolescenţei, ea visa că până la 25 de ani va avea studiile finalizate și propria familie. La trei ani după acest „termen” fixat, tânăra a ajuns să fie „neutră în ceea ce privește căsătoria. Dacă se va întâmpla cu bărbatul potrivit, atunci bine. Dacă nu, asta e”, conchidea ea.

Între 25 și 35 de ani, femeile se lovesc cel mai puternic de prejudecăţile legate de faptul că, la această vârstă, nu și-au găsit încă un partener de viaţă, susţin experţii de la Universitatea din Missouri. Pe de altă parte, după 35 de ani, femeile nu mai sunt la fel de îngrijorate de faptul că încă nu și-au întâlnit alesul, „au tendinţa de a fi mulţumite că sunt singure și nu exprimă o nemulţumire la fel de mare precum fetele tinere”, au observat autorii studiului. Produsele media ar putea avea rolul lor în amplificarea presiunilor cu privire la găsirea perechii. Experţii oferă ca exemplu serialele de televiziune în care protagonistele „sunt hiperconcentrate să își găsească un bărbat” și subliniază că multe din acestea, la final, reușesc să își îndeplinească această dorinţă.

Bărbaţii și singlismul

Nici stigmatizarea sau discriminarea bărbaţilor pe motiv că sunt singuri nu este un fenomen ieșit din comun. „Sunt contactată mereu de bărbaţi trecuţi de 30, 40 și chiar 50 de ani, iar aceștia se simt presaţi și judecaţi greșit de societate, pentru că sunt singuri”, scrie Shimrit Elisar, de la site-ul online de matrimoniale Partship.

„Dacă el are peste 40 de ani, sper că este divorţat”, afirma pentru publicaţia Details Janis Spindel, care îi ajută pe locuitorii singuri ai New Yorkului să își găsească perechea. Mai mult, ea susţine că și bărbaţii care nu a fost niciodată căsătoriţi până la vârsta de 35 de ani i se par „suspecţi”.

Mai fericit în cuplu decât singur?

Nu neapărat, sugerează dr. DePaulo. Pentru acest răspuns, ea se bazează pe rezultatele unui studiu care a durat 18 ani, efectuat de experţii de la Universitatea de Stat Michigan. Datele colectate în cadrul studiului au cuprins și aspecte legate de fericirea participanţilor înainte de a se căsători, dar și după acest eveniment. Rezultatele au arătat că indivizii fericiţi înainte de căsătorie au continuat să fie astfel chiar și după ce și-au unit destinul cu partenerul sau partenera de viaţă. În același timp, cei nefericiţi anterior mariajului au continuat să se simtă astfel și alături de perechea lor. Momentele în care nivelul de fericire a înregistrat o creștere a fost în cele din apropierea nunţii și în timpul „lunii de miere”, care a urmat evenimentului. „A fi fericit are mai mult de-a face cu personalitatea fiecăruia, decât cu faptul că ești sau nu căsătorit”, conchide experta.