Ţintește orizontul și nu renunţa niciodată

523

52 de ore, 54 de minute și 18 secunde. 177 de kilometri. Diana Nyad, o înotătoare de distanţă lungă, a devenit prima persoană care a înotat din Havana, Cuba, până în Key West, Florida, fără ajutorul unei cuști antirechin. A reușit să atingă acest record după ani de antrenamente extenuante, numeroase strângeri de fonduri, organizarea unei echipe de specialiști și patru încercări eșuate. Povestea ei este una inspiratoare, plină de speranţă și uimitoare, Nyad stabilind acest record la vârsta de 64 de ani.

Diana Nyad este scriitoare, jurnalistă, vorbitor motivaţional și deţinătoare a unui record de înot pe distanţă lungă. Ea a intrat prima dată în atenţia publicului în 1975 când a înotat în jurul Manhattanului (45 km). Patru ani mai târziu a înotat din Bahamas până în Florida (164 km).

În 1978, la 26 de ani, a avut prima încercare de a înota din Havana spre Key West, într-o cușcă împotriva rechinilor. După 42 de ore de înot, fiind însoţită de o echipă de specialiști și medici, a renunţat din cauza curenţilor puternici care i-au modificat traiectoria.

Încurajată de noile descoperiri în tehnologie și încercările altor înotători de a atinge malul Floridei, Nyad a continuat antrenamentele de câte 10-12 și chiar 14 ore. Astfel în 2011 a mai încercat de două ori același traseu. Din păcate, ambele încercări au eșuat din cauza curenţilor, astmului și înţepăturilor de meduză.

Visul încă trăia. Astfel, în 2012 Nyad și echipa de 25 de experţi au pornit în aceeași călătorie și, deși a trebuit să renunţe datorită a două furtuni și a meduzelor, înotătoarea a ajuns mai departe decât în încercările anterioare.

Cu toate că numeroși oameni de știinţă, experţi în anduranţă, neurologi și chiar membrii echipei sale au concluzionat că această expediţie este imposibilă, pe 31 august 2013, Nyad se afla pentru a cincea oară pe malul Cubei. De data aceasta era însoţită de o echipă de 35 de persoane, avea o mască de silicon împotriva meduzelor, un costum ce-i acoperea tot corpul, mănuși și încălţări speciale. Avea să fie o călătorie lungă, extenuantă, intensă și de neuitat, al cărei succes nu era nici pe departe garantat.

În unul dintre discursurile ei motivaţionale, Nyad vorbește despre motivaţia și determinarea sa. „Când ai 60 de ani, oricât de sănătos și în formă ești, te îndrepţi spre capătul unei străzi cu sens unic.”

Ea povestește apoi despre convingerea ei că orice este posibil și trebuie doar să găsești o cale și cum în toate cele cinci încercări a crezut că poate să atingă malul celălalt. Dar, în cele din urmă, captează de-a binelea publicul, povestind ce a trăit și a simţit în cele aproape 53 de ore.

Masca de silicon, deși necesară și foarte utilă, o strângea și-i zgâria faţa, dar albastrul azuriu o umplea de inspiraţie faţă de măreţia planetei, simţea cu fiecare respiraţie adâncimea unei lumi întregi.

Nopţile, mai negre decât cel mai dens întuneric, erau cele mai grele. Nu-și putea vedea mâna în faţa ochilor, iar cei de pe bărci știau de prezenţa ei doar datorită sunetului braţelor care lovesc apa. Nu aprind luminile, pentru că meduzele și rechinii sunt atraşi de lumină. Cu simţurile văzului și auzului (din cauza măștii) eliminate, Diana își alunga singurătatea cântând „Imagine” de John Lennon. Când ajungea la „You may say I’m a dreamer, but I’m not the only one” (Poţi spune că sunt un visător, dar nu sunt singurul) o lua de la capăt.

Au fost și momente de criză când a vomitat datorită apei sărate, s-a simţit în pericol de hipotermie și a avut chiar halucinaţii. Apoi oboseala a început să se instaleze. Era noapte și nu știa cât mai avea până la linia de sosire. În acel moment, Bonnie, conducătoarea echipei și prietena foarte bună a Dianei, văzând că aceasta ajunsese la limită, a chemat-o lângă barcă să-i arate ceva. I-a arătat linia orizontului care era luminată. Nyad a crezut că îi arăta faptul că se luminează de ziuă, fiindcă e mai ușor de înotat ziua. În realitate însă, lumina care se vedea era malul Floridei. Cincisprezece ore mai târziu au ajuns la destinaţie.

Ajunși pe mal, toate discursurile pregătite anterior nu-și mai aveau rostul. Au trăit un moment real al conștientizării că a fost un efort de echipă, o călătorie pe care niciunul dintre ei nu o va uita. Singurele lucruri pe care Diana Nyad le-a spus pe acea plajă au fost: „Deși pare o acţiune solitară, este de fapt o acţiune de echipă”, „poţi să gonești după visurile tale la orice vârstă” și „nu renunţa niciodată”. Poţi spune că această femeie este o visătoare, dar cu siguranţă nu e singura.

Sursa foto: captură YouTube