Dacă cineva ţi-ar da 3 milioane de euro și ţi-ar spune că poţi ajuta pe oricine vrei cu ei, pe cine ai ajuta și cum? Mulţi dintre noi am fi probabil blocaţi de lipsa unei viziuni care să cuprindă nu doar un ajutor temporar și nu doar pentru câţiva oameni, ci o șansă reală pentru un viitor schimbat pentru cât mai mulţi oameni. Însă pentru cei specializaţi în acordarea de servicii sociale categoriilor vulnerabile, aceasta nu e o dilmă. Pentru ADRA România este o sarcină, o dată cu câștigarea finanţării europene nerambursabile pentru proiectul ACCES.

Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor – ADRA România – a primit girul Uniunii Europene pentru a gestiona o criză socială foarte specifică: situaţia oamenilor nevoiași din comuna Podari, Judeţul Dolj. Nu mai puţin de 3 milioane de euro urmează să fie investite în transformarea viitorului a 600 de oameni, care, altfel, nu ar avea nicio șansă să trăiască în alt mod decât la limita subzistenţei. În parteneriat cu Primăria Podari, Școala Gimnazială Podari, Asociaţia DOMINOU și Asociaţia TREND, ADRA va implementa proiectul „Acţiuni Comunitare pentru Combaterea Excluziunii Sociale – ACCES”, care și-a propus să ofere ajutor sustenabil celor 600 de persoane provenite din comunităţi marginalizate de pe raza comunei.

Cine sunt podărenii?

Despre comuna Podari, presa a vorbit când laudativ, când ironic. În ambele categorii cazuri, de fiecare dată consemna modul în care autorităţile administrează infrastructura locală (drumuri, apă curentă, gaze). Iar efectele s-au văzut din plin, în ultima perioadă numărul rezidenţilor din această comună crescând de la 6.500 (în 2010) la peste 7.000 (în 2017).

Infrastructura însă nu este totul. În ciuda progreselor din ultima perioadă, în comuna Podari încă există comunităţi de oameni care locuiesc în condiţii grele, ceea ce păstrează localitatea înscrisă în Atlasul Zonelor Marginalizate din România.

Efectele mutilante ale sărăciei se văd la toate nivelurile de vârstă: se văd în viaţa copiilor, a adulţilor și a vârstnicilor.

Copiii născuţi în familiile nevoiașe din Podari nu au îmbrăcăminte și nici hrană suficientă. Rechizitele sunt un lux de neatins pentru ei, iar unii stau singuri sau cu bunicii, în locuinţe impropriu numite astfel, fiindcă părinţii sunt plecaţi să muncească în străinătate. Astfel de copii ajung repede ţinta hărţuirii și batjocurii celor din jur, asumându-și în final marginalizarea, fără să i se poată opune. Nu e de mirare deci că aproape jumătate dintre copiii și tinerii cu vârste de 3-17 ani nu merg la grădiniţă sau la școală. Lipsa educaţiei se reflectă în permanentizarea analfabetismului: în cadrul comunităţii marginalizate, circa 300 de persoane nu știu să scrie și să citească.

Sărăcia în copilărie se transformă într-un cerc vicios imposibil de rupt fără ajutorul educaţiei. Majoritatea persoanelor din comunitatea marginalizată trăiesc în familii în care abia dacă este o singură persoană cu un serviciu constant. În cele mai multe cazuri, aceste persoane lucrează cu ziua, pe unde apucă.

Doar 3,4% din membrii comunităţii marginalizate își pot plăti facturile la utilităţi sau chiria, 8,7% putând plăti măcar parţial. Dacă ar apărea vreo cheltuială neprevăzută, doar 0,5% dintre acești oameni ar putea să îi facă faţă. După ce se achită de toate datoriile, un podărean din comunitatea marginalizată poate rămâne în buzunar cu 28, până la maximum 250 de lei, cu care trebuie să se descurce o lună întreagă. Cum reușește? Cei de la ADRA au explicat în proiectul lor: „În nicio gospodărie nu există posibilitatea să se mănânce carne/pește în fiecare zi; în nicio gospodărie nu există posibilitatea petrecerii unei săptămâni de vacanţă departe de casă.” Dacă lucrurile acestea sunt opţionale, aflăm și că „36,1% dintre gospodării nu pot asigura necesarul de căldură pe timp de iarnă pentru toţi membrii familiei, deși 99% dintre gospodării au o sobă pe care o pot folosi pentru încălzire”. Statisticile curg nemiloase: „doar 0,9% dintre gospodării deţin un autoturism; doar 1,4% o mașină de spălat; doar 2,3% un telefon mobil”.

Sunt oameni fără acte de identitate, care nu se pot înscrie la școală, nu pot primi o educaţie, nu își pot găsi un loc de muncă și, nemuncind, nu primesc pensie la bătrâneţe. Așa se face că, dintre vârstnicii comunităţii, cei de peste 64 de ani, abia 41,7% beneficiază de pensie.

Ce presupune proiectul ACCES

Aspectele menţionate anterior sunt doar câteva dintre problemele podărenilor nevoiași, văzute de la distanţă. Însă aceste probleme sunt puternic ramificate și adesea marchează negativ dezvoltarea persoanelor vulnerabile, pe toate planurile. Tocmai de aceea proiectul ACCES va avea o abordare integrată, pentru a putea combate sărăcia și a-i ajuta pe membrii acestei comunităţi să se reintegreze eficient în societate și să își recapete demnitatea odată cu independenţa. Strategia propusă de ADRA cuprinde servicii educaţionale, de calificare și ocupare a forţei de muncă, dar și servicii de locuire, medico-sociale sau juridice. „Putem să facem mai mult decât să întindem o mână de ajutor”, promit partenerii ACCES, prin vocea lui Robert Georgescu, director executiv ADRA România. „Abordarea integrată va răspunde sustenabil fiecărei nevoi identificate”, confirmă și Valentina Sturzu-Cozorici, manager proiect.

Cel puţin 60 de elevi din școala primară și gimnazială vor putea participa la programul „Școala de după școală” pentru a putea recupera cunoștinţele care le sunt necesare unei performanţe școlare care să le asigure competenţele vârstei lor. Pentru tineri, organizaţiile partenere vor dezvolta programul „A doua șansă”, prin care 20 de tineri vor fi consiliaţi cu privire la educaţia lor. Sunt avuţi în vedere și părinţii, 100 dintre aceștia urmând să beneficieze de educaţie parentală. Totul gratuit prin intermediul proiectului.

Unul dintre obiectivele specifice ACCES este dezvoltarea competenţelor și a stimei de sine a 300 de adulţi, astfel încât aceștia să poată avea șansa nu doar de a-și găsi un loc de muncă, ci și de a-l păstra. În vederea atingerii acestui obiectiv, organizaţiile partenere vor oferi cursuri de orientare și consiliere profesională, servicii de calificare și servicii de mediere. Au fost gândite și cursuri pentru formare antreprenorială, iar acestea vor putea deservi un număr de 75 de adulţi dornici să devină întreprinzători. Între aceștia, primii 15 care vor dovedi cel mai mare potenţial, vor primii chiar micro-granturi (de până la 25.000 de euro) pentru a-și dezvolta propria afacere.

Un Centru Comunitar Integrat va fi pus în funcţiune pentru a furniza servicii medicale, sociale și pentru a ajuta până la 600 de podăreni nevoiași să își repare și să își adapteze locuinţele. Proiectul include ca obiectiv și creșterea accesului la servicii juridice în vederea reglementării actelor de identitate și de proprietate pentru minimum 20 de persoane. Iar pentru a continua drumul început prin acest proiect, organizaţiile partenere vor promova la nivelul comunităţii locale acţiuni în care să fie implicate minimum 150 de persoane și care să creeze oportunităţi de integrare socială prin diferite acţiuni, nu doar artistice, culturale și sportive, ci și prin acţiuni civice, de ecologizare și chiar tabere tematice și ateliere de artizanat.

Schimbarea începe cu simpla disponibilitate

ACCES este un proiect foarte ambiţios, „o provocare”, așa cum a numit-o Valentina Sturzu-Cozorici, însă necesitatea unui astfel de program era, spune tot ea, „urgentă”.

Am vrut să știm cum, din toate locurile acestei ţări care au nevoie de un ajutor, a fost aleasă tocmai comuna Podari. Iar răspunsul reprezentantului ADRA a fost de o practicalitate dezarmantă. „Dacă treci prin Podari, pe șoseaua principală, vei vedea o localitate ca oricare alta, cu bune și cu rele. Mulţi nici nu au auzit de ea. Dar departe de ochii celor care trec pe lângă primărie sau școală, se află câteva sate pe care le găsim doar în statistici și doar dacă coborâm din mașină și încercăm să cunoaștem locul.” Nu așa se întâmplă în multe alte comune? Ba da, a venit răspunsul, „dar aici autorităţile locale/publice au avut disponibilitate să se implice alături de ONG-uri într-un parteneriat în care fiecare să poată veni cu partea lui de expertiză, astfel încât fiecare să contribuie la dezvoltarea comunităţii.” Explicaţia lasă să se subînţeleagă că și alte comune cu oameni nevoiași ar putea beneficia de un astfel de program, dacă și autorităţile și-ar da concursul. Nu ar avea decât de câștigat dacă s-ar angaja în astfel de parteneriate.

Până atunci, comuna Podari va primi un ajutor consistent pentru a-și rescrie propria poveste. Depinde însă și de podăreni ca această poveste să devină un exemplu de bună practică. Pentru că poate astfel nimeni nu va mai putea evita întrebarea firească: „Voi de ce nu…?”

DISTRIBUIE:
Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 8 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.